ÎNCADRÁRE, încadrări, s. f. Acțiunea de a (se) încadra. – V. încadra. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ÎNCADRÁRE s.f. Acțiunea de a (se) încadra și rezultatul ei; punere, așezare într-un anumit cadru, într-o anumită dispoziție etc. [< încadra]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ÎNCADRÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) încadra. 2. (telec.) precizare a unor momente determinate în evoluția unui fenomen periodic. 3. așezarea și potrivirea pe un material textil, pe o hârtie etc. a unor tipare, în scopul decupării. (< încadra) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ÎNCADRÁRE s. 1. v. înrămare. 2. v. angajare. 3. v. angajare. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

încadráre s. f. (sil. -dra-), g.-d. art. încadrării; pl. încadrări (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ÎNCADRÁ, încadrez, vb. I. 1. Tranz. A înrăma. 2. Refl. A se potrivi, a se armoniza cu mediul înconjurător. 3. Tranz. (Jur.) A cuprinde într-un text de lege o faptă, p. ext. un delincvent. 4. Tranz. (Rar) A înconjura, a împresura (1). 5. Tranz. și refl. A (se) angaja într-o întreprindere, într-o instituție ♦ Refl. A se integra într-un colectiv, într-o organizație, într-o acțiune etc. 6. Refl. A respecta o anumită limită de timp pentru săvârșirea unei acțiuni. – Din fr. encadrer. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A ÎNCADRÁ ~éz tranz. 1) A face să se încadreze. 2) (persoane) A angaja în baza unei legislații; a primi. 3) (tablouri, oglinzi, fotografii) A pune într-un cadru; a înconjura cu o ramă; a înrăma. [Sil. -cad-ra] /<fr. encadrer (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE ÎNCADRÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) A fi în armonie (cu un mediu oarecare); a se îmbina în mod armonios; a se armoniza. 2) A începe să-și dea concursul; a consimți să ia parte. ~ în întrecere. 3) A intra (într-un colectiv) ca parte componentă; a se integra. /<fr. encadrer (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ÎNCADRÁ vb. I. tr. 1. A pune, a așeza într-un cadru; a împresura. ♦ (Fig.) A cuprinde într-un text de lege o infracțiune etc. 2. A numi, a primi pe cineva într-o funcție, într-o asociație etc. cu toate drepturile și obligațiile care îi revin de aici; (spec.) a prevedea o unitate militară cu cadrele de ofițeri și subofițeri necesare. ♦ refl. A se integra, a urma linia unei mișcări, a unui ritm de muncă etc. [< fr. encadrer]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ÎNCADRÁ vb. I. tr. 1. a pune, a așeza într-un cadru, într-o ramă. ◊ a înconjura; a împresura. ◊ a regla tirul de artilerie aducând loviturile din ce în ce mai aproape de obiectiv. ◊ (fig.) a cuprinde într-un text de lege o infracțiune etc.; a insera. 2. a numi, a primi pe cineva într-o funcție, într-o asociație etc. cu toate drepturile și obligațiile care îi revin; a integra; (spec.) a prevedea o unitate militară cu cadrele de ofițeri și subofițeri necesare; a înrola. II. refl. a se integra, a urma linia unei mișcări a unui ritm de muncă etc. (< fr. /s'/encadrer) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ÎNCADRÁ vb. 1. v. înrăma. 2. v. mărgini. 3. a chenărui, a împrejmui, a înconjura, a mărgini, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.) 4. v. an-gaja. 5. a se angaja, a se băga, a intra, a se tocmi, a se vârî, (pop.) a se învoi, a merge, a se năimi, a se prinde, a veni, (prin Mold. și Bucov.) a se apuca. (S-a ~ tractorist.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

încadrá vb. (sil. -dra), ind. prez. 1 sg. încadréz, 3 sg. și pl. încadreáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard