ÎMBOLDÍRE,îmboldiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmboldi și rezultatul ei; fig. îndemn, stimul, imbold. – V. îmboldi. (Sursa: DEX '98 )
ÎMBOLDÍRE s. 1. v. îmbrâncire. 2. impulsionare, stimulare, (rar) stimulație. (~ activității culturale.) (Sursa: Sinonime )
ÎMBOLDÍRE s. v. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, stimulent. (Sursa: Sinonime )
îmboldíre s. f., g.-d. art. îmboldírii; pl. îmboldíri (Sursa: Ortografic )
ÎMBOLDÍ,îmboldesc, vb. IV. 1. Tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu bățul, cu nuiaua sau, p. ext., a lovi un animal cu bățul, cu nuiaua spre a-l îndemna la mers, la tras. 2. Tranz. Fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acțiune; a stimula. 3. Refl. recipr. și tranz. A (se) lovi cu coatele, a(-și) da ghionturi sau brânci; a (se) îmbrânci. – În + bold. (Sursa: DEX '98 )
A ÎMBOLDÍ ~ésctranz. 1) (animale) A impune (lovindu-l) să pornească din loc sau să meargă mai repede. 2) (persoane) A lovi ușor (pentru a semnaliza ceva); a ghionti. 3) fig. (persoane) A face să acționeze dând un imbold; a îndemna; a impulsiona. /în + bold (Sursa: NODEX )
A SE ÎMBOLDÍ mă ~éscintranz. A face (concomitent) schimb de ghionturi (cu cineva); a se ghionti. /în + bold (Sursa: NODEX )
ÎMBOLDÍ vb. 1. v. îndemna. 2. v. îmbrânci. 3. v. stimula. 4. a impulsiona, a îndemna, a stimula. (Îi ~ să facă ceva.)5. a ațâța, a îndemna, (fig.) a mușca. (Cine-l ~ să facă asta?) (Sursa: Sinonime )
îmboldí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmboldésc, imperf. 3 sg. îmboldeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmboldeáscă (Sursa: Ortografic )
