Dex îndocat, indocat, definiţie îndocat, dex.ro Mobile

Dex.Ro Mobile

ÎNDOCÁT, -Ă, îndocați, -te, adj. (Despre nave) Care a fost ridicat pe un doc plutitor. – V. îndoca. (Sursa: DEX '98 )

ÎNDOCÁ, îndochez, vb. I. Tranz. A efectua operațiile de ridicare a unei nave pe un doc plutitor. [Var.: andocá vb. I] – Din germ. eindocken. (Sursa: DEX '98 )

A ÎNDOCÁ ~chéz tranz. (nave) A ridica pe un doc plutitor, în vederea unei reparații. /în + doc (Sursa: NODEX )

ÎNDOCÁ vb. tr. a ridica o navă pe un loc plutitor, a intra într-un doc. – var. andoca vb. (< germ. eindocken) (Sursa: MDN )

îndocá vb., ind. prez. 3 sg. îndocheáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

îndoca verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) îndoca	îndocare	îndocat	îndocând	singular	plural
		(a) îndoca	îndocare	îndocat	îndocând	îndochează	îndocați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	îndochez	(să) îndochez	îndocam	îndocai	îndocasem
	a II-a (tu)	îndochezi	(să) îndochezi	îndocai	îndocași	îndocaseși
	a III-a (el, ea)	îndochează	(să) îndocheze	îndoca	îndocă	îndocase
plural	I (noi)	îndocăm	(să) îndocăm	îndocam	îndocarăm	îndocaserăm, îndocasem*
	a II-a (voi)	îndocați	(să) îndocați	îndocați	îndocarăți	îndocaserăți, îndocaseți*
	a III-a (ei, ele)	îndochează	(să) îndocheze	îndocau	îndocară	îndocaseră

* Formă nerecomandată

îndocat adjectiv		masculin		feminin
îndocat adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	îndocat	îndocatul	îndocată	îndocata
nominativ-acuzativ	plural	îndocați	îndocații	îndocate	îndocatele
genitiv-dativ	singular	îndocat	îndocatului	îndocate	îndocatei
genitiv-dativ	plural	îndocați	îndocaților	îndocate	îndocatelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—