ÎNGENUNCHEÁT, -Ă, îngenuncheați, -te, adj. 1. Care stă în genunchi. 2. Fig. Supus, aservit. – V. îngenunchea. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
ÎNGENUNCHEÁT adj. v. aservit, înrobit, robit, subjugat, supus. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
ÎNGENUNCHEÁ, îngenunchez, vb. I. 1. Intranz. A se așeza în genunchi. 2. Tranz. Fig. A supune, a aservi. ♦ (Rar) A da în stăpânire, a închina (unui dușman). [Prez. ind. și: îngenúnchi ] – Lat. ingenuculare. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
A ÎNGENUNCHEÁ ~éz 1 . intranz. 1) A se așeza în genunchi. 2) fig . A cădea în genunchi. 2. tranz. 1) (persoane) A constrânge la supunere totală. 2) (popoare, țări, teritorii) A lua în stăpânire (prin puterea armată); a face să piardă independența; a supune; a aservi; a înrobi; a subjuga; a înfeuda. [Sil. -nun-chea ] /<lat. ingenuculare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
ÎNGENUNCHEÁ vb. v. aservi, înrobi, robi, subjuga, supune. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
îngenuncheá vb., ind. prez. 1 sg. îngenunchéz , 3 sg. și pl. îngenuncheáză , 1 pl. îngenunchém; conj. prez. 3 sg. și pl. îngenunchéze; ger. îngenunchínd (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
îngenunchea (1 -chi) verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a (a) îngenunchea îngenunche re îngenunchea t îngenunchi nd singular plural îngenu nche îngenunchea ți numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect singular I (eu) îngenu nchi (să) îngenu nchi îngenunchea m îngenunchea i îngenunchea sem a II-a (tu) îngenu nchi (să) îngenu nchi îngenunchea i îngenunchea și îngenunchea seși a III-a (el, ea) îngenu nche (să) îngenu nche îngenunchea îngenunche îngenunchea se plural I (noi) îngenunche m (să) îngenunche m îngenunchea m îngenunchea răm îngenunchea serăm, îngenunchea sem* a II-a (voi) îngenunchea ți (să) îngenunchea ți îngenunchea ți îngenunchea răți îngenunchea serăți, îngenunchea seți* a III-a (ei, ele) îngenu nche (să) îngenu nche îngenunchea u îngenunchea ră îngenunchea seră
* Formă nerecomandată
îngenunchea (1 -chez) verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a (a) îngenunchea îngenunche re îngenunchea t îngenunchi nd singular plural îngenunchea ză îngenunchea ți numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect singular I (eu) îngenunche z (să) îngenunche z îngenunchea m îngenunchea i îngenunchea sem a II-a (tu) îngenunche zi (să) îngenunche zi îngenunchea i îngenunchea și îngenunchea seși a III-a (el, ea) îngenunchea ză (să) îngenunche ze îngenunchea îngenunche îngenunchea se plural I (noi) îngenunche m (să) îngenunche m îngenunchea m îngenunchea răm îngenunchea serăm, îngenunchea sem* a II-a (voi) îngenunchea ți (să) îngenunchea ți îngenunchea ți îngenunchea răți îngenunchea serăți, îngenunchea seți* a III-a (ei, ele) îngenunchea ză (să) îngenunche ze îngenunchea u îngenunchea ră îngenunchea seră
* Formă nerecomandată
îngenuncheat adjectiv masculin feminin nearticulat articulat nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular îngenunchea t îngenunchea tul îngenunchea tă îngenunchea ta plural îngenunchea ți îngenunchea ții îngenunchea te îngenunchea tele genitiv-dativ singular îngenunchea t îngenunchea tului îngenunchea te îngenunchea tei plural îngenunchea ți îngenunchea ților îngenunchea te îngenunchea telor vocativ singular — — plural — —
