ÎNHUMÁ, înhumez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înmormânta, a îngropa. – Din fr. inhumer, lat. inhumare. (Sursa: DEX '98 )
ÎNHUMÁ vb. I. tr. A îngropa, a înmormânta. [Cf. fr. inhumer, lat. inhumare]. (Sursa: DN )
ÎNHUMÁ vb. tr. a înmormânta. (< fr. inhumer, lat. inhumare) (Sursa: MDN )
ÎNHUMÁ vb. v. înmormânta. (Sursa: Sinonime )
înhumá vb., ind. prez. 1 sg. înhuméz, 3 sg. și pl. înhumeáză (Sursa: Ortografic )
A ÎNHUMÁ ~éz tranz. A pune în mormânt (respectând anumite ritualuri); a înmormânta; a îngropa. /<fr. inhumer, lat. inhumare (Sursa: NODEX )
A înhuma ≠ a deshuma, a dezgropa, a dezmormânta, a exhuma (Sursa: Antonime )
| înhuma verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) înhuma | înhumare | înhumat | înhumând | singular | plural |
| înhumează | înhumați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | înhumez | (să) înhumez | înhumam | înhumai | înhumasem |
| a II-a (tu) | înhumezi | (să) înhumezi | înhumai | înhumași | înhumaseși |
| a III-a (el, ea) | înhumează | (să) înhumeze | înhuma | înhumă | înhumase |
| plural | I (noi) | înhumăm | (să) înhumăm | înhumam | înhumarăm | înhumaserăm, înhumasem* |
| a II-a (voi) | înhumați | (să) înhumați | înhumați | înhumarăți | înhumaserăți, înhumaseți* |
| a III-a (ei, ele) | înhumează | (să) înhumeze | înhumau | înhumară | înhumaseră |
* Formă nerecomandată
