Dex.Ro Mobile
ÎNCRUNTÁT, -Ă, încruntați, -te, adj. 1. Care are pe frunte sau între sprâncene cute de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.; p. ext. care are înfățișarea sau privirea aspră, posomorâtă; crunt, cruntat. 2. (Înv.) Însângerat. – V. încrunta. (Sursa: DEX '98 )

ÎNCRUNTÁT adj., adv. 1. adj., adv. v. îmbufnat. 2. adj. întunecat, mohorât, posac, posomorât. (Om ~.) (Sursa: Sinonime )

ÎNCRUNTÁT adj. v. însângerat, sângerat. (Sursa: Sinonime )

ÎNCRUNTÁ, încrúnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A apropia sprâncenele sau a face cute între sprâncene ori pe frunte (în semn de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.); a privi aspru. 2. Refl. (Înv.) A se umple de sânge; a se înroși. – În + crunta. (Sursa: DEX '98 )

A ÎNCRUNTÁ încrúnt tranz. (sprâncenele sau fruntea) A face să se încrunte. [Sil. în-crun-] /în + a crunta (Sursa: NODEX )

A SE ÎNCRUNTÁ mă încrúnt intranz. 1) A exprima nemulțumire (printr-o mină cruntă); a lua o înfățișare supărată. 2) înv. A se umple de sânge. /în + înv. a (se) crunta (Sursa: NODEX )

ÎNCRUNTÁ vb. a se întuneca, a se mohorî, a se posomorî. (Ce te-ai ~ astfel?) (Sursa: Sinonime )

ÎNCRUNTÁ vb. v. înroși, însângera, roși, sângera. (Sursa: Sinonime )

A se încrunta ≠ a se descrunta (Sursa: Antonime )

încruntá vb., ind. prez. 1 sg. încrúnt, 3 sg. și pl. încrúntă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
încrunta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) încrunta încruntare încruntat încruntând singular plural
încruntă încruntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) încrunt (să) încrunt încruntam încruntai încruntasem
a II-a (tu) încrunți (să) încrunți încruntai încruntași încruntaseși
a III-a (el, ea) încruntă (să) încrunte încrunta încruntă încruntase
plural I (noi) încruntăm (să) încruntăm încruntam încruntarăm încruntaserăm, încruntasem*
a II-a (voi) încruntați (să) încruntați încruntați încruntarăți încruntaserăți, încruntaseți*
a III-a (ei, ele) încruntă (să) încrunte încruntau încrunta încruntaseră
* Formă nerecomandată

încruntat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular încruntat încruntatul încrunta încruntata
plural încruntați încruntații încruntate încruntatele
genitiv-dativ singular încruntat încruntatului încruntate încruntatei
plural încruntați încruntaților încruntate încruntatelor
vocativ singular
plural