ÎNCĂLȚÁT1 s. n. Faptul de a (se) încălța; încălțare. – V. încălța. (Sursa: DEX '98 )
ÎNCĂLȚÁT2, -Ă,încălțați, -te, adj. (Despre oameni) Care are încălțăminte în picioare; (despre picioare) cu încălțăminte. ♦ Fig. (Despre păsări) Cu tarsul acoperit de pene. – V. încălța. (Sursa: DEX '98 )
Încălțat ≠ descălțat, desculț (Sursa: Antonime )
încălțát s. n. (Sursa: Ortografic )
ÎNCĂLȚÁ,încálț, vb. I. 1. Refl. A-și trage ghetele, a-și pune încălțămintea. ◊ Tranz. Încalță copilul.2. Tranz. A monta șine de fier pe obada roților unei căruțe, pe tălpile unei sănii etc. 3. Tranz. Fig. A înșela, a păcăli. – Lat. incalceare. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNCĂLȚÁ încálțtranz. 1) (pantofi, ghete, cizme etc.) A trage pe picioare; a pune în picioare. ~ bocancii. 2) (persoane) A introduce cu picioarele în încălțăminte. ~ copilul. 3) A asigura cu încălțăminte. ~ familia. 4) (roți de căruță, tălpi de sanie etc.) A înzestra cu șine de fier; a șinui. 5) fig. fam. A face să vadă lucrurile altfel decât sunt în realitate, păcălind cu abilitate; a îmbrobodi. /<lat. incalceare (Sursa: NODEX )
ÎNCĂLȚÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v.A ÎNCĂLȚA. 2)(despre păsări) Care are picioarele acoperite de pene. /v. a încălța (Sursa: NODEX )
ÎNCĂLȚÁ vb. v. ademeni, amăgi, încânta, în-șela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa. (Sursa: Sinonime )
A (se) încălța ≠ a (se) descălța (Sursa: Antonime )
A încălța ≠ a descălța (Sursa: Antonime )
încălțá (încálț, încălțát), vb. – 1. A pune încălțări în picioare. – 2. A pune șină de fier pe o roată. – 3. A înșela pe cineva, a-l manevra după bunul plac. – Mr. ncalțu, megl. ancalț, istr. ăncoț. Lat. incalciāre (Densusianu, Hlr., 169; Pușcariu 806; Candrea-Dens., 224; REW 1497; DAR); cf. it. (in)calzare, prov. (en)caussar, fr. chausser, sp. (en)calzar, port. (en)calçar; cf. și descălța. – Der. încălțat, adj. (faptul de a se încălța; prost, netot); încălțare, s. f. (faptul de a încălța), cf. mr. ncălțare (după Pușcariu 807, din lat. *calceare); încălțăminte (var. călțămînt, călțăminte), s. f. (încălțări, pantofi), probabil din lat. calceamentum direct (Pușcariu 263; Candrea-Dens., 223; REW 1496), cf. it. calzamento, fr. chaussement, sp. calzamiento, port. calçamento; încălție, s. f. (înv., încălțăminte); încălței, s. m. pl. (pantofi); încălțător, s. n. (lingură de pantofi); încălțelar, s. m. (Bucov., pantofar). (Sursa: DER )
încălțá vb., ind. prez. 1 sg. încálț, 3 sg. și pl. încálță (Sursa: Ortografic )
