ÎNDATORÍRE,îndatoriri, s. f. 1. (Înv.) Obligație bănească. 2. Obligație morală; sarcină obligatorie, datorie. ♦ (Rar) Faptă sau gest cu care îndatorăm pe cineva; atenție, politețe. – V. îndatori. (Sursa: DEX '98 )
ÎNDATORÍRE s. 1. v. obligație. 2. v. oficiu. 3. v. atribuție. 4. angajament, obligație, sarcină, (pop.) legătură. (~ ta față de el este ...)5. obligație, răspundere. (Are multe ~.)6. datorie, obligație, (livr.) servitute. (~ față de propria noastră concepție.) (Sursa: Sinonime )
ÎNDATORÍRE s. v. datorie. (Sursa: Sinonime )
îndatoríre s. f., g.-d. art. îndatorírii; pl. îndatoríri (Sursa: Ortografic )
ÎNDATORÍ vb. IV. v. îndatora. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNDATORÍ ~ésctranz. pop. 1) (bani sau lucruri) A da pentru un timp (cu condiția restituirii); a împrumuta. 2) (bani sau lucruri) A lua pentru un timp (cu condiția restituirii); a împrumuta. /în + dator (Sursa: NODEX )
A SE ÎNDATORÍ mă ~ézintranz. v. A SE ÎNDATORA. /în + dator (Sursa: NODEX )
ÎNDATORÍRE ~if. pop. Datorie de a face ceva; sarcină obligatorie; obligație. Are multe ~i. /v. a (se) îndatori (Sursa: NODEX )
