ÎMBIETÓR, -OÁRE, îmbietori, -oare, adj. Care îmbie; ademenitor, ispititor, atrăgător; încântător. [Pr.: -bi-e-] – Îmbia + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )
ÎMBIETÓR adj. 1. v. ademenitor. 2. atrăgător, plăcut, primitor. (Ținuturi ~oare.) 3. v. gustos. (Sursa: Sinonime )
Îmbietor ≠ dezgustător (Sursa: Antonime )
îmbietór adj. m. (sil. -bi-e-), pl. îmbietóri; f. sg. și pl. îmbietoáre (Sursa: Ortografic )
ÎMBIETÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care îmbie; care ispitește; ispititor; tentant. Idee ~oare. [Sil. -bi-e-] /a îmbia + suf. ~ător (Sursa: NODEX )
| îmbietor adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | îmbietor | îmbietorul | îmbietoare | îmbietoarea |
| plural | îmbietori | îmbietorii | îmbietoare | îmbietoarele |
| genitiv-dativ | singular | îmbietor | îmbietorului | îmbietoare | îmbietoarei |
| plural | îmbietori | îmbietorilor | îmbietoare | îmbietoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
