Dex.Ro Mobile
ÎNCÂLCÍT, -Ă, încâlciți, -te, adj. (Despre fire de ață, de păr etc.) Încurcat2. ♦ Fig. (Despre drumuri, străzi etc.) Întortocheat. ♦ Fig. (Despre gânduri, idei, vorbe etc.) Confuz, neclar, obscur. ♦ (Despre scris) Neciteț, ilizibil, neclar. – V. încâlci. (Sursa: DEX '98 )

ÎNCÂLCÍT adj. 1. v. încurcat. 2. încurcat, întortocheat, sucit. (Fraze ~.) 3. v. complicat. 4. v. confuz. (Sursa: Sinonime )

ÎNCÂLCÍ, încâlcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încurca fire de ață, de păr etc. 2. Refl. Fig. (Despre gânduri, idei, acțiuni) A deveni neclar, confuz. – În + câlți. (Sursa: DEX '98 )

A ÎNCÂLCÍ ~ésc tranz. 1) A face să se încâlcească. 2) (urme, drumuri etc.) A amesteca astfel, încât să nu poată fi găsit; a încurca. 3) (persoane) A împiedica sustrăgând atenția; a încurca. /în + câlți (Sursa: NODEX )

A SE ÎNCÂLCÍ mă ~ésc intranz. 1) (de-spre fire, ațe, păr etc.) A se amesteca astfel, încât să nu se poată desface ușor; a se încurca. 2) (despre persoane) A pierde firul gândurilor; a se încurca. /în + câlți (Sursa: NODEX )

ÎNCÂLCÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNCÂLCI și A SE ÎNCÂLCI. 2) (despre drumuri, străzi etc.) Care are multe coturi. /v. a (se) încâlci (Sursa: NODEX )

ÎNCÂLCÍ vb. 1. v. încurca. 2. v. complica. (Sursa: Sinonime )

A încâlci ≠ a descâlci, a limpezi (Sursa: Antonime )

încâlcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încâlcésc, imperf. 3 sg. încâlceá; conj. prez. 3 sg. și pl. încâlceáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
încâlci   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) încâlci încâlcire încâlcit încâlcind singular plural
încâlcește încâlciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) încâlcesc (să) încâlcesc încâlceam încâlcii încâlcisem
a II-a (tu) încâlcești (să) încâlcești încâlceai încâlciși încâlciseși
a III-a (el, ea) încâlcește (să) încâlcească încâlcea încâlci încâlcise
plural I (noi) încâlcim (să) încâlcim încâlceam încâlcirăm încâlciserăm, încâlcisem*
a II-a (voi) încâlciți (să) încâlciți încâlceați încâlcirăți încâlciserăți, încâlciseți*
a III-a (ei, ele) încâlcesc (să) încâlcească încâlceau încâlci încâlciseră
* Formă nerecomandată

încâlcit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular încâlcit încâlcitul încâlci încâlcita
plural încâlciți încâlciții încâlcite încâlcitele
genitiv-dativ singular încâlcit încâlcitului încâlcite încâlcitei
plural încâlciți încâlciților încâlcite încâlcitelor
vocativ singular
plural