Dex.Ro Mobile
ÎNDOCTRINÁT, -Ă, îndoctrinați, -te, adj. Inițiat într-o doctrină. – V. îndoctrina. (Sursa: DEX '98 )

ÎNDOCTRINÁ, îndoctrinez, vb. I. Tranz. A iniția într-o doctrină, a înarma cu o doctrină. – În + doctrină (după fr. endoctriner). (Sursa: DEX '98 )

A ÎNDOCTRINÁ ~éz tranz. 1) A înarma cu o doctrină. 2) A iniția într-o doctrină. [Sil. -doc-tri-] /în + doctrină (Sursa: NODEX )

ÎNDOCTRINÁ vb. I. tr. A iniția într-o doctrină, a înarma cu o doctrină; a convinge. [Cf. fr. endoctriner]. (Sursa: DN )

ÎNDOCTRINÁ vb. tr. a iniția într-o doctrină, a înarma cu o doctrină. (< fr. endoctriner) (Sursa: MDN )

îndoctriná vb., ind. prez. 1 sg. îndoctrinéz, 3 sg. și pl. îndoctrineáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
îndoctrina   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) îndoctrina îndoctrinare îndoctrinat îndoctrinând singular plural
îndoctrinea îndoctrinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) îndoctrinez (să) îndoctrinez îndoctrinam îndoctrinai îndoctrinasem
a II-a (tu) îndoctrinezi (să) îndoctrinezi îndoctrinai îndoctrinași îndoctrinaseși
a III-a (el, ea) îndoctrinea (să) îndoctrineze îndoctrina îndoctrină îndoctrinase
plural I (noi) îndoctrinăm (să) îndoctrinăm îndoctrinam îndoctrinarăm îndoctrinaserăm, îndoctrinasem*
a II-a (voi) îndoctrinați (să) îndoctrinați îndoctrinați îndoctrinarăți îndoctrinaserăți, îndoctrinaseți*
a III-a (ei, ele) îndoctrinea (să) îndoctrineze îndoctrinau îndoctrina îndoctrinaseră
* Formă nerecomandată

îndoctrinat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îndoctrinat îndoctrinatul îndoctrina îndoctrinata
plural îndoctrinați îndoctrinații îndoctrinate îndoctrinatele
genitiv-dativ singular îndoctrinat îndoctrinatului îndoctrinate îndoctrinatei
plural îndoctrinați îndoctrinaților îndoctrinate îndoctrinatelor
vocativ singular
plural