Dex.Ro Mobile
ÎMPĂRTĂȘÍRE, împărtășiri, s. f. Acțiunea de a (se) împărtăși și rezultatul ei; cuminecare; comunicare, destăinuire. – V. împărtăși. (Sursa: DEX '98 )

ÎMPĂRTĂȘÍRE s. 1. v. destăinuire. 2. transmitere. (~ unor opinii.) 3. schimbare. (~ unor impresii cu cineva.) 4. v. împărtășanie. (Sursa: Sinonime )

ÎMPĂRTĂȘÍRE s. v. participiu. (Sursa: Sinonime )

împărtășíre s. f., g.-d. art. împărtășírii; pl. împărtășíri (Sursa: Ortografic )

ÎMPĂRTĂȘÍ, împărtășesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Bis.) A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A împărți cu cineva ceva; a avea parte de același lucru ca și altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se înfrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc. – În + părtaș. (Sursa: DEX '98 )

A ÎMPĂRTĂȘÍ ~ésc tranz. 1) (gânduri, idei etc.) A face cunoscut (pentru a găsi sprijin spiritual sau moral). Să-ți ~esc unele impresii. 2) (bucurii, necazuri etc.) A suporta împreună; a împărți. Au ~it aceeași soartă. 3) (păreri, opinii etc.) A primi ca bun; a accepta; a admite. ~ește opiniile lui. 4) rel. A supune ritualului de împărtășanie; a cumineca; a griji. /în + părtaș (Sursa: NODEX )

A SE ÎMPĂRTĂȘÍ mă ~ésc intranz. 1) A primi o parte (din ceva). ~ din bunurile pământului. 2) rel. A primi împărtășania; a se cumineca; a se griji. /în + părtaș (Sursa: NODEX )

ÎMPĂRTĂȘÍ vb. 1. v. destăinui. 2. v. transmite. 3. v. schimba. 4. (BIS.) a (se) cumineca, (înv. și pop.) a (se) griji, (înv. și reg.) a (se) pricestui, (înv.) a (se) comunica. 5. a accepta, a admite, a primi. (Nu ~ opiniile lui.) 6. a împărți. (Au ~ aceeași soartă.) (Sursa: Sinonime )

împărtășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărtășésc, imperf. 3 sg. împărtășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. împărtășeáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
împărtăși   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) împărtăși împărtășire împărtășit împărtășind singular plural
împărtășește împărtășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) împărtășesc (să) împărtășesc împărtășeam împărtășii împărtășisem
a II-a (tu) împărtășești (să) împărtășești împărtășeai împărtășiși împărtășiseși
a III-a (el, ea) împărtășește (să) împărtășească împărtășea împărtăși împărtășise
plural I (noi) împărtășim (să) împărtășim împărtășeam împărtășirăm împărtășiserăm, împărtășisem*
a II-a (voi) împărtășiți (să) împărtășiți împărtășeați împărtășirăți împărtășiserăți, împărtășiseți*
a III-a (ei, ele) împărtășesc (să) împărtășească împărtășeau împărtăși împărtășiseră
* Formă nerecomandată

împărtășire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împărtășire împărtășirea
plural împărtășiri împărtășirile
genitiv-dativ singular împărtășiri împărtășirii
plural împărtășiri împărtășirilor
vocativ singular împărtășire, împărtășireo
plural împărtășirilor