ÎNHĂȚÁ, înháț, vb. I. Tranz. A apuca (pe cineva sau ceva) cu violență, repede și pe neașteptate; a înșfăca. – În + haț. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ÎNHĂȚÁ vb. a apuca, a înșfăca, a lua, a prinde, (pop. și fam.) a căpui, (pop.) a încăibăra, (prin Transilv.) a agâmba, (Mold. și Transilv.) a găbji, a găbui, (grecism înv.) a proftaxi, (fam. fig.) a căptuși, a umfla. (A ~ o bâtă în mână.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

înhățá vb., ind. prez. 1 sg. înháț, 2 sg. înháți, 3 sg. și pl. înháță; conj. prez. 3 sg. și pl. înháțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

A ÎNHĂȚÁ înháț tranz. A apuca brusc și cu putere; a înșfăca. ◊ A se ~ la bătaie a se lua la bătaie. /în + haț (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard