ÎMPĂTRÍT, -Ă, împătriți, -te, adj. Care este de patru ori mai mare, cvadruplu. – V. împătri. (Sursa: DEX '98 )
ÎMPĂTRÍT adj. (livr.) cvadruplu. (Sursa: Sinonime )
ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. – În + patru. (Sursa: DEX '98 )
A ÎMPĂTRÍ ~ésc tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. /în + patru (Sursa: NODEX )
ÎMPĂTRÍ vb. (livr.) a cvadrupla. (Sursa: Sinonime )
împătrí vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătrésc, imperf. 3 sg. împătreá; conj. prez. 3 sg. și pl. împătreáscă (Sursa: Ortografic )
| împătri verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) împătri | împătrire | împătrit | împătrind | singular | plural |
| împătrește | împătriți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | împătresc | (să) împătresc | împătream | împătrii | împătrisem |
| a II-a (tu) | împătrești | (să) împătrești | împătreai | împătriși | împătriseși |
| a III-a (el, ea) | împătrește | (să) împătrească | împătrea | împătri | împătrise |
| plural | I (noi) | împătrim | (să) împătrim | împătream | împătrirăm | împătriserăm, împătrisem* |
| a II-a (voi) | împătriți | (să) împătriți | împătreați | împătrirăți | împătriserăți, împătriseți* |
| a III-a (ei, ele) | împătresc | (să) împătrească | împătreau | împătriră | împătriseră |
* Formă nerecomandată
| împătrit adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | împătrit | împătritul | împătrită | împătrita |
| plural | împătriți | împătriții | împătrite | împătritele |
| genitiv-dativ | singular | împătrit | împătritului | împătrite | împătritei |
| plural | împătriți | împătriților | împătrite | împătritelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
