ÎNMUGURÍRE, înmuguriri, s. f. Faptul de a înmuguri; mugurire. – V. înmuguri. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ÎNMUGURÍRE s. (BOT.) mugurire. (~ unei plante.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

înmuguríre s. f., g.-d. art. înmugurírii; pl. înmuguríri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ÎNMUGURÍ, pers. 3 înmugurește, vb. IV. Intranz. A face muguri; a muguri, a încăpuși. ♦ Fig. (Despre idei, soluții etc.) A lua naștere, a prinde contur în mintea cuiva. – În + mugur. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A ÎNMUGURÍ pers. 3 ~éște intranz. 1) (despre plante) A se acoperi cu muguri; a da muguri. 2) fig. (despre atitudini, sentimente, idei) A începe să capete contururi precise; a prinde consistență; a se înfiripa; a încolți; a se deștepta. /în + mugur (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ÎNMUGURÍ vb. (BOT.) a muguri, (înv. și pop.) a odrăsli, (reg.) a împupi, a încăpuși. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

înmugurí vb., ind. prez. 3 sg. înmuguréște, imperf. 3 sg. înmugureá; conj. prez. 3 sg. și pl. înmugureáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard