ÎNȚINÁT, -Ă,înținați, -te, adj. (Reg.) Care este prins sau sprijinit prea ușor, care abia se ține, gata să cadă, să se dărâme. – V. înțina. (Sursa: DEX '98 )
ÎNȚINÁ,înținez, vb. I. Tranz. (Reg.) A sprijini slab (ca să poată cădea ușor). – Lat. *in-tenuare. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNȚINÁ ~éztranz. rar A sprijini atât cât să nu se prăvălească. /<lat. intinuare (Sursa: NODEX )
înținá, înținéz, vb. I (pop.) 1. (înv.) a tăia un copac de la rădăcină în așa fel, încât să se țină doar într-o așchie, pentru a fi prăvălit peste cotropitori. 2. a face un lucru slab, prost, de la început. 3. a rezema ușor o ușă. 4. (refl.) a se fuduli. 5. (refl.) a se încăpățâna. (Sursa: DAR )
înținá (înținéz, át), vb. – 1. A tăia incomplet trunchiul unui copac, pentru a-l putea doborî apoi cu ușurință. – 2. A lăsa un obiect în echilibru instabil, micșorîndu-i baza sau punctul de sprijin. Lat. tenŭāre (Tiktin; Candrea-Dens., 876; REW 8654; DAR; Rosetti, I, 168). Conjugarea este înv., actualmente se folosește mai ales part. cu funcție adj. (Sursa: DER )
înținá vb., ind. prez. 1 sg. înținéz, 3 sg. și pl. înțineáză (Sursa: Ortografic )
