ÎNDRUMÁRE,îndrumări, s. f. Acțiunea de a (se) îndruma; îndreptare, dirijare; călăuzire. ♦ Indicație, directivă, sfat. – V. îndruma. (Sursa: DEX '98 )
ÎNDRUMÁRE s. l. călăuzire, conducere, dirijare, ghidare, îndreptare, orientare. (~ cuiva pe drumul cel bun.)2. v. dirijare. 3. v. directivă. 4. v. indicație. 5. v. instrucțiuni. 6. v. sfat. 7. v. pregătire. (Sursa: Sinonime )
îndrumáre s. f., g.-d. art. îndrumării; pl. îndrumări (Sursa: Ortografic )
ÎNDRUMÁ,îndrumez, vb. I. Tranz. 1. A arăta cuiva drumul, a îndrepta în direcția potrivită; a călăuzi. ♦ Refl. (Reg.) A se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum, a porni. 2. A călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viață. [Prez. ind. și: îndrúm] – În + drum. (Sursa: DEX '98 )
ÎNDRUMÁR s. n. (Rar) Îndrumător. – Îndruma + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNDRUMÁ ~éztranz. 1) A orienta indicând direcția necesară; a îndrepta. 2) A susține cu sfaturi, cu recomandări; a învăța; a sfătui; a povățui. ~ pe calea cea bună. [Și îndrum] /în + drum (Sursa: NODEX )
ÎNDRUMÁR ~en. Carte ce cuprinde o colecție de norme, reguli și recomandări practice într-un anumit domeniu; călăuză; îndreptar; ghid. /a îndruma + suf. ~ar (Sursa: NODEX )
ÎNDRUMÁ vb. 1. v. călăuzi. 2. v. dirija. 3. v. ghida. 4. a călăuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a îndrepta, a orienta, (înv.) a tocmi. (O ~ pe calea cea bună.)5. a călăuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a povățui, a sfătui, (înv.) a drege, a miji, a năstăvi. (L-a ~ bine în viață.)6. v. sfătui. 7. v. pregăti. (Sursa: Sinonime )
ÎNDRUMÁ vb. v. apuca, îndrepta, lua, merge, orienta, păși, pleca, porni. (Sursa: Sinonime )
ÎNDRUMÁR s. ghid. (Sursa: Sinonime )
A îndruma ≠ a dezorienta (Sursa: Antonime )
îndrumá vb., ind. prez. 1 sg. îndruméz/îndrúm, 3 sg. și pl. îndrumeáză/îndrúmă, perf. s. 1 sg. îndrumái (Sursa: Ortografic )
îndrumár s. n., pl. îndrumáre (Sursa: Ortografic )
