ÎNDĂRĂTNICÍE, îndărătnicii, s. f. Încăpățânare; p. ext. stăruință, perseverență. – Îndărătnic + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 )
ÎNDĂRĂTNICÍE s. 1. v. încăpățânare. 2. v. tenacitate. (Sursa: Sinonime )
îndărătnicíe s. f., art. îndărătnicía, g.-d. art. îndărătnicíei; pl. îndărătnicíi, art. îndărătnicíile (Sursa: Ortografic )
ÎNDĂRĂTNICÍE ~i f. 1) Caracter îndărătnic; obstinație. 2) Acțiune îndărătnică; stăruință; perseverență; tenacitate. /a îndărătnici + suf. ~cie (Sursa: NODEX )
| îndărătnicie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | îndărătnicie | îndărătnicia |
| plural | îndărătnicii | îndărătniciile |
| genitiv-dativ | singular | îndărătnicii | îndărătniciei |
| plural | îndărătnicii | îndărătniciilor |
| vocativ | singular | îndărătnicie, îndărătnicio |
| plural | îndărătniciilor |
