ÎMBRÂNCÁ, îmbrấnc, vb. I. Intranz. (Rar) A cădea în brânci. – Din în- + brâncă. (Sursa: DLRM )
îmbrâncá vb. I (reg.) a da în brânci (de bătrânețe, de slăbiciune, de sărăcie), a slăbi, a sărăci. (Sursa: DAR )
îmbrânca verb
Surse flexiune: DLRM '58 | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) îmbrânca | îmbrâncare | îmbrâncat | îmbrâncând | singular | plural |
| îmbrâncă | îmbrâncați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | îmbrânc | (să) îmbrânc | îmbrâncam | îmbrâncai | îmbrâncasem |
| a II-a (tu) | îmbrânci | (să) îmbrânci | îmbrâncai | îmbrâncași | îmbrâncaseși |
| a III-a (el, ea) | îmbrâncă | (să) îmbrânce | îmbrânca | îmbrâncă | îmbrâncase |
| plural | I (noi) | îmbrâncăm | (să) îmbrâncăm | îmbrâncam | îmbrâncarăm | îmbrâncaserăm, îmbrâncasem* |
| a II-a (voi) | îmbrâncați | (să) îmbrâncați | îmbrâncați | îmbrâncarăți | îmbrâncaserăți, îmbrâncaseți* |
| a III-a (ei, ele) | îmbrâncă | (să) îmbrânce | îmbrâncau | îmbrâncară | îmbrâncaseră |
* Formă nerecomandată
