ÎNDUPLECÁ, îndúplec, vb. I. Tranz. A face pe cineva să se supună, să cedeze, să consimtă la ceva; a determina, a hotărî pe cineva să facă ceva. ♦ Refl. A se arăta milos, bun; a se îndura. – În + dupleca (Înv. „a îndupleca” < lat.). (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ÎNDUPLECÁ vb. 1. v. convinge. 2. v. aproba. 3. v. ceda. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ÎNDUPLECÁ vb. v. dubla, evita, feri, îndoi, ocoli, păzi. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

înduplecá vb. (sil. -ple-), ind. prez. 1 sg. îndúplec, 3 sg. și pl. îndúplecă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

A ÎNDUPLECÁ îndúplec tranz. A face să se înduplece. [Sil. -du-ple-] /în + lat. duplicare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE ÎNDUPLECÁ mă îndúplec intranz. A se lăsa convins (în urma unor rugăminți insistente). /în + lat. duplicare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard