TURA-: ~-vUra interj. (se foloseste pentru a reda palavrageala, vorba lunga si fara rost). ◊ Ce mai ~-vura ce mai vorba in zadar. /Onomat.

cartabaci, cartabaci, s.m. (reg.) om caruia ii place vorba lunga; vorba-lunga.

tranc interj. – Exprima ideea de zgomot sau de pocnet. Creatie expresiva, cf. tronc, clant. – Der. tranca-fleanca (var. treanca-fleanca), interj. (exprima ideea de flecareala sau de vorba lunga), pentru partea a doua a compusului cf. fleanca; trancai (var. trancani), vb. (a hodorogi, a trosni, a flecari, a melita); trancalau, s. m. (palavragiu, limbut); trancanaie (var. trancanea, trancafuse, catrafuse), s. f. (fleac, bagatela, moft; boarfe), ultimele forme sint mai putin clare, cf. catrafuse, primele, probabil de la un pl. al formei urmatoare; trancaneala, s. f. (flecareala, mincarime de limba). Din rom. provine mag. trankalo (Edelspacher 23), cf. si bg. drankanie „flecareala”.

lungI, lungesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A (se) face mai lung; a (se) intinde. ◊ Expr. (Refl.) A i se lungi (cuiva) urechile (de foame) = a rabda de multa vreme de foame, a fi foarte flamand. A i se lungi (cuiva) ochii (sau cautatura) a drum = a fi dornic de a pleca (departe). A i se lungi (cuiva) nasul = a se obraznici. (Tranz.) A lungi pasul = a merge mai repede, a se grabi. ♦ Refl. (Fam.) A se inalta, a creste in inaltime. 2. Refl. (Fam.) A se intinde pe ceva; a se culca. 3. Tranz. A subtia, a dilua (o mancare, o bautura) pentru a mari cantitatea. 4. Tranz. si refl. A face sa dureze sau a dura (mai) mult; a (se) mari, a (se) prelungi. ◊ Expr. (Tranz.) A (nu) lungi vorba = a (nu) vorbi mai mult decat trebuie, a (nu) lungi discutia. – Din lung.

DARDALA s., adj. v. clantau, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorba-lunga, vorba-ret.

FARFARA s., adj. v. clantau, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorba-lunga, vor-baret.

FLECAR s., adj. clantau, guraliv, limbut, palavragiu, vorbaret, vorba-lunga, (livr.) locvace, logoreic, (rar) ploscar, ploscas, taclagiu, (pop. si fam.) farfara, (pop.) gures, toaca-gura, (inv. si reg.) spornic, vorbaret, (reg.) palavatic, palavragit, tololoi, vorbar, (Mold.) dardala, lehau, leorbau, (Transilv.) stroncanitor, (prin Munt.) tandalit, (Mold.) trancalau, (inv.) limbaret, vorovaci, (fam.) moftangiu, (rar fam.) moftolog, mofturean, (fig.) melita.

GURES s., adj. v. clantau, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorba-lunga, vorbaret.

LEHAU s., adj. v. clantau, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorba-lunga, vorbaret.

LEORBAU s., adj. v. clantau, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorba-lunga, vor-baret.

LIMBARET s., adj. v. clantau, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorba-lunga, vorba-ret.

LOCVACE s., adj. v. clantau, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorba-lunga, vorbaret.

MELITA s., adj. v. clantau, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorba-lunga, vorbaret.

MOFTANGIU s., adj. v. clantau, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorba-lunga, vorbaret.

MOFTOLOG s., adj. v. clantau, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorba-lunga, vor-baret.

MOFTUREAN s., adj. v. clantau, flecar, gura-liv, limbut, palavragiu, vorba-lunga, vorbaret.

PALAVATIC s., adj. v. clantau, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorba-lunga, vor-baret.

PALAVRAGIT s., adj. v. clantau, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorba-lunga, vorbaret.

PLOSCAR s., adj. v. clantau, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorba-lunga, vorba-ret.

PLOSCAS s., adj. v. clantau, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorba-lunga, vorba-ret.

SPORNIC s., adj. v. clantau, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorba-lunga, vorbaret.

STRONCANITOR s., adj. v. clantau, flecar, gu-raliv, limbut, palavragiu, vorba-lunga, vorbaret.

TACLAGIU s., adj. v. clantau, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorba-lunga, vorba-ret.

TANDALIT s., adj. v. clantau, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorba-lunga, vorbaret.

TOACAGURA s., adj. v. clantau, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorba-lunga, vorbaret.

TOLOLOI s., adj. v. clantau, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorba-lunga, vorbaret.

TRANCALAU s., adj. v. clantau, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorba-lunga, vorba-ret.

vorbaR s., adj. v. clantau, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorba-lunga, vorbaret.

vorbaRET s., adj. v. clantau, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorba-lunga, vorbaret.

vorba s., adj. 1. s. v. cuvant. 2. s. v. afirmatie. 3. s. vorbire, (inv.) rost. (De ti-ar fi fapta ca ~.) 4. s., adj. vorba-lunga = clantau, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbaret, (livr.) locvace, (rar) ploscar, ploscas, taclagiu, (pop. si fam.) farfara, (pop.) gures, toaca-gura, (inv. si reg.) spornic, vorbaret, (reg.) palavatic, palavragit, tololoi, vorbar, (Mold.) dardala, lehau, leorbau, (Transilv.) stroncanitor, (prin Munt.) tandalit, (Mold.) trancalau, (inv.) limbaret, vorovaci, (fam.) moftangiu, (rar fam.) moftolog, mofturean, (fig.) melita. 5. s. v. exprimare. 6. s. vorba batraneasca v. proverb. 7. s. v. sfat. 8. s. v. angajament. 9. s. v. intelegere. 10. s. v. cearta. 11. s. v. zvon.

VOROVACI s., adj. v. clantau, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorba-lunga, vorbaret.

vorba-lunga s. m. invar.

SARACI/E ~i f. 1) Lipsa a mijloacelor necesare de trai; stare a celui sarac. ◊ ~ lucie (sau neagra) saracie extrema. A-si vedea de ~ a-si vedea de lucrul sau (si a nu se amesteca in treburile altora). vorba lunga (sau multa) ~a omului a) se spune atunci, cand cineva pierde timpul vorbind prea mult; b) se spune pentru a arata, ca nu are rost sa mai continue discutia. 2) Cantitate neinsemnata si insuficienta de ceva. ~ de idei. 3) peior. Lucru sau fiinta lipsita de valoare, de importanta. [G.-D. saraciei] / sarac + suf. ~ie

A SE ASTERNE ma astern intranz. 1) A se lasa (pe o suprafata) formand un strat. Frunzele s-au asternut pe sub copaci. 2) (despre fiinte) A se intinde pe jos; a se culca la pamant. 3) fig. A se apuca serios de ceva. ~ pe scris. ~ la vorba. ◊ ~ la drum a porni la drum lung. 4) A se intinde in fata ochilor; a se deschide; a se desfasura. /<lat. asternere

POMELNIC, pomelnice, s. n. 1. Lista cu numele persoanelor, in viata sau decedate, pe care le pomeneste preotul in timpul efectuarii unor slujbe religioase sau in unele rugaciuni. 2. (Fam. sau ir.) Lista sau enumerare lunga de nume; p. ext. insiruire plictisitoare de vorbe, de fapte etc. – Din sl. pomenĩniku.

circumflex n., pl. e si uri. (lat. circumflexus, „indoit imprejur”. V. flexiune). Gram. Se zice despre un accent (^) care in unele limbi arata ca o vocala e lunga, iar la Romani arata numai ca e vorba de un sunet intre i si u, ca in cuvintu Roman.

ZEAMA zemuri f. 1) Fel de mancare lichida, pregatita din carne sau peste, cu legume, acrita cu bors; ciorba. 2) Lichidul dintr-o fiertura; apa in care au fiert unele produse alimentare. ~ limpede. ◊ ~ lunga a) zeama cu mult lichid; zeama subtire; b) vorba multa si fara rost; palavrageala; flecareala; trancaneala. A nu fi de nici o ~ a nu fi bun de nimic. 3) Lichid continut in fructe sau legume; suc. ◊ ~ de varza lichid acru si putin sarat in care s-a murat varza; moare. 4) Substanta lichida de natura diferita (folosita in industrie, agricultura etc.). ◊ ~ tananta solutie folosita la tabacirea pieilor. [G.-D. zemii] /<lat. zema

INNADI, innadesc, vb. IV. 1. Tranz. A-i adauga unui obiect (cosand, innodand, lipind etc.) o bucata, o portiune (de acelasi fel), pentru a-l mari, a-l lungi etc.; a pune o nada. ◊ Expr. (Refl.) A se innadi la vorba = a se porni la vorba, a se pune pe taifas. 2. Refl. Fig. A prinde pofta de ceva bun, a lua obiceiul, naravul; a (se) naravi. ◊ Expr. A se innadi la cascaval = a se obraznici. a-si lua nasul la purtare. ♦ A se obisnui sa mearga prea des undeva, sa faca ceva (nepermis). – In + nada.

A lungI ~esc tranz. 1) A face sa se lungeasca. ◊ ~ pasul a merge mai repede. ~ vorba a vorbi mai mult decat trebuie. A nu ~ vorba a intrerupe discutia. 2) (mancaruri, bauturi) A dilua cu apa (pentru a mari cantitatea). /Din lung

TURA-VURA interj. Cuvant care indica o vorbarie lunga si fara rost, o discutie inutila. ◊ Expr. (Substantivat) Ce mai tura-vura? = ce mai atata vorba degeaba? – Onomatopee.

ZEAMA, zemuri, s. f. 1. Fiertura de carne sau de legume, constituind un fel de mancare; partea lichida a bucatelor, apa in care fierb. ◊ Expr. A manca singur bucatele si a lasa altora zeama = a trage singur tot folosul, lasand altora foarte putin sau nimic. A nu fi nici de zeama oualor sau a nu fi de nici o zeama, se spune despre cineva pe care nu se poate pune nici un temei. Zeama lunga sa se-ajunga = mancare facuta cu sos mult, pentru a ajunge la multe persoane. Zeama lunga = vorbarie lunga, lipsita de interes. Tot de-o zeama = deopotriva. Soarbe-zeama = om prost, molau. Zeama de clopot (sau de harlet) = moartea. Zeama de vorbe = vorbarie desarta; vorbe goale. ♦ Zeama de varza = lichid acrisor in care s-a murat varza; moare. 2. Lichidul pe care il contin celulele si tesuturile organismelor vegetale; suc de fructe sau de plante. 3. Nume generic pentru diverse lichide. ◊ Ou cu zeama = ou fiert putin, cu albusul necoagulat. – Lat. zema (< gr. zema).

PRES, presuri, s. n. Covor lung si ingust care se asterne pe jos in incaperile sau pe scarile unei cladiri. ◊ Expr. (Fam.) A duce (pe cineva) cu presul = a pacali, a insela, a purta (pe cineva) cu vorba. ♦ Covoras pentru sters talpa incaltamintei la intrarea intr-o casa. – Et. nec.

SCURT² ~ta (~ti, ~te) (in opozitie cu lung) 1) (despre obiecte, distante, parti ale corpului etc.) Care are o lungime mica sau mai mica decat cea obisnuita. Rochie ~ta. Picior ~. ◊ A lua (pe cineva) din ~ a manifesta asprime (fata de cineva). A tine (pe cineva) din ~ a supune (pe cineva) unui control sever. ~ de vedere miop. A avea mana ~ta a fi zgarcit. A fi ~ la vorba a vorbi putin; a fi necomunicativ. In ~ta vreme (sau in ~ timp) peste putin timp; in curand. 2) (despre lucrari literare, muzicale etc.) Care este de proportii reduse. /<lat. excurtus

cojoc n., pl. oace (vsl. kozuhu, d. koza, pele [!]; sirb. bg. rut. kozuh, de unde si ung. kosok, kosog si ngr kozoka). Haina scurta sau lunga (cu minici [!] sau fara minici) facuta din blana de oaie (sau si de alt animal) cusuta de o haina de postav sau purtata asa cum este, cu pelea [!] afara. Isi scutura baba cojoacele, ninge, mai ales in zilele babei (1-9 Martie, cind poporu zice ca o baba, care reprezenta [!] iarna, isi scutura cojoacele la munte). A scutura sau a scarmana cuiva cojocu sau blana (cum au cinii, lupii), a-l bate rau. A avea ac de cojocu cuiva, a avea mijloace de a-l constringe. A-ti intoarce cojocu (pe dos), (ca taranu cind e timp rau), a-ti schimba atitudinea, a te arata mai energic. A intreba de ce (din ce) e cojocu, a mai perde [!] timpu cu vorba. V. burca 1, bitusa, tihoarca, bonda.