Dex.Ro Mobile
ÎNLOCUITÓR, -OÁRE, înlocuitori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. (Persoană sau produs, material etc.) care înlocuiește sau cu care poate fi înlocuit cineva sau ceva. [Pr.: -cu-i-] – Înlocui + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )

ÎNLOCUITÓR s., adj. 1. s. substituent, substitut, succedaneu. (Un bun ~ al bumbacului.) 2. s., adj. v. suplinitor. (Sursa: Sinonime )

înlocuitór adj. m., s. m. (sil -cu-i-), pl. înlocuitóri; f. sg. și pl. înlocuitoáre (Sursa: Ortografic )

ÎNLOCUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care înlocuiește (ceva sau pe cineva); cu proprietatea de a înlocui (ceva). Material ~. ~ al cafelei. [Sil. -cu-i-] /a înlocui + suf. ~tor (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
înlocuitor   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înlocuitor înlocuitorul înlocuitoare înlocuitoarea
plural înlocuitori înlocuitorii înlocuitoare înlocuitoarele
genitiv-dativ singular înlocuitor înlocuitorului înlocuitoare înlocuitoarei
plural înlocuitori înlocuitorilor înlocuitoare înlocuitoarelor
vocativ singular
plural