ÎNFIÉRE, înfieri, s. f. Acțiunea de a înfia și rezultatul ei; adoptare, adopție. [Pr.: -fi-e-] – V. înfia. (Sursa: DEX '98 )
ÎNFIÉRE s. (JUR.) adoptare, adopție. (~ unui copil.) (Sursa: Sinonime )
înfiére s. f. (sil. -fi-e-), g.-d. art. înfiérii; pl. înfiéri (Sursa: Ortografic )
ÎNFIÁ, înfiez, vb. I. Tranz. A adopta (cu forme legale) un copil. [Pr.: -fi-a] – În + fiu. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNFIÁ ~éz tranz. (copii) A primi în familie cu drept de copil legitim; a lua de suflet; a adopta. [Sil. -fi-a] /în + fiu (Sursa: NODEX )
ÎNFIÁ vb. (JUR.) a adopta. (A ~ un nou-născut.) (Sursa: Sinonime )
înfiá vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 1 sg. înfiéz, 3 sg. și pl. înfiáză, 1 pl. înfiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. înfiéze; ger. înfiínd (sil. -fi-ind) (Sursa: Ortografic )
| înfia verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) înfia | înfiere | înfiat | înfiind | singular | plural |
| înfiază | înfiați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | înfiez | (să) înfiez | înfiam | înfiai | înfiasem |
| a II-a (tu) | înfiezi | (să) înfiezi | înfiai | înfiași | înfiaseși |
| a III-a (el, ea) | înfiază | (să) înfieze | înfia | înfie | înfiase |
| plural | I (noi) | înfiem | (să) înfiem | înfiam | înfiarăm | înfiaserăm, înfiasem* |
| a II-a (voi) | înfiați | (să) înfiați | înfiați | înfiarăți | înfiaserăți, înfiaseți* |
| a III-a (ei, ele) | înfiază | (să) înfieze | înfiau | înfiară | înfiaseră |
* Formă nerecomandată
| înfiere substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | înfiere | înfierea |
| plural | înfieri | înfierile |
| genitiv-dativ | singular | înfieri | înfierii |
| plural | înfieri | înfierilor |
| vocativ | singular | înfiere, înfiereo |
| plural | înfierilor |
