ÎMPERECHEÁT, -Ă, împerecheați, -te, adj. Împreunat, unit, asociat (în perechi). – V. împerechea. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ÎMPERECHEÁT adj. v. îngemănat. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul s****l; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A ÎMPERECHEÁ ~éz tranz. 1) (ființe sau obiecte) A face să se împerecheze. 2) (animale de s*x opus) A uni pentru reproducere; a se împreuna. /în + perechea (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE ÎMPERECHEÁ mă ~éz intranz. 1) (despre ființe sau obiecte) A uni pentru a forma o pereche; a constitui o pereche. 2) (despre ființe de s*x opus) A realiza actul s*xual (în vederea reproducerii); a se împreuna. /în + perechea (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ÎMPERECHEÁ vb. (BIOL.) a (se) goni, a (se) împreuna, a (se) încrucișa, (pop.) a (se) cățeli, a (se) însoți, (reg.) a (se) pui. (Animalele se ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ÎMPERECHEÁ vb. v. dușmăni, urî, vrăjmăși. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

A (se) împerechea ≠ a (se) desperechea (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

împerecheá vb., ind. prez. 1 sg. împerechéz, 3 sg. și pl. împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 sg. și pl. împerechéze; ger. împerechínd (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard