ÎNȚEPĂTÚRĂ,înțepături, s. f. 1. Înțepare; efectul produs de o înțepare; locul unde s-a produs aceasta; furnicătură, împunsătură. 2. Fig. Aluzie răutăcioasă, vorbă ironică; împunsătură. – Înțepa + suf. -ătură. (Sursa: DEX '98 )
ÎNȚEPĂTÚRĂ s. 1. împunsătură, (înv.) puntură. (O ~ de ac.)2. ciupitură, pișcătură. (O ~ de țânțar.)3. v. pișcătură. 4. v. junghi. 5.(MED.; la pl.) junghiuri (pl.), (fig.) ace (pl.). (Mii de ~ îi străbat trupul.) (Sursa: Sinonime )
ÎNȚEPĂTÚRĂ s. v. ironie, persiflare, zeflemea. (Sursa: Sinonime )
înțepătúră s. f., g.-d. art. înțepătúrii; pl. înțepătúri (Sursa: Ortografic )
ÎNȚEPĂTÚRĂ ~if. 1) Senzație dureroasă provocată prin înțepare; împunsătură. 2) Loc unde s-a produs o înțepare; împunsătură. 3) fig. Vorbă sau expresie răutăcioasă, adresată cuiva; împunsătură; șfichi. /a înțepa + suf. ~ătură (Sursa: NODEX )
