ÎNCRUNTÁT, -Ă,încruntați, -te, adj. 1. Care are pe frunte sau între sprâncene cute de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.; p. ext. care are înfățișarea sau privirea aspră, posomorâtă; crunt, cruntat. 2. (Înv.) Însângerat. – V. încrunta. (Sursa: DEX '98 )
ÎNCRUNTÁT adj. v. însângerat, sângerat. (Sursa: Sinonime )
ÎNCRUNTÁ,încrúnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A apropia sprâncenele sau a face cute între sprâncene ori pe frunte (în semn de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.); a privi aspru. 2. Refl. (Înv.) A se umple de sânge; a se înroși. – În + crunta. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNCRUNTÁ încrúnttranz. (sprâncenele sau fruntea) A face să se încrunte. [Sil. în-crun-] /în + a crunta (Sursa: NODEX )
A SE ÎNCRUNTÁ mă încrúntintranz. 1) A exprima nemulțumire (printr-o mină cruntă); a lua o înfățișare supărată. 2) înv. A se umple de sânge. /în + înv. a (se) crunta (Sursa: NODEX )
ÎNCRUNTÁ vb. a se întuneca, a se mohorî, a se posomorî. (Ce te-ai ~ astfel?) (Sursa: Sinonime )
ÎNCRUNTÁ vb. v. înroși, însângera, roși, sângera. (Sursa: Sinonime )
A se încrunta ≠ a se descrunta (Sursa: Antonime )
încruntá vb., ind. prez. 1 sg. încrúnt, 3 sg. și pl. încrúntă (Sursa: Ortografic )