ÎNNEBUNITÓR, -OÁRE, înnebunitori, -oare, adj. Care te face să înnebunești; exasperant. – Înnebuni + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )
ÎNNEBUNITÓR adj. v. exasperant. (Sursa: Sinonime )
înnebunitór adj. m., pl. înnebunitóri; f. sg. și pl. înnebunitoáre (Sursa: Ortografic )
ÎNNEBUNITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care înnebunește; în stare să scoată din minți. /a înnebuni + suf. ~tor (Sursa: NODEX )
| înnebunitor adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | înnebunitor | înnebunitorul | înnebunitoare | înnebunitoarea |
| plural | înnebunitori | înnebunitorii | înnebunitoare | înnebunitoarele |
| genitiv-dativ | singular | înnebunitor | înnebunitorului | înnebunitoare | înnebunitoarei |
| plural | înnebunitori | înnebunitorilor | înnebunitoare | înnebunitoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
