ÎNGERÁȘ, îngerași, s. m. Diminutiv al lui înger; îngerel. – Înger + suf. -aș. (Sursa: DEX '98 )
ÎNGERÁȘ s. (rar) îngerel. (Sursa: Sinonime )
îngeráș s. m., pl. îngeráși (Sursa: Ortografic )
| îngeraș substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | îngeraș | îngerașul |
| plural | îngerași | îngerașii |
| genitiv-dativ | singular | îngeraș | îngerașului |
| plural | îngerași | îngerașilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
