ÎMPLETITÚRĂ, împletituri, s. f. Fel de a împleti. ♦ (Concr.) Produs obținut prin împletire. – Împleti + suf. -tură. (Sursa: DEX '98 )
ÎMPLETITÚRĂ s. (înv. și reg.) pletitură. (O ~ de nuiele.) (Sursa: Sinonime )
împletitúră s. f., g.-d. art. împletitúrii; pl. împletitúri (Sursa: Ortografic )
ÎMPLETITÚRĂ ~i f. 1) Mod de a împleti. 2) Obiect obținut prin împletire. [G.-D. împletiturii] /a împleti + suf. ~itură (Sursa: NODEX )
| împletitură substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | împletitură | împletitura |
| plural | împletituri | împletiturile |
| genitiv-dativ | singular | împletituri | împletiturii |
| plural | împletituri | împletiturilor |
| vocativ | singular | împletitură, împletituro |
| plural | împletiturilor |
