ÎNȚEPÁT, -Ă,înțepați, -te, adj. 1. În care a intrat un vârf ascuțit. ♦ Fig. Neplăcut surprins, jignit. ♦ (În expr.) Înțepat la vorbă = care înțeapă cu vorba; ironic, sarcastic. 3. Fig. Îngâmfat, mândru, fudul, înfumurat. ♦ Îmbufnat, țâfnos, 4. (Înv.) Tras în țeapă. – V. înțepa. (Sursa: DEX '98 )
ÎNȚEPÁT adj. 1. împuns. (Deget ~ de ac.)2. ciupit, pișcat. (Mână ~ de țânțari.) (Sursa: Sinonime )
ÎNȚEPÁ,înțép, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) împunge ușor cu un ac, cu un ghimpe, cu o țeapă, cu orice obiect cu vârf ascuțit. ♦ Intranz. și tranz. A produce o senzație dureroasă ca de înțepătură. ♦ Intranz. (Despre băuturi) A pișca la limbă. 2. Tranz. Fig. A face aluzii răutăcioase la adresa cuiva; a ironiza. 3. Tranz. (Înv.) A trage în țeapă. – În + țeapă. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNȚEPÁ înțép 1. tranz. 1) (ființe sau părți ale corpului lor) A supune unei senzații de durere fizică, înfigând un obiect ascuțit; a împunge; a înghimpa. 2) fig. A ataca răutăcios cu ironii sau cu vorbe usturătoare; a înghimpa; a împunge; a mușca. 3) înv. A trage în țeapă. 2. intranz. rar (despre mâncăruri sau băuturi) A provoca o senzație ușoară de durere pe limbă (asemănătoare atingerii de vârful unui obiect ascuțit); a pișca de limbă. /în + țeapă (Sursa: NODEX )
A SE ÎNȚEPÁ mă înțépintranz. A face (concomitent) schimb de vorbe usturătoare (cu cineva). /în + țeapă (Sursa: NODEX )
ÎNȚEPÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNȚEPA și A SE ÎNȚEPA. 2)fig. Care este stăpânit de mândrie și impertinență; înfipt. ◊ ~ la vorbă zeflemitor. 3) fig. Care se supără ușor; supărăcios; țâfnos. /v. a înțepa (Sursa: NODEX )
ÎNȚEPÁ vb. 1. a (se) împunge, (pop.) a (se) înghimpa, (înv. și reg.) a (se) punge. (S-a ~ în mărăcini.) *2. v. atinge. 3. a ciupi, a mânca, a mușca, a pișca. (Îl ~ puricii, țânțarii.)4. v. pișca. *5. (fig.) a săgeta, a șfichiui.(Îl ~ crivățul.) (Sursa: Sinonime )
ÎNȚEPÁ vb. v. ironiza, persifla, zeflemisi. (Sursa: Sinonime )
înțepá vb., ind.prez. 1 sg. înțép, 3 sg. și pl. înțeápă; conj. prez. 3 sg. și pl. înțépe (Sursa: Ortografic )
