Dex.Ro Mobile
ÎNMULȚÍRE, înmulțiri, s. f. Acțiunea de a (se) înmulți și rezultatul ei. ♦ Operație aritmetică fundamentală care constă din mărirea unui număr (deînmulțit) de atâtea ori cât alt număr (înmulțitorul), pentru obținerea unui rezultat numit produs; multiplicare. ◊ Tabla înmulțirii = tablou care conține produsele înmulțirii între ele a primelor zece numere. – V. înmulți. (Sursa: DEX '98 )

ÎNMULȚÍRE s. 1. (MAT.) multiplicare, (înv.) multi-plicație. (Operația de ~.) 2. mărire. (~ unei sume de zece ori.) 3. creștere, mărire, sporire. (~ numărului de participanți la ...) 4. (BIOL.) prăsire, prăsit, procreare, reproducere, repro-ducție, (înv. și reg.) plodire. (~ animalelor domestice.) (Sursa: Sinonime )

Înmulțire ≠ împărțire, împuținare (Sursa: Antonime )

înmulțíre s. f., g.-d. art. înmulțírii; pl. înmulțíri (Sursa: Ortografic )

ÎNMULȚÍ, înmulțesc. vb. IV. Refl. și tranz. 1. A spori, a (se) mări în număr sau cantitativ. ♦ Tranz. A face operația înmulțirii; a multiplica. 2. A (se) mări prin reproducere numărul indivizilor din aceeași specie. – În + mult. (Sursa: DEX '98 )

A ÎNMULȚÍ ~ésc tranz. 1) A face să se înmulțească. 2) (numere) A mări de atâtea ori de câte ori indică alt număr; a multiplica. /în + mult (Sursa: NODEX )

A SE ÎNMULȚÍ se ~éște intranz. 1) A crește cantitativ sau numeric; a deveni mai mult (mulți); a se multiplica. 2) (despre organisme) A-și mări numărul de exemplare ale speciei prin generare; a se reproduce; a prolifera. /în + mult (Sursa: NODEX )

ÎNMULȚÍRE ~i f. 1) v. A ÎNMULȚI și A SE ÎNMULȚI. 2) (în opoziție cu împărțire) Operație aritmetică prin care un număr (deînmulțitul) este mărit de atâtea ori câte unități are alt număr (înmulțitorul). ◊ Tabla ~ii tablă în care sunt înscrise operațiile de înmulțire între ele a numerelor de la 1 până la 10. /v. a înmulți (Sursa: NODEX )

ÎNMULȚÍ vb. 1. (MAT.) a multiplica. 2. a mări. (A ~ de patru ori o sumă.) 3. a crește, a se mări, a se ridica, a spori, a se urca, (înv.) a se mulți, a prisosi, a se umnoji. (S-a ~ numărul participanților.) 4. v. îndesi. 5. v. reproduce. 6. v. reproduce. 7. v. prăsi. (Sursa: Sinonime )

A (se) înmulți ≠ a (se) împuțina (Sursa: Antonime )

înmulțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înmulțésc, imperf. 3 sg. înmulțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înmulțeáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
înmulți   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înmulți înmulțire înmulțit înmulțind singular plural
înmulțește înmulțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înmulțesc (să) înmulțesc înmulțeam înmulții înmulțisem
a II-a (tu) înmulțești (să) înmulțești înmulțeai înmulțiși înmulțiseși
a III-a (el, ea) înmulțește (să) înmulțească înmulțea înmulți înmulțise
plural I (noi) înmulțim (să) înmulțim înmulțeam înmulțirăm înmulțiserăm, înmulțisem*
a II-a (voi) înmulțiți (să) înmulțiți înmulțeați înmulțirăți înmulțiserăți, înmulțiseți*
a III-a (ei, ele) înmulțesc (să) înmulțească înmulțeau înmulți înmulțiseră
* Formă nerecomandată

înmulțire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înmulțire înmulțirea
plural înmulțiri înmulțirile
genitiv-dativ singular înmulțiri înmulțirii
plural înmulțiri înmulțirilor
vocativ singular înmulțire, înmulțireo
plural înmulțirilor