BANG SONIC s. n. (Fiz.) Zgomot puternic produs in momentul cand un corp in miscare depaseste viteza sunetului. – Din engl. sonic bang.

SUPERSONIC, -A, supersonici, -ce, adj. Care are o viteza mai mare decat viteza sunetului. ◊ Avion supersonic = avion cu reactie construit pentru a efectua zboruri cu viteze mai mari decat viteza sunetului. – Din fr. supersonique.

MACH s.m. (Fiz.) Unitate de masura pentru viteza, utilizata in aerodinamica si in tehnica rachetelor, egala cu 340 m/s. ◊ Numarul lui Mach = raport intre viteza unui corp intr-un fluid si viteza sunetului in acelasi fluid. [Pron. mah. / < fr., it. mach, germ. Mach, cf. E. Mach – fizician german].

HIPERSONIC, -A adj. (Despre viteze) Cu mult mai rapid decat sunetul, mai mare decat viteza sunetului. [< fr. hypersonique].

SUBSONIC, -A adj. Care se petrece, se deplaseaza cu o viteza mai mica decat viteza sunetului. [Cf. fr. subsonique].

BISONIC, -A adj. (despre viteze) de (peste) doua ori mai mare decat viteza sunetului. (< bi- + sonic)

HIPERSONIC, -A adj. 1. (despre viteze) care depaseste de peste 5 ori viteza sunetului (aproximativ 600⁰ km/h). 2. (despre aparate de zbor) cu viteza hipersonica (1). (< fr. hypersonique)

ZID, ziduri, s. n. Element de constructie vertical sau putin inclinat, cu grosime (relativ) mica in raport cu celelalte dimensiuni, executat din caramizi, din blocuri de piatra etc., asezate ordonat unele peste altele (si legate printr-un liant), sau din beton, destinat sa limiteze, sa separe sau sa izoleze un spatiu ori sa sustina alte elemente de constructie, alcatuind un perete, o ingradire, o fortificatie etc. ◊ Loc. adv. Intre (cele patru) ziduri = in interiorul unei cladiri. ◊ Expr. A face zid imprejurul cuiva = a inconjura pe cineva din toate partile pentru a-l apara; a se solidariza cu cineva, a se uni in jurul cuiva in sustinerea unei cauze. ◊ Zid sonic = bariera imaginara referitoare la depasirea vitezei sunetului. – Din sl. zidu.

SUBSONIC, -A, subsonici, -ce, adj. (Despre vehicule) Care se deplaseaza cu o viteza mare, dar inferioara vitezei sunetului; (despre viteza de deplasare a unor corpuri) care este inferioara vitezei sunetului. – Din fr. subsonique.

SONIC ~ca (~ci, ~ce) rar Care tine de sunete; propriu sunetelor. viteza ~ca. /<fr. sonique

SUPERSONIC, -A adj. Cu o viteza superioara vitezei sunetului. [Cf. fr. supersonique].

SUBSONIC, -A adj., s. n. (avion) care se deplaseaza cu o viteza inferioara vitezei sunetului. (< fr. subsonique)

CUTIE ~i f. 1) Obiect (de lemn, de metal, de carton etc.) gol pe dinauntru, in care se pastreaza sau se transporta diferite obiecte. ◊ Scos ca din ~ imbracat elegant. 2): ~ craniana oasele care inconjoara creierul; craniu; teasta. 3): ~ toracica scheletul din regiunea toracelui unde se afla inima, plamanii etc. 4): ~ de rezonanta cutie care amplifica sunetele. 5): ~ de viteze cutie la automobil unde se afla mecanismul schimbatorului de viteza. [Art. cutia; G.-D. cutiei; Sil. -ti-e] /<turc. kutu, ngr. kuti

IZOFON, -A I. adj. in care sunetul are aceeasi viteza submarina. II. s. f. linie care uneste punctele cu aceeasi viteza de propagare a sunetului in apa de mare. (< izo- + -fon²)

SUPERSONIC, -A adj., s. n. (avion) cu o viteza superioara a sunetului. (< fr. supersonique)

INTERFEROMETRU ~e n. Aparat de masurat (lungimile de unda, viteza de propagare a sunetelor etc.), bazat pe fenomenul interferentei. /<fr. interferometre

MACH MAH/ s. m. unitate de masura pentru viteza miscarii fluidelor, in aerodinamica si in tehnica rachetelor, egala cu 340 m/s. ♦ numarul lui M~ = numar, raportul intre viteza de deplasare in aer a unui corp si viteza de propagare a sunetului. (< engl., fr. mach)

LA CONDAMINE [la kōdamin], Charles Marie de (1701-1774), matematician, geodez si calator francez. A participat la expeditia din Anzii peruvieni pentru masurarea lungimii unui arc de meridian de un grad pe Ecuator (1738-1743), descoperind cu acest prilej arborele de cauciuc; a efectuat primele explorari stiintifice in reg. Amazonului (1743). Independent de italianul Bianconi, a observat ca viteza de propagare a sunetului depinde de temperatura.

SONIC, -A, sonici, -ce, adj. Care tine de sunete, privitor la sunete. ♦ (Despre anumite fenomene) Care se manifesta cu o viteza apropiata de cea a sunetului. – Din fr. sonique.

moderator (dispozitiv de reglare a vitezei sau de diminuare a sunetului) s. n., pl. moderatoare

INTERLOCK s. n. 1. Masina de tricotat cu doua randuri de ace pe un singur cilindru. ♦ Tricot indesirabil. 2. (Cin.) Sistem de inregistrare sincrona a imaginii si sunetului aferent prin antrenarea cu aceeasi viteza la inregistrare si redare a peliculei de imagine si a benzii magnetice audio. – Din engl., fr. interlock.

SUIERA, suier, vb. Intranz. 1. (Despre vant, furtuna, vijelie etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ascutit si puternic; a fluiera. 2. (Despre unele obiecte; la pers. 3) A produce un zgomot strident, scurt si intens, atunci cand se deplaseaza, se misca, se invarteste sau spinteca aerul cu viteza. 3. (Despre oameni) A scoate un sunet ascutit, strident si prelung, sufland cu putere aerul printre buzele intredeschise, printre degete sau cu ajutorul unui instrument special. ♦ Tranz. (Rar) A-si exprima nemultumirea, dezaprobarea fata de cineva sau de ceva prin fluieraturi stridente; a fluiera pe cineva; a huidui. ♦ Intranz. si tranz. A emite o succesiune melodica de sunete sufland printre buze, cu ajutorul unui fluier etc.; a intona o melodie fluierand. 4. (Despre unele animale, pasari, insecte; la pers. 3) A scoate un sunet sau un tipat (ascutit) specific. [Pr.: su-ie] – Lat. sibilare.

RITM ~uri n. 1) Succesiune regulata in timp (a unor elemente). ~ c*****c. 2) (in muzica, versificatie, dans) Organizare armonioasa a sunetelor sau a miscarilor; tact; cadenta. 3) viteza de executie; grad de iuteala (in efectuarea unei actiuni); tempo. Merge intr-un ~ sustinut. /<ngr. rythmos, fr. rythme, lat. rhythmus

SUPERSONIC ~ca (~ci, ~ce) Care are o viteza mai mare decat cea a sunetului. Avion ~. /<fr. supersonique

A PIUI pers. 3 piuie intranz. 1) (mai ales despre puii de pasare) A emite sunete caracteristice, subtiri si prelungi; a piscui. 2) (despre obiecte in zbor) A produce un sunet prelung si ascutit (strabatand aerul cu mare viteza); a suiera. Gloantele piuie. [Sil. pi-u-] /Din piu

A suiera, suier 1. intranz. 1) (despre vant, furtuna, vijelie etc.) A produce un sunet ascutit si continuu; a tiui. 2) (despre obiecte in zbor) A produce un sunet prelung si ascutit (strabatand aerul cu mare viteza); a piui. 3) (despre persoane) A produce un sunet ascutit si puternic, sufland cu putere aerul printre buze sau intr-un anumit instrument. 4) (despre aparate sau despre instalatii speciale) A produce un sunet lung si strident. 5) (despre unele animale sau pasari) A scoate un sunet caracteristic speciei. 2. tranz. 1) (actori sau oratori) A primi sau a petrece cu suieraturi. 2) (sunete muzicale, melodii etc.) A interpreta sufland aerul printre buze. [Sil. su-ie-ra] /<lat. subilare

MODERATOR, -OARE adj. Care modereaza. // s.n. 1. Aparat care regleaza mersul unor masini, limitand marirea vitezei. ♦ Dispozitiv la unele piane si pianine, cu ajutorul caruia coardele se acopera cu o bucata de pasla, sunetul devenind astfel foarte slab. 2. Substanta care diminueaza viteza neutronilor rezultati dintr-o fisiune nucleara. [Cf. fr. moderateur, lat. moderator, it. moderatore].

MACH, machi, s. m. (Fiz.) Unitate de masura pentru viteza miscarii fluidelor, utilizata in aerodinamica si in tehnica rachetelor, egala cu 340 m/s. ◊ Numarul lui Mach = raport intre viteza unui proiectil, avion etc. intr-un fluid si cea a sunetului. [Pr.: mah] – Din engl., fr. mach.

MODERATOR, -OARE I. adj., s. m. f. (factor) care modereaza. II. s. m. 1. substanta care incetineste miscarea neutronilor rezultati dintr-o fisiune nucleara. 2. inhibator care incetineste reactia de polimerizare. III. s. m. f. cel care conduce, indruma o dezbatere publica, o masa rotunda si trage concluziile. IV. s. n. 1. dispozitiv de reglare a vitezei de miscare a unui mecanism. ◊ dispozitiv la unele piane si pianine cu ajutorul caruia coardele se acopera cu o bucata de pasla, sunetul devenind foarte slab. 2. (electr.) disc de cupru destinat a slabi oscilatiile unui indice magnetic. (< fr. moderateur, lat. moderator, it. moderatore, /III/ engl. moderator)

INCET, INCEATA, inceti, -te, adj., adv. 1. Adj. Fara viteza; linistit, lin, domol. ♦ (Despre oameni) Care reactioneaza cu intarziere, care face ceva in ritm lent. ♦ (Despre judecata, gandire) Care rationeaza cu greutate; greoi. 2. Adj. (Despre sunete, melodii etc.) Cu intensitate scazuta, abia auzit. 3. Adv. Fara graba, domol, binisor, alene; lin, pe nesimtite. ◊ Expr. (Incetul) cu incetul sau incet-incet = putin cate putin, treptat, cu timpul. ♦ (Cu valoare de interjectie) Binisor! nu asa tare!; fara zgomot! 4. Adv. Cu glas coborat; molcom, potolit. – Lat. qu(i)etus.

DIAFRAGMA ~e f. 1) Muschi care desparte cavitatea toracica de cea abdominala. 2) Cartilaj care desparte narile nasului. 3) (la unele aparate acustice) Membrana elastica care produce sunetele prin v******e. 4) (la aparate optice) Disc opac cu un orificiu reglabil, care lasa sa treaca in camera aparatului cantitatea necesara de lumina. 5) Dispozitiv folosit la masurarea vitezei apei dintr-o conducta. [Sil. di-a-] /<fr. diaphragme, lat. diaphragma

DISTRIBUTIE s. f. 1. distribuire; repartitie. ◊ felul cum sunt repartizate rolurile unei piese, ale unui film etc.; totalitatea actorilor dintr-o piesa de teatru, dintr-un film etc. 2. (fiz.) modul cum sunt repartizate elementele mai multor multimi (electroni, atomi, molecule) dupa valorile posibile ale unei marimi caracteristice (viteza, energie etc.). 3. dirijarea si repartizarea spre consumatori a unui fluid, flux de energie etc. 4. totalitatea organelor unei masini care comanda automat diferite faze de functionare ale acesteia. 5. (lingv.) ansamblul pozitiilor pe care un element (sunet, morfem) il poate ocupa intr-un cuvant sau intr-o fraza. (< fr. distribution, lat. distributio)

DIAFRAGMA, diafragme, s. f. 1. Organ muscular-tendinos care separa toracele de abdomen si care participa la respiratie. ♦ Cartilaj care separa cele doua nari. 2. Membrana elastica (la microfon, telefon, gramofon etc.) care, prin v********e ei, reproduce sunetele. 3. Dispozitiv la obiectivele aparatelor fotografice, format din mai multe placute opace mobile, care limiteaza o deschidere circulara reglabila, lasand sa treaca prin ea o anumita cantitate de lumina. 4. Dispozitiv alcatuit dintr-o membrana cu un orificiu, care, introdus intr-o conducta, masoara debitul si viteza fluidului. 5. (Constr.) Element de constructie alcatuit dintr-o placa plana sau dintr-un planseu. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphragme, lat. diaphragma.

DIAFRAGMA s. f. 1. muschi care desparte toracele de abdomen. 2. membrana care reproduce sunetele prin v********e sale. 3. placa subtire, opaca, cu deschidere reglabila, care limiteaza fasciculele de lumina la trecerea printr-un sistem optic; blenda (2). 4. dispozitiv de inchidere a unui recipient. 5. (constr.) perete portant pentru preluarea solicitarilor orizontale; planseu, placa. 6. dispozitiv format dintr-o membrana cu orificiu pentru masurarea debitelor sau vitezelor intr-o conducta. 7. (med.) contraceptiv mecanic pentru femei. (< fr. diaphragme, lat., gr. diaphragma)

MORISCA, moristi, s. f. 1. Masina mica de vanturat grane. 2. Rasnita cu care se macina pesmet, cafea, piper etc. 3. Moara mica pusa in miscare de vant, de apa sau cu mana. 4. Jucarie care infatiseaza aripile sau roata unei mori de vant; jucarie care se invarteste in mana si produce un sunet caracteristic (folosita si pentru a speria pasarile din semanaturi). ◊ Morisca de vant = obiect de ornament, imitand aripile unei mori de vant, pus pe acoperisul caselor, care, la bataia vantului, se roteste in directia acestuia. 5. (In sintagma) Morisca hidrometrica (sau hidraulica) = instrument format dintr-un rotor, cu una sau mai multe palete, care se roteste sub actiunea curentului de apa si serveste la masurarea vitezei unui curs de apa. – Moara + suf. -isca.

AVION (‹fr. {s}; fr. avion + gr. phone „sunet”) s. n. Aeronava mai grea decit aerul, la care sustentatia este asigurata de suprafata portanta a aripilor si de forta de propulsie creata de un grup motopropulsor. Termenul de a. a fost folosit pentru prima data de C. Ader (1897). Dupa destinatie, pot fi: a. de transport (pentru pasageri si marfuri), a. sanitare, a. utilitare (avioprafuitoare, aviostropitoare etc.), a. de turism si a. militare (vinatoare, recunoastere, bombardament etc.); aeroplan. ♦ A. cu reactie = a. dotat cu motoare termice reactive care pot fi aeroreactive (cu sau fara compresor) si motoare-racheta (in general pentru viteze supersonice). A. supersonic v. supersonic.