DA², dau, vb. I. I. Tranz. 1. A intinde, a inmana cuiva ceva; a oferi. ◊ Expr. A da o masa, o petrecere etc. = a oferi o masa, a organiza o petrecere etc. A(-si) da buna ziua (sau buna seara, binete etc.) = a (se) saluta. ♦ A pune cuiva ceva la dispozitie, la indemana, a preda cuiva ceva; a-i face rost de ceva. ◊ Loc. vb. A da cu chirie = a inchiria. A da cu (sau in) arenda = a arenda. A da (cu) imprumut = a imprumuta. A da inapoi = a inapoia, a restitui. A da in primire = a) a preda; b) (fam.) a muri. 2. A distribui ceea ce revine cuiva ca parte. ◊ Expr. A da ceva in (sau pe din) doua = a imparti in doua parti egale; a injumatati. A(-i) da (cuiva) un numar (oarecare) de ani = a(-i) atribui cuiva o anumita varsta; a aprecia (cu aproximatie) cati ani mai are cineva de trait. ♦ A atribui, a repartiza cuiva ceva ca sarcina spre executare. A da cuiva o problema de rezolvat. ◊ Expr. A da cuiva de lucru = a) a insarcina pe cineva cu o munca; a procura cuiva o ocupatie; b) a cere cuiva un mare efort. 3. A incredinta pe cineva in seama, in paza, in grija, pe mana cuiva. ◊ Expr. A da in judecata = a chema o persoana in fata unei instante judecatoresti in calitate de parat. 4. A pune pe cineva in posesiunea unui lucru, a preda ceva cuiva; a-i darui. 5. A pune pe cineva la dispozitia cuiva. ◊ Expr. (Pop.) A da o fata dupa cineva (sau cuiva) sau a(-i) da cuiva de barbat (respectiv de sotie) pe cineva = a casatori cu... 6. A renunta la ceva sau la cineva in schimbul a..., a oferi in locul..., a schimba cu... ◊ Expr. (Fam.) A nu da pe cineva pe (sau pentru) altul, se spune pentru a arata ca pretuim mai mult pe unul decat pe celalalt. (Refl.) A nu se da pe cineva = a se considera superior cuiva. (Refl.; rar) A nu se da pentru mult = a se declara multumit cu... ♦ A oferi, a plati. 7. A vinde. Cum dai merele? 8. A jertfi, a sacrifica. ◊ Expr. A-si da viata = a-si jertfi viata din devotament (pentru cineva sau pentru ceva). Imi dau capul, spune cineva pentru a-si arata deplina certitudine asupra unui lucru. 9. A arunca, a azvarli. Sa dai sticlele astea sparte la gunoi. ◊ Expr. A da (pe cineva sau ceva) d******i (sau la d***u, naibii, in plata Domnului etc.) ori a-l da incolo = a nu voi sa stie (de cineva sau de ceva), a renunta la... A da pe gat (sau peste cap) = a bea (lacom, dintr-o data, in cantitati mari). ♦ A trimite sau a aseza pe cineva intr-un loc pentru o anumita indeletnicire. L-a dat la scoala. ♦ A mana, a duce un animal la pascut, la iarba etc. 10. A aseza, a orienta ceva intr-un anumit mod, pozitie sau directie. Isi daduse pe ochi palaria rotunda. ◊ Expr. A da la (sau intr-o) o parte = a indeparta. A da usa (sau poarta etc.) de perete = a impinge in laturi, a deschide larg usa (sau poarta etc.). A da (ceva) peste cap = a) a lucra superficial; b) a nimici, a distruge, a desfiinta. 11. (In expr. si loc.) A da pe piatra = a ascuti. A da la rindea = a netezi cu ajutorul rindelei. A da gauri = a gauri. (Reg.; despre tesaturi) A da in unda = a spala, a clati. A da lectii (sau meditatii) = a preda lectii in afara scolii. A da o telegrama = a expedia o telegrama. A da la ziar = a publica sau a face sa se publice in ziar. A da la lumina (sau la iveala, in vileag etc) = a descoperi, a arata; a publica o scriere. A da viata = a naste; a fauri; fig. a anima, a insufleti. A da insemnatate = a acorda atentie. A-si da (cu) parerea = a-si expune punctul de vedere. A da foc = a aprinde. A da bici = a lovi cu biciul; fig. a grabi, a zori. A da la mana = a pune la dispozitia cuiva, a inmana cuiva ceva. A da o lupta, o batalie = a purta o lupta, o batalie; (refl., despre lupte) a se desfasura. A da un spectacol = a reprezenta un spectacol. A da (pe cineva) dezertor = a face cunoscut in mod oficial ca cineva este dezertor. A da gata = a termina, a lichida; a impresiona puternic, a cuceri (pe cineva). 12. (Despre sol, plante, animale etc.) A produce, a face. ♦ (Despre oameni) A produce, a crea. ◊ Expr. A da un chiot, un strigat etc. = a scoate, a emite un chiot, un strigat etc. 13. A provoca, a prilejui, a cauza. 14. (Urmat de verb ca: „a cunoaste”, „a intelege” etc. la conjunctiv sau la moduri nepredicative) A ingadui, a permite, a lasa. ◊ Expr. A-i da (cuiva) mana sa... = a dispune de mijloace materiale pentru a..., a avea posibilitatea sa...; a-i veni (cuiva) bine la socoteala, a-i conveni (cuiva). 15. (Despre Dumnezeu, soarta, noroc etc.) A randui, a destina, a sorti. ◊ Expr. S-apoi da, Doamne, bine! = apoi a fost strasnic! Ce-o (sau cum a) da targul si norocul = cum se va nimeri. (Bine ca) a dat Dumnezeu! = in sfarsit, in cele din urma. ♦ Intranz. (In practicile superstitioase; in expr.) A da in carti (sau cu cartile) = a prezice viitorul. 16. (Impreuna cu obiectul formeaza locutiuni verbale) A da sfaturi = a sfatui. A da raspuns = a raspunde. A-si da sfarsitul (sau sufletul, duhul sau obstescul sfarsit) = a muri. A da raportul = a raporta. ◊ Expr. A da (un) examen = a sustine un examen in fata unui examinator; fig. a trece cu succes printr-o incercare. A da seama (sau socoteala) = a raspunde de ceva. A-si da seama = a se lamuri, a pricepe. II. Intranz. 1. (Urmat de determinari introduse prin prep. „din” sau „cu”) A face o miscare (repetata) constienta sau reflexa. Da din maini. ◊ Expr. A da din umeri = a inalta din umeri in semn de nedumerire, de nestiinta, de nepasare. A da din gura = a vorbi mult. ♦ Intranz. si tranz. A o tine intruna, a nu se mai opri (din mers, din vorba etc.). ◊ Expr. (Intranz.; fam.) Da-i cu..., se spune pentru a arata o succesiune de actiuni. 2. A spala, a unge, a vopsi, cu... 3. A lovi, a izbi, a bate. ◊ Expr. (Despre doua sau mai multe persoane) A-si da cu cotul sau (tranz.) a-si da coate = a (se) atinge cu cotul pentru a(-si) atrage atentia, a-si face semne. A-i da (cuiva) peste nas = a pune pe cineva la locul lui printr-o vorba usturatoare. A da (cuiva sau la ceva) cu piciorul = a respinge (pe cineva sau ceva); a scapa un prilej favorabil. ◊ Tranz. I-a dat o palma. ♦ A trage cu o arma de foc. Am invatat sa dau cu pusca. ♦ A se lovi, a se atinge (de ceva), a ajunge pana la... Calul fugea de da cu burta de pamant. 4. (Urmat de determinari locale sau modale) A se duce catre..., a o lua, a porni spre..., a apuca. ◊ Expr. A da incolo, incoace (sau pe ici, pe colo, la deal, la vale) = a merge de colo pana colo; fig. a se framanta, a incerca in toate chipurile. A nu sti incotro sa (sau, tranz., s-o) deie (sau dea) = a nu sti ce sa mai faca, cum sa mai procedeze. (Tranz.) A o da pe... = a nu o aduce altfel, a o intoarce, a o schimba. ♦ A se abate, a trece (pe la...). ◊ Expr. A-i da cuiva ceva in (sau prin) gand (sau cap, minte) = a-i veni sau a-i trece cuiva ceva prin gand (sau prin cap, minte). 5. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de” sau „peste”) A ajunge la..., a gasi, a afla, a intalni. ◊ A da de fund = a ajunge pana in fund; p. ext. a ajunge la capat, la sfarsit¹. A-i da (cuiva) de urma = a gasi pe cel cautat. A da de d***u = a o pati. A da de rusine (sau de necaz, de primejdie etc.) = a intampina o rusine (sau un necaz etc.) ♦ Tranz. (Reg.) A prinde de veste, a baga de seama, a observa. 6. (Despre o nenorocire, un necaz etc.) A veni peste cineva pe nepregatite; a-l surprinde. 7. (Despre oameni) A ajunge intr-un anumit punct, a nimeri intr-un anumit loc; (despre drumuri) a se impreuna cu alt drum, a ajunge la... ♦ (Despre terenuri, locuri) A se intinde pana la... ♦ (Despre ferestre, usi, incaperi etc.) A avea vederea spre..., a se deschide spre... 8. A nimeri in..., a intra, a cadea in... ◊ Expr. A da in gropi (de prost ce e) = a fi foarte prost. ♦ (Despre par) A intra, a ajunge in... Ii da parul in ochi. ◊ (Despre lumina) A cadea intr-o directie oarecare. 9. (In expr.) A da in clocot (sau in unda) = a incepe sa fiarba, sa clocoteasca. A da in copt (sau in parg) = a incepe sa se coaca, sa se parguiasca. (Despre frunze, muguri etc.) A iesi, a se ivi, a aparea. ◊ Expr. A-i da (cuiva) lacrimile = a i se umezi ochii, a incepe sa planga. A(-i) da (cuiva) sangele = a incepe sa sangereze. A da inima (sau duhul din cineva), se spune despre acela care este gata sa se sufoce din cauza unui efort prea mare. ♦ (Despre lichide; determinat prin „afara” sau „pe din afara”) A iesi afara din vas din cauza cantitatii prea mari. ◊ Expr. (Despre lichide in fierbere) A da in foc = a se umfla, a curge afara din vas. 10. (Despre anotimpuri, fenomene atmosferice etc.) A veni, a se lasa, a se face. 11. A incepe sa..., a se apuca de...; a fi pe punctul de a..., a se pregati sa... Da sa plece. III. 1. Refl. si intranz. (Urmat de determinari locale) A se duce, a merge, a veni. ◊ Expr. A (se) da indarat (sau inapoi) = a se retrage; fig. a se codi, a se sustrage de la ceva, a ezita. (Refl. si tranz.) A (se) da jos = a (se) cobori. ♦ Refl. A se aseza undeva. 2. Refl. si intranz. (Urmat de determinari introduse prin prep. „la”) A se napusti, a se arunca asupra cuiva. 3. Intranz. A se deda la..., a fi inclinat spre... 4. Refl. (Urmat de determinari ca: „pe gheata”, „de-a rostogolul”, „in leagan” etc.) A se deplasa intr-o anumita directie, a aluneca, a se rostogoli, a se legana. ◊ Expr. A se da in vant dupa... = a-si da toata osteneala sa obtina ceva; fig. a tine foarte mult la cineva sau la ceva. 5. Refl. A se lua cu binele pe langa cineva, a incerca sa intre sub pielea cuiva. 6. Refl. A trece de partea sau in partea..., a se alatura cuiva, a adera la ceva. ♦ A se acomoda cu cineva, a se lua dupa cineva sau dupa ceva. 7. Refl. A se lasa in voia cuiva; a se lasa stapanit, coplesit de... 8. Refl. A nu opune rezistenta; a ceda. ◊ Expr. A se da batut = a se lasa convins; a ceda. ♦ (Inv. si fam.; despre armate, cetati, comandanti) A se preda, a se supune. 9. Refl. (Reg.; urmat de determinari introduse prin prep. „la” sau, rar, „spre”) A se apuca de..., a se pune... S-a dat la munca. ◊ Expr. A se da in vorba cu cineva = a intra in vorba cu cineva. 10. Refl. (In expr.) A se da drept cineva = a voi sa treaca drept altcineva. [Forme gramaticale: prez. ind. dau, dai, da, dam, dati, dau; imperf. dadeam si dam; perf. s. dadui (reg. dedei si detei); m. m. ca perf. dadusem si dasem (reg. dedesem si detesem); prez. conjunctiv pers. 3 sa dea (reg. sa deie). – Lat. dare.

DA² (lat. dare) vb. I I. Tranz. 1. A inmana cuiva ceva; a oferi, a intinde. 2. A pune cuiva ceva la dispozitie, a darui, a preda cuiva ceva. * Loc. A da cu chirie = a inchiria. A da in (sau cu) arenda = a arenda. A da (unui lucru) o valoare = a atribui, a asocia (unui lucru) o valoare. A da in primire = a preda. ♦ A atribui, a repartiza cuiva ceva spre executare. 3. A incredinta pe cineva in grija cuiva. ◊ Expr. A da in judecata = a chema o persoana in fata unei instante judecatoresti in calitate de parat. 4. A pune pe cineva la dispozitia cuiva. ◊ Expr. (Pop.) A da o fata dupa cineva (sau cuiva) = a casatori cu... 5. A renunta la ceva sau la cineva in schimbul a...; a face schimb. ◊ Expr. (Fam.) Refl. A nu se da pe cineva = a se considera superior cuiva. ♦ A oferi, a plati. ♦ A vinde. 6. A jertfi, a sacrifica. ◊ Expr. A-si da viata = a-si jertfi viata (din devotament); a se sacrifica. 7. A arunca, a azvarli. ♦ A trimite pe cineva undeva pentru o anumita indeletnicire. 8. A aseza, a orienta ceva intr-o anumita pozitie sau directie. * Expr. A da (ceva) peste cap = a) a lucra ceva superficial; b) a strica, a distruge. 9. A da pe piatra = a ascuti. A da la rindea = a netezi cu ajutorul rindelei. A da la ziar = a publica sau a face sa se publice la ziar. A da la lumina (sau la iveala, in vileag etc.) = a) a descoperi, a arata; b) a publica o scriere. A da viata = a naste; a fauri; fig. a anima, a insufleti. A da o lupta, o batalie etc. = a purta o lupta, o batalie etc.; (refl., despre lupte) a se desfasura. A da raspuns = a raspunde. A-si da sfarsitul (sau sufletul, duhul) sau obstescul sfarsit = a muri. A da (un) examen = a sustine un examen; fig. a trece cu succes printr-o incercare. A da seama (sau socoteala) = a raspunde de ceva. 10. (Despre sol, plante, animale etc.) A produce, a face. ♦ (Despre oameni) A crea, a produce, a emite. 11. A provoca, a prilejui, a pricinui, a cauza. 12. A ingadui, a permite, a lasa. ♦ A-si da seama = a se lamuri, a pricepe. II. Intranz. 1. A face o miscare (repetata) constienta sau reflexa. Da din aripi. ♦ Intranz. si tranz. A o tine intruna, a nu se opri (din mers, din vorba etc.). 2. A spala, a unge, a vopsi cu... 3. A lovi, a izbi, a bate. ♦ A se lovi, a se atinge de ceva, a ajunge pana la... 4. A o lua, a porni spre..., a o apuca, a se duce catre... ♦ A trece pe la..., a se abate. 5. A ajunge la..., a gasi, a afla, a intalni. ◊ Expr. A da de fund = a ajunge la capat, la sfarsit. 6. (Despre o suparare, un necaz etc.) A veni peste cineva pe nepregatite, a-l surprinde. 7. (Despre oameni) A ajunge intr-un anumit loc; (despre drumuri) a se impreuna cu alt drum, a ajunge la... ♦ (Despre ferestre, usi, incaperi etc.) A avea vederea spre..., a se deschide spre... 8. A intra, a cadea in... 9. A da in clocot (sau in unda) = a incepe sa fiarba, sa clocoteasca. A da in parg (sau in copt) = a incepe sa se coaca, sa se parguiasca. 10. (Despre frunze, muguri etc.) A iesi, a se ivi, a aparea. 11. A-i da (cuiva) lacrimile = a incepe sa planga. A-i da (cuiva) sangele = a incepe sa sangereze. 12. (Despre lichide) A da pe-afara (sau peste etc.) = a iesi afara din vas din cauza cantitatii prea mari. 13. (Despre anotimpuri, fenomene atmosferice etc.) A veni, a se lasa, a se face. 14. A se apuca de..., a incepe, a fi pe punctul de a... Da sa plece. III. 1. Refl. si intranz. (Urmat de determinari locale) A merge, a se duce, a veni. ♦ Expr. A (se) da indarat (sau inapoi) = a se retrage; fig. a se sustrage de la ceva, a ezita. 2. Intranz. A se deda la..., a fi inclinat spre... 3. Refl. (Urmat de determinari ca: „pe gheata“, „in leagan“ etc.) A se deplasa (lunecand, leganandu-se). ♦ Expr. A se da in vant dupa... = a depune toate eforturile pentru a obtine ceva; fig. a tine mult la cineva sau la ceva. 4. Refl. A adera la ceva, a se alatura cuiva; a se acomoda dupa cineva sau ceva. 5. Refl. A ceda, a se supune. 6. Refl. A se da drept... = a voi sa treaca drept...

HIDROBION, hidrobioane, s. n. Vas din tabla sau din lemn, de dimensiuni variabile, utilizat pentru transportul pestilor vii. [Pr.: -bi-on] – Et. nec.

JUVELNIC, juvelnice, s. n. (Reg.) 1. Constructie de scanduri, nuiele sau stuf, folosita pentru pastrarea pestelui viu in apa. 2. Unealta de pescuit confectionata din plasa sau din nuiele, in forma de cos sau sac. – Et. nec.

VIVIERA, viviere, s. f. (Mar.) Bazin sau barcaz pentru pastrat sau transportat peste viu. [Pr.: -vi-e-] – Din fr. vivier.

OBOR², oboare, s. n. Imprejmuire de nuiele sau de stuf facuta intr-o apa curgatoare pentru a prinde si a pastra pestele viu; spatiul din interiorul acestei imprejmuiri. – Din rus. obor „snur”.

OSTRET, ostrete, s. n. Fiecare dintre sipcile din care se fac garduri sau diferite ingradituri; vergea de fier; zabrea; p. ext. ingraditura, gard. ♦ Spec. Impletitura, leasa, gard de nuiele sau de trestie, asezat in apa de-a curmezisul unui rau sau al unei balti spre a opri trecerea pestilor si a usura prinderea lor; ingraditura de nuiele fixata in apa pentru inchiderea si pastrarea pestilor vii. – Din bg. ostret.

JUVELNIC ~ce n. 1) Unealta de pescuit in forma de cos sau de sac, confectionata din plasa sau din nuiele. 2) Constructie in forma de ingraditura (din scanduri, nuiele etc.), facuta in apa pentru a pastra viu pestele prins. /Orig. nec.

MANDRA ~e f. Ingraditura de stuf sau de nuiele asezata in balti pentru prinderea si pastrarea pestelui viu. /<ngr. mandra

OBOR¹ oboare n. 1) (in trecut) Loc special rezervat pentru vanzarea vitelor; targ de vite. 2) Loc imprejmuit (in apropierea casei sau in camp) unde se tin vitele; tarc; ocol. 3) Loc imprejmuit cu stuf sau nuiele intr-o apa curgatoare, pentru a prinde pestele sau pentru a pastra viu pestele prins. /<bulg., sb. obor

peste prep. 1) (exprima un raport locativ, indicand locul, spatiul, obiectul de suprapunere sau de extindere) Pe deasupra; deasupra; dincolo de. peste vii si livezi. peste pod. ◊ peste tot in orice loc; pretutindeni. 2) (exprima un raport temporal posterior) Dupa. peste o ora. 3) (exprima un raport de mod, indicand depasirea unei limite, a unei cantitati) Mai mult de (sau decat); in plus; asupra. Are peste zece monografii. ◊ peste puterea (sau puterile) cuiva depasind puterile cuiva; greu. 4) (exprima un raport de relatie, indicand sfera de extindere) Asupra. A domina peste toate. /pre[inv.] + spre

VIVIERA ~e f. Bazin sau cisterna pentru pastrarea sau pentru transportul pestelui viu. /<fr. vivier

MACROPOD, -A adj. (Despre animale) Care are picioarele, labele sau aripioarele inotatoare lungi; (despre plante) cu pedunculi lungi. // s.n.pl. Specie de pesti viu colorati din apele dulci ale Indochinei. [< fr. macropode, cf. gr. makros – mare, pous – picior].

HIDROBION s.n. Vas din lemn sau din tabla folosit pentru transportul pestilor vii. [Pron. -bi-on, pl. -oane. / cf. gr. hydor – apa, bios – viata].

SUPRANUMERAR, -A adj. Care se adauga, care vine peste numarul fixat, necesar, obisnuit. [< supra- + numerar, dupa fr. surnumeraire].

HIDROBION s. n. vas din lemn sau din tabla pentru transportul pestilor vii. (< hidro- + bion)

VIVIERA s. f. 1. compartiment etans pentru pastrat si transportat pestele viu. 2. nava special amenajata in acest scop. (< fr. vivier)

BASTIA, oras si port in N Corsicii; 50,6 mii loc. (1982). Pr. centru comercial si ind. al ins. Export de vin, peste si azbest. Statiune turistica.

MACROPOD, -A, macropozi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre animale) Care are labele, picioarele sau aripioarele inotatoare lungi. 2. S. n. (la pl.) Specie de pesti exotici viu colorati; (si la sg.) peste din aceasta specie. – Din fr. macropode.

BIOLUMINESCENTA f. Luminescenta biologica proprie unor organisme vii (bacterii, pesti, insecte), datorita proceselor chimice din corpul lor. [Sil. bi-o-lu-mi-nes-cen-ta] /<fr. bioluminescence

BLENIIDE s. n. pl. familie de pesti marini viu colorati, cu capul turtit in partea superioara, botul scurt si aripioara dorsala foarte lunga: corosbina sau catelul-de-mare. (< fr. blenniides)

MACROPOD, -A I. adj. (despre animale) cu picioare sau inotatoare lungi; (despre plante) cu pedunculi lungi. II. s. m. pl. specie de pesti exotici viu colorati. (< fr. macropode/s/)

BIOLUMINISCENTA (‹ fr. {i}) s. f. Lumina rece produsa de organisme vii (licurici, pesti abisali, ciuperci) sau de microorganisme, prin oxidarea unei substante proprii (luciferina).

CARGOCULT (‹ fr.) s. n. Cult religios sincretic prezent la unele populatii semiprimitive din lumea moderna, intemeiat pe mitul asteptarii unui mintuitor care va veni de peste mare la bordul unui cargou.

A SE INCALECA pers. 3 se incaleca intranz. A veni deasupra (unul peste altul). Dintii se incaleca. /<lat. incaballicare

VIVIERA s.f. (Mar.) Compartiment special construit pe unele nave de pescuit pentru pastrarea pestelui in stare vie. [Pron. -vi-e-. / < fr. vivier].

BIOLUMINESCENTA s.f. Proprietate a unor fiinte vii (bacterii, insecte, pesti etc.) de a emite lumina. [Cf. fr. bioluminescence].

LABRU s. m. peste marin comestibil, viu colorat, care traieste pe langa tarmuri stancoase; buzat. (< fr. labre)

COROSBINA s. f. peste teleostean marunt, viu colorat, cu doua tentacule mici deasupra ochilor (Blennius sanguinolentus). Traieste si in Marea Neagra. Sin. catel-de-mare.

2) buluc n., pl. uri (turc. bolluk, belsug). Mare cantitate, berechet: buluc de luminari. Adv. In masa compacta, cu gramada, unu peste altu: calicii veneau buluc. Direct, navalind: venea buluc spre mine. V. busna, ghiotura, podmol.

COROZBINA, corozbine, s. f. peste de mare marunt, viu colorat, cu capul turtit in partea superioara, cu botul scurt, cu aripioara dorsala foarte lunga si alcatuita din numeroase raze spinoase; catel-de-mare (Blennius sanguinolentus). – Et. nec.

CALARAS ~i m. 1) inv. Ostas de la cavalerie; cavalerist. 2) Coarda de rod la vita de vie, scurtata si plantata peste o coarda mai veche (de doi ani). /calare + suf. ~as

PUPAZA, pupeze, s. f. 1. Pasare insectivora migratoare, cu penaj pestrit, cu ciocul lung si curbat si cu o creasta de pene mari, portocalii, in varful capului (Upupa epops). ◊ Expr. A-i merge (cuiva) gura ca pupaza = a vorbi mult, a fi flecar. A-i canta (cuiva) pupaza = a-i merge rau, a nu avea noroc. 2. Fig. (Fam.) Persoana flecara. ♦ Femeie imbracata sau fardata strident; p. ext. femeie de moravuri usoare. 3. (Reg.) Colac (in forma de pasare sau de cuib de pasare). ◊ Expr. Colac peste pupaza sau pupaza peste colac, se spune cand peste un necaz deja existent vine altul (si mai mare). – Cf. alb. pupeze.

PLUG ~uri n. 1) Unealta agricola pentru arat. ~ cu cai. ~ cu cormana. ◊ ~ de zapada vehicul special amenajat pentru curatarea zapezii de pe o cale de circulatie. ~ de carbune agregat folosit la taierea si incarcarea carbunilor in mine. ~ nivelator masina folosita pentru nivelare in lucrarile rutiere. (A fi) de la coarnele ~ului (a fi) din tarani. A trage in ~ a munci din greu (obosind peste masura). 2) Munca aratului. Taranii vin de la ~. 3) Procedeu de a frana schiurile, apropiindu-le varfurile. /<sl. plugu

ESCALOP s. n. preparat alimentar din muschi de vitel sau din peste, fierte in sos de vin. (< fr. escalope)

meredeu (meredeie), s. n. – (Trans.) Plasa de peste. Mag. mereggyű (Draganu, Dacor., VII, 137). Mai inainte, Tiktin si Candrea propusesera mag. merito „vas de scos apa”; iar Scriban, Arhiva, XXX, 282, un mag. merőedeny, din meritni „a scoate apa” si edeny „vas”. Cf. sb. meredov „undita”, care provine tot din mag.

SABAYON s.n. Sos spumos preparat cu sampanie sau vin, fie picant (pentru preparate de peste sau crustacee), fie dulce (pentru dulciuri si fructe); din fr. sabayon. – V. si zabaion

LABRU s.m. (Zool.) peste marin comestibil, cu corpul in culori vii, care traieste pe langa tarmuri stancoase. [< fr. labre, cf. lat. labrum].

P*****T¹, p******i, s. m. (Reg.) 1. Soarece de camp; soarece de padure. ◊ Expr. (Adverbial) A sta (sau a ramane etc.) p*****t = a sta (sau a ramane) in picioare, teapan, nemiscat; a sta izolat de altii. A veni p*****t = a veni, a aparea pe neasteptate; a da buzna (peste cineva). A sari p*****t = a sari dintr-o data (cu vorba), a sari tam-nisam. 2. Sperietoare de pasari; momaie, popandau (2), popandet (2). [Var.: p*****te s. m.] – Et. nec.

ALIVANTA interj. (Astazi rar) 1. Exclamatie (glumeata) rostita cand cade cineva. ◊ (Adverbial, in expr.) A da (sau a cadea, a veni etc.) alivanta = a da (sau a cadea etc.) peste cap. 2. Pleaca! sterge-o! [Var.: alivanti interj.] – Probabil ngr. alla vanda („intr-o parte, la o parte”).

NOUA num. card., s. m. 1. Num. card. Numarul care are in numaratoare locul intre opt si zece; se indica prin cifra 9 (sau IX). ◊ (Adjectival) Are noua ani. ◊ Expr. A avea noua vieti (sau suflete) = a fi foarte rezistent sau foarte viteaz. A avea noua baieri la punga = a fi foarte zgarcit. (peste) noua mari si (noua) tari = foarte departe. ◊ (Substantivat) Veneau noua. (Cu valoare de num. ord.) Volumul noua. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De noua ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Cumpara cate noua (mere). 2. S. m. Semn grafic care reprezinta numarul noua (1); p. ext. desen, figura in forma acestui semn. ♦ Nota noua (1). – Lat. novem.

imboi, imboiesc, vb. IV refl. (reg.) a se da peste cap, a se pravali, a se rostogoli, a veni de-a dura (de-a rostogolul, de-a-n boulea).

ALIVANTA interj. 1. Exclamatie (glumeata) rostita cand cade cineva. ◊ (Adverbial, in expr.) A da (sau a cadea, a veni etc.) alivanta = a da (sau a cadea etc.) peste cap. 2. Pleaca! sterge-o! [Var.: (reg.) alivanti interj.] – It. alla banda (ngr. alla vanda) „la o parte”.

SOALDA, soalde, s. f. 1. (In expr.) ◊ (A umbla) cu soalda = (a umbla) cu smecherii, cu viclesug, cu minciuni. 2. Momeala artificiala pentru pesti folosita in apele repezi. – Cf. sas. solt „datorie baneasca; vina”.

NAS ~a (~i, ~e) m. si f. 1) (in ritualul crestin) Persoana care participa la oficierea botezului tinand pruncul in brate. ◊ A fi ~ul cuiva a-i veni cuiva de hac. A-si gasi ~ul a da peste omul care poate pune la punct pe cineva. 2) Persoana care a fost nun in timpul oficierii unei casatorii. /nun + suf. ~as

PAGEL (Iht.) peste marin din fam. sparidae (sparosi), caracterizat prin coloratia brun-roscata a corpului (sparid-rosu), pescuit in Mediterana si in Atlantic (Pagellus centrodontus), precum si in Marea Neagra (Pagellus erythrinus), cel din urma avand corpul viu colorat in rosu; ca si dorada, este un apreciat peste de consum; fr. pagel; it. pagello; germ. Rotbrasse.

SOTA, sotez, vb. I tranz. (In gastronomie) A prepara legume sau mici piese de carne sau peste prin prajire rapida in grasime, fara lichid, la foc viu, intr-o tigaie neacoperita; din fr. sauter.

SOTEU, soteuri, s.n. Preparat culinar din bucati de carne, maruntaie, peste, fragede si delicate, sotate in grasime, stinse cu vin sau un fond potrivit, apoi fierte inabusit, impreuna cu o garnitura de legume si condimente, in vasul acoperit cu capac. – Din fr. saute.

DEMERSAL, -A adj. 1. (despre organisme) care traieste in zona litorala, venind in contact direct cu fundul apei. 2. (despre ouale de pesti) care cad pe fundul apei. (< fr. demersal)

ROSIOR, -OARA, rosiori, -oare, adj., subst. I. Adj. Diminutiv al lui rosu. ◊ Pere rosioare = soi de pere care se pastreaza bine toata iarna. Prune rosioare = soi de prune care se coc de timpuriu. II. S. f. 1. (La sg.) Soi de vita de vie cu struguri mici de culoare rosiatica, putin raspandit in cultura. 2. peste cu corpul turtit lateral si acoperit cu solzi mari, cu ochii si cu inotatoarele rosietice (Scardinius erythrophthalmus). III. S. m. (La pl.) Corp de elita al cavaleriei in organizarea mai veche a armatei romane; (si la sg.) ostas din acest corp de cavalerie. [Pr.: -si-or] – Rosu + suf. -ior.

COLAC ~ci m. 1) Paine alba in forma de inel, impletit din doua sau mai multe vite de aluat. ◊ A se face ~ a sta culcat cu corpul incovoiat. Omul nu fuge de ~, ci de ciomag fiecare se fereste de rau, nu de bine. A astepta pe cineva cu ~ci calzi a-i face cuiva o primire c******a. ~ peste pupaza la un necaz se adauga altul. La cel bogat vine si d****l cu ~ celui norocos ii merge bine intotdeauna. Cum e sfantul si ~cul dupa cum e omul, asa este si atitudinea fata de el. 2) Obiect de forma inelara avand diferite intrebuintari. ◊ ~ de salvare cerc de pluta sau de cauciuc (umflat cu aer sau cu alt material usor), folosit pentru a tine la suprafata apei un naufragiat. ~ de fum rotocol de fum de tigara. 3) Ingraditura de piatra sau de lemn a unei fantani; ghizd. /<sl. kolati

MACROU s.n. (Iht.) peste din fam. scombridae, numit si scrumbie-albastra, cu corp alungit, de 40-50 cm lungime, cu dungi transversale de culoare inchisa pe fond albastru-viu, cu luciu auriu, iar partea inferioara alba-argintie; este un peste de consum cu carne foarte gustoasa, intalnit in Marea Neagra, in Mediterana, in Oceanul Atlantic si in marile nordice (Scomber scomber).

CADAVRU, cadavre, s. n. Corpul unui om sau al unui animal mort; hoit, starv, les¹. ◊ Expr. Cadavru viu (sau, fam., ambulant) = om foarte slab si palid. A calca (sau a trece) peste cadavre = a fi lipsit de orice scrupule in atingerea unui scop. – Din fr. cadavre.

MULT² adv. 1) In numar mare; in cantitate mare; un timp indelungat. A produce ~. A canta ~. ◊ Cu ~ in mare masura; considerabil. Mai ~ mai cu seama; indeosebi. Cel ~ a) maximum; b) in cel mai bun caz. A fi mai ~ mort (decat viu) a) a fi cuprins de un sentiment puternic de frica; b) a fi peste masura de istovit. Din ~ in mai ~ intr-o masura tot mai mare; din ce in ce mai tare, mai intens. Mai ~ sau mai putin intr-o masura oarecare; intrucatva. Nici mai ~, nici mai putin a) atat, cat se cuvine; tocmai cat trebuie; b) se spune pentru a exprima o nedumerire, stupoare. Asta-i prea ~ asta intrece orice masura; asta-i prea-prea. ~ si bine a) mult timp; timp indelungat; b) degeaba; in zadar. A nu mai avea ~ a) a fi pe cale de a termina un lucru; b) a fi aproape de a muri. 2) La departare mare; departe. A lasa ~ in urma. 3) (deseori urmat de prea) In cel mai inalt grad; foarte tare; extrem de. ~ stimat. ~ dorit. ~ preafrumos. /<lat. multus

CADAVRU, cadavre, s. n. Om sau animal mort. ◊ Expr. Cadavru viu (sau, fam., ambulant) = om foarte slab si palid. A calca (sau a trece) peste cadavre = a fi lipsit de scrupule in atingerea scopului. – Fr. cadavre (lat. lit. cadaver).

POTECA, poteci, s. f. Drum foarte ingust la tara, la munte, in padure etc., pe care se poate merge numai pe jos; carare; p. gener. drum, cale. ◊ Expr. Pe toate potecile = peste tot, in orice loc, pretutindeni. A sti toate potecile = a cunoaste secretele cuiva. A veni (sau a umbla) pe drum, nu pe poteca = a fi sincer, a vorbi deschis. [Var.: (reg.) potica s. f.] – Din bg. pateka.

LA MANCHE [la mantʃa], regiune naturala in partea central-sudica a Spaniei, parte componenta a comunitatii autonome Castilia-La Mancha, situata la 680-710 m alt. Clima calda (peste 20ºC media anuala); precipitatii reduse (400-500 mm anual). Culturi de cereale si de vita de vie. In aceasta regiune se petrece actiunea romanului „Don Quijote de La Mancha” de Cervantes.

A SE UMPLE ma umplu intranz. 1) (urmat de un complement indirect cu prepozitia de) A se acoperi partial sau peste tot. ~ tot de grasime. ~ de cornuti. 2) fig. (urmat de denumirea unei boli) A se imbolnavi venind in contact cu o sursa de infectie; a se molipsi; a se infecta; a se contamina; a se contagia. 3) fig. A fi cuprins total. ~ de ciuda. ~ de bucurie. /<lat. implere

VULPE ~i f. 1) Mamifer salbatic carnivor, de talie medie, cu blana roscata, cu botul ascutit si cu coada lunga si stufoasa. ◊ ~ argintie vulpe cu blana neagra cu luciu argintiu. ~ polara vulpe cu blana albicioasa. 2) Blana acestui animal. 3) fig. Persoana sireata, vicleana. 4) dar (bani sau vin) pe care, dupa obiceiul popular, mirele, din alt sat, il da flacailor din satul miresei. 4): ~-de-mare peste marin, lung, cu corpul turtit, acoperit cu spini. [G.-D. vulpii] /<lat. vulpes

sighinca, sighince, s.f. (reg.) 1. unealta de lemn sau de fier, cu un capat ascutit, cu care se fac gropi pentru saditul vitei de vie; sadila, sadelca, sadelnita. 2. unealta de pescuit de forma unei suliti de fier care se infige in corpul pestilor; ostie. 3. mai cu care pescarii sparg gheata pentru copci.

INFOCAT, -A, infocati, -te, adj. 1. Infierbantat peste masura; fierbinte, aprins²; care arde si dogoreste ca focul. ♦ De culoarea focului, rosu-aprins. ♦ Fig. (Despre ochi) Focos, scanteietor, viu. 2. Fig. Inflacarat, insufletit, pasionat. – V. infoca.

VULTUR ~i m. 1) pop. Pasare sedentara rapitoare, de talie mare, cu cioc lung si coroiat, cu gheare si aripi lungi, puternice, care se hraneste cu animale vii si cu starvuri. ◊ ~-plesuv vultur cu gatul gol si cu penaj brun-cenusiu. ~-pescar vultur care se hraneste cu peste. ~-imperial vultur raspandit in regiunile montane; acvila; pajura. Ochi (sau privire) de ~ ochi (sau privire) agera. 2) fig. Om curajos si mandru. 3) Simbol reprezentand o astfel de pasare, care se imprima pe steme, steaguri, monede. 4) art. Constelatie din emisfera boreala, vizibila vara. /<lat. vultur, ~uris

CUVIER [cuvie], Georges (1769-1832), zoolog si paleontolog francez. A formulat legea corelatiei organelor, a clasificat pentru prima data mamiferele, pasarile, amfibiile si pestii in grupul vertebratelor. E explicat disparitia unor grupe de animale si aparitia altora in trecutul geologic al Pamintului prin teoria cataclismelor si a pus bazele anatomiei comparate.

VALMA, valmi, s. f. (Pop.) Multime, invalmaseala; p. ext. harmalaie, tumult. ◊ Loc. adj. si adv. De-a valma = (care este) laolalta; amestecat (in dezordine); claie peste gramada. ◊ Expr. A da valma = a da buzna, a se repezi, a da navala. – Cf. rus., ucr. valom [=valit] a veni buluc, a se imbulzi.

PROASPAT adj. 1. (reg.) verde. (peste ~.) 2. cald. (Paine ~.) 3. moale, (reg.) puhav. (Cozonac ~.) 4. v. dulce. 5. rece. (A baut un pahar cu apa ~.) 6. v. neofilit. 7. v. curat. 8. actual, viu. (O amintire mereu ~.)

afara adv. de loc si de miscare (din afoara, lat. ad, la, si fŏras, afara; vit. affuori, azi fuori, sp. afuera. V. fara). Nu in auntru [!], in exterior: a dormi afara din casa, a iesi afara din casa, a umbla pe afara. Afara din lege, scos de supt forta legii. Euf. A iesi afara, a-ti deserta matele. Afara de, fara, de cit numai: sa n' ai alti dumnezei afara de mine. Afara de asta sau afara de aceia, deosebit de asta, pe linga asta. Pe din afara, pe la exterior. Fig. Din memorie, pe de rost: a sti lectiunea pe din afara. Afara din cale sau din cale afara, extraordinar, peste masura. – Fals in afara ori din afara (fr. en dehors, du dehors) ild. afara, de afara: afara de asta, relele vin de afara. – Interj. Afara! Iesi!

TRITON¹, tritoni, s. m. 1. Zeitate marina greaca, inchipuita cu bust de om si cu coada de peste. 2. Numele mai multor specii de animale amfibii cu infatisarea unor mormoloci de broasca, avand de obicei in lungul spatelui o creasta viu colorata (Triturus). [Acc. si: triton] – Din fr. triton, lat. Triton, -onis.

A GASI ~esc tranz. 1) (fiinte, lucruri etc.) A scoate la iveala cautand sau din intamplare; a descoperi; a afla. ~ strada. A-i ~ acasa. ◊ A-si ~ nasul (sau popa) a da peste omul care poate sa-l puna la punct. A nu-si ~ locul a fi foarte ingrijorat. A-si ~ sa... a-i veni pe neasteptate sa...; a-l apuca sa... 2) A obtine in urma unui efort; a dobandi. ~ un apartament bun. 3) (despre suferinte fizice sau despre moarte) A cuprinde brusc; a lua pe neasteptate; a surprinde. 4) A socoti de cuviinta; a crede. El ~este ca lucrarea poate fi publicata. 5) A descoperi prin munca creatoare; a inventa; a nascoci. ~ rezolvarea problemei. ~ un pretext. 6) A putea sa aiba la dispozitie. ~ timp. ~ o ocazie. 7) (fiinte, obiecte) A vedea intr-o anumita stare sau situatie. Am gasit usa incuiata. L-am gasit dormind. /<sl. gasiti

PLANCTON ~oane n. 1) biol. Totalitate a organismelor vii (vegetale si animale), care traiesc in apele dulci sau marine plutind pasiv sau aflandu-se in stare de suspensie (constituind hrana unor pesti si animale acvatice). 2): ~ atmosferic totalitate a particulelor mici (solide si lichide), care plutesc in atmosfera. /<fr. plancton, germ. Plancton

scochina, scochini, s.f. (reg.) 1. cale adanca si ingusta (datorata eroziunii apelor de munte); albie naturala, de scurgere a apelor de ploaie. 2. urma lasata de suvoaiele de apa ce vin de la munte, in urma ploilor. 3. (in forma: scochila) loc ingust printre radacinile arborilor care cresc pe malul apelor, unde se adapostesc pestii (mai ales pastravii). 4. (in forma: scochina) unealta de pescuit de forma unui cos de nuiele. 5. scorbura; loc ascuns. 6. pestera. 7. gaura, scobitura, cavitate; copca in gheata.

Antigone (sau Antigona), fiica lui Oedipus, regele cetatii Thebae, nascuta din dragostea incestuoasa a acestuia cu mama sa, Iocasta, si sora cu Ismene, Eteocles si Polynices. Dupa ce oracolul lui Tiresias a dezvaluit crima si incestul savirsit si Oedipus s-a pedepsit singur, scotindu-si ochii si pornind orb in pribegie, Antigone si-a insotit tatal, devenit cersetor. Dupa moartea lui Oedipus la Colonus, ea s-a reintors la Thebae, unde a trait alaturi de sora sa Ismene. Intre timp, cei doi frati, Eteocles si Polynices, murisera in lupta, ucigindu-se reciproc. Incalcind porunca tiranului Creon, care oprise ca Polynices sa fie ingropat, Antigone presara tarina peste trupul neinsufletit al fratelui ei, indeplinind in felul acesta ritualul inmormintarii. Pentru acest gest, ea e condamnata de Creon sa fie ingropata de vie in mormintul labdacizilor. Antigone se spinzura in inchisoare, iar Haemon, logodnicul ei si fiul lui Creon, se sinucide.

HOP interj., HOP, hopuri, s. n. I. Interj. 1. Exclamatie care insoteste o saritura peste un obstacol, ridicarea unei greutati, caderea, aruncarea sau scaparea (din mana) a unui lucru. ◊ Expr. Nu zice hop pana n-ai sarit (sau pana nu treci) santul = nu te bucura inainte de a vedea rezultatul, sfarsitul. 2. (Cu valoare verbala; exclamatie care sugereaza sosirea neasteptata a cuiva) Iata ca vine! ♦ Exclamatie care sugereaza intervenirea neasteptata a unui fapt, a unei intamplari. 3. Exclamatie care exprima o surpriza (neplacuta). II. S. n. 1. Ridicatura sau groapa in drum (peste care vehiculele trec zdruncinandu-se). ♦ Fig. Dificultate, obstacol, greutate pe care cineva o are de intampinat. 2. Saritura, zguduitura a unui vehicul peste un obstacol. [Var.: hopa, hopai, hup interj.] – Onomatopee.

MARINADA s.f. In gastronomie, lichid puternic aromatizat, pe baza de vin, otet, suc de lamaie sau de limeta, plante aromate sau condimente si putin ulei, in care se introduce un aliment (carne, mai ales de vanat, peste, legume) pentru a se marina, adica a se fragezi si a se impregna de aroma inainte de a fi gatit, sau pentru a se conserva. sin. bait.

jivina (jivine), s. f. – Lighioana, animal. – Var. juvina, jivenie, juvenie. Sl. (bg., sb., cr., slov.) zivina, pol. zywina, din sl. zivu „viu” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 160; Tiktin; Conev 51). Din acelasi etimon sl. provin juveturi, s. f. pl. (pasari de curte), in loc de *jiveturi; juvete, s. m. (peste de marime mijlocie), in loc de *jivete, cu suf. -ete; juvac, s. n. (navod); juvelnic, s. n. (navod), in loc de *jivelnic, din bg. zivelnik (Candrea, GS, VI, 324; Conev 74).

peste prep. 1. (local) pe. (Cade ploaia ~ noi.) 2. (local) asupra, deasupra. (Se apleaca ~ el.) 3. (local) deasupra, pe. (~ masa era pusa musamaua.) 4. (local) (slavonism inv.) prez. (Judetele de ~ Olt.) 5. (temporal) dupa. (Vine ~ un ceas.)

PROTAP ~uri n. 1) Lemn lung si gros de care se fixeaza jugul la carul cu boi. 2) Prajina, de obicei, despicata la unul din capete, avand diferite intrebuintari. ~ pentru oale. ◊ A umbla (sau a veni) cu o jalba in ~ a veni cu o plangere; a se plange; a se jelui. 3) Instalatie primitiva, formata din doua bete despicate la un capat si infipte in pamant, intre care se pun la fript alimente (carne, peste etc.). /<sl. protepu, bulg. procep

CARNE (lat. caro, carnis) 1. Tesutul muscular al corpului omenesc si al animalelor, impreuna cu tesuturile moi la care adera. ♦ C. vie = carne de pe care s-a jupuit pielea. ♦ Expr. A taia in carne vie = a) a taia, a lovi din plin, fara mila; b) a curma fara crutare un rau, a stirpi raul de la radacina. 2. (Ind. Alim.) Partea comestibila din corpul unor mamifere, pasari, pesti, crustacee etc. ♦ C. congelata = c. inghetata la o temperatura cuprinsa intre -12 si -20ºC, in vederea conservarii ei pe o perioada mai lunga (pina la c. sase luni). C. refrigerata = c. racita la o temperatura cuprinsa intre +4 si -2ºC, pentru a-si pastra calitatile initiale pe o perioada scurta (pina la trei saptamini). Extract de c. = solutie concentrata de substante nutritive, fara grasimi si albumine, obtinuta prin tratarea carnii slabe cu apa la temperatura de cel putin 90ºC, urmata de concentrarea produsului rezultat. 3. Partea interioara a pieilor, opusa fetei acestora. 4. Partea comestibila a unor fructe si legume; pulpa (3).

HARZOB, harzoabe, s. n. (Reg.) 1. Funie groasa folosita la coborarea sau la ridicarea greutatilor din adancime. ◊ Expr. (Ir.) (A se crede) coborat cu harzobul din cer = (a se crede) mult superior celor din jur, (a fi) mandru, ingamfat. A cadea cu harzobul din cer = a veni, a pica pe neasteptate; a se realiza de la sine. 2. Lada care odinioara servea de scena si in spatele careia papusarul manuia papusile; lada papusilor. 3. Cosulet din cetina de brad, in care se pastreaza unii pesti. – Din bg. varzop „legatura”.

Europa 1. Fiica lui Agenor si a Telephassei. Intr-o zi, in timp ce Europa se juca impreuna cu prietenele ei pe cimp, Zeus a vazut-o si s-a indragostit de frumusetea ei. El s-a transformat intr-un taur alb si a venit sa se culce la picioarele fetei. Desi la inceput tematoare, Europa a prins in cele din urma curaj si, la imbierile lui, i s-a urcat in spinare. Atunci taurul a rupt-o la fuga peste cimpuri, a intrat in mare si, cu toate tipetele deznadajduite ale fetei, nu s-a oprit decit in insula Creta. Acolo, el s-a unit cu Europa, care i-a daruit trei fii: pe Minos, Rhadamanthus si Sarpedon. Mai tirziu, Zeus a casatorit-o cu Asterion, regele Cretei. Dupa moarte Europa a fost divinizata. 2. Fiica lui Tityus si mama lui Euphemus. 3. Una dintre oceanide.

FIRE, firi, s. f. 1. Mediul natural (impreuna cu fiintele care traiesc in el). ◊ Loc. adv. peste fire = extraordinar; in cel mai inalt grad. 2. Structura psihica si morala a unei fiinte; caracter, temperament. 3. Minte, cuget; cumpat. ◊ Loc. adj. In toata firea = ajuns la dezvoltare deplina, matur; in deplinatatea facultatilor mintale, serios. ◊ Expr. A-si veni in fire = a-si reveni (dupa un soc, o emotie puternica, un lesin). A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva), a infuria, a scoate din sarite, din rabdari. A-si tine (sau a-si pastra) firea = a se stapani, a-si pastra cumpatul. A-si pierde firea sau a se pierde cu firea = a nu se mai putea stapani, a-si pierde cumpatul. A se prapadi cu firea = a face tot posibilul; a se stradui; a se consuma foarte mult sufleteste. – V. fi.

cocioc n., pl. oace si uri (orig. nest.). Sud (Ant. I)). Insula de plaur plutitoare, numita si coscova si mogildan (Dun.): pestele sa [!] baga la cocioace, pescarii pitesc racii pin [!] cocioace (VR. 1927, 5, 156), pin ce [!] cociocuri se nutreau (niste vulturi) stia sfintu [!] (Chir. CL. 1912, 1202). Balta de apa stagnanta cu anii care nu se primeneste de cit cind vine unda mare.

chehai si (mai nou) chihai m., si chehaia si (mai nou) chihaia f., pl. iele (turc. kehaya si kiaia, d. pers. kethuda, stapinu casei [ket, casa, si huda, stapin]. Vechi. Intendentu unui vizir sau al unui pasa. Capuchehai. Ceaus, sef peste zece soldati (Balc. Chehaia-bei, al doilea comandant al ienicerilor. Comandantu general al ostii turcesti pornite contra zavergiilor la 1821. Azi. Mold. Chihaie (f., ca sluga, pl. ai). Sef de padurari. Pin [!] Pt. si cheia (f.), intendent la vie.

CADEA vb. 1. a pica. (Statueta a ~ de pe etajera.) 2. v. prabusi. 3. a pica, a se prabusi, a se pravali, a se rasturna, (rar) a se poticni. (Calul a ~ la pamant.) 4. a se prabusi, a se pravali. (Apa ~ de la inaltime, formand o cascada.) 5. a scapa. (Ii ~ painea din mana.) 6. a sari. (I-au ~ patru nasturi de la haina.) 7. v. lasa. 8. a se aseza, a se asterne, a se depune, a se lasa, a pica. (A ~ bruma peste campii.) 9. a da. (A ~ o ploaie zdravana.) 10. v. apleca. 11. v. atarna. 12. a esua, a pica. (A ~ la examen.) 13. a muri, a pieri. (A ~ la datorie.) 14. a se nimeri, a pica, a se potrivi, (pop.) a se brodi. (Sarbatoarea a ~ intr-o sambata.) 15. v. veni. 16. v. cuveni. 17. v. trebui. 18. v. putea. (Se ~ ca noi sa stam pasivi?) 19. v. reveni.

CRACIUN (lat.) s. n. Sarbatoare crestina a nasterii lui Iisus Hristos; se celebreaza la 25 dec., iar dupa stil vechi la 7 ian. ◊ Postul Craciunului = unul dintre marile posturi de peste an care se tine de la 15 nov. la 24 dec. ◊ Pom. de C. = brad sau ramura mare de brad impodobita cu beteala, globuri, dulciuri, jucarii si luminari in ajunul C. ◊ Mos C. = personaj legendar, cu barba mare alba, cu o mantie lunga rosie, care vine sa imparta jucarii si dulciuri copiilor, in noaptea de C.

GARD ~uri n. 1) Constructie (de lemn, de piatra, de metal etc.) care inconjoara un teren, o curte sau o gradina. ◊ ~ viu imprejmuire formata din plantatii dese de arbusti. A nimeri (sau a da) (ca Eremia) cu oistea in ~ a spune sau a face ceva nepotrivit intr-o situatie; a da gres. A lega ceva de ~ a abandona ceva; a se lasa de ceva. A sari peste ~ a trece peste limitele admise. A dezlega calul de la ~ a gasi iesire dintr-o incurcatura. 2) Baraj de nuiele sau de trestie facut de-a curmezisul unei ape curgatoare pentru a opri pestele. 3) pl. sport Obstacole amplasate special pe o pista de alergari. /<alb. gardh, sl. gradu

SPINARE, spinari, s. f. 1. (Anat.) Spate (1). ◊ Loc. adv. In (sau pe) spinare sau de-a spinare (sau spinarea), cu spinarea = tinand o povara peste umar, pe spate, in spate. ◊ Expr. A cadea in spinarea cuiva = a cadea in grija sau in sarcina cuiva. A trai pe spinarea cuiva = a trai ca un parazit, din munca altuia. A arunca (ceva) in spinarea cuiva = a face pe cineva raspunzator de o vina (de obicei fara temei). 2. Parte a unui obiect de imbracaminte care acopera spatele omului. 3. Partea cea mai inalta a unui munte, a unui deal, a unei stanci; culme prelungita; creasta, coama. ♦ Creasta unui val de apa. – Lat. spinalis.

COARDA¹ ~e f. 1) Fir elastic, flexibil, care, fiind fixat la instrumente muzicale (vioara, pian etc.), produce oscilatii acustice; struna. ~ de chitara. ◊ Orchestra de ~e orchestra alcatuita din instrumente muzicale cu coarde. A intinde ~a pana se rupe a intrece masura in ceva. 2) Segment de dreapta care uneste doua puncte ale unei curbe plane, fara a o intersecta. 3) Sfoara care leaga bratele unui ferastrau cu rama, pentru a tine intinsa panza. 4) Sfoara avand la capete doua manere, cu care se joaca copiii sarind peste ea sau se foloseste in unele exercitii sportive. 5) pop. Tesut conjunctiv, membranos, alb-sidefiu, rezistent, care leaga muschii de oase; tendon. ◊ ~ele vocale cele doua membrane simetrice ale laringelui, a caror v******e produce vocea. 6) Curbura gatului la cal (acoperita de coama). 7) Ramura din tulpina vitei de vie. 8) Suvita de sirop de zahar sau de dulceata prea tare legat. [G.-D. coardei; Sil. coar-da] /<lat. chorda

CARLIG, carlige, s. n. 1. Piesa de metal cu un capat indoit, de care se atarna, se prinde etc. un obiect. ◊ Loc. vb. A se face carlig = a se stramba; a se ghemui. 2. Prajina cu un capat (metalic) incovoiat. care serveste la scoaterea galetii cu apa din fantana. 3. Partea metalica a unditei, de forma unui ac indoit, in care se prinde pestele. 4. Incuietoare la o usa, la o poarta etc., in forma de bara metalica subtire sau de cui lung, incovoiat la un capat, care se prinde intr-un belciug, intr-un ochi de metal etc. 5. Andrea. 6. Mic dispozitiv cu care se prind rufele pe franghie. 7. (Rar) Mladita sau carcel de vita de vie. – Cf. karlik.

AC ace n. 1) Obiect mic de metal, ascutit la un capat si prevazut la celalalt cu o gaura, prin care trece ata, care serveste la cusut. ◊ ~ tiganesc ac mare, pentru cusut panza groasa. A sta (sau a sedea) ca pe ace a fi foarte nerabdator. A calca ca pe ace a umbla incet pentru a nu face zgomot. A scapa ca prin urechile ~ului a scapa cu mare greutate. A gasi (a avea) ~ de cojocul cuiva a-i veni cuiva de hac. 2) Obiect asemanator cu aceasta piesa alungita, avand diferite intrebuintari. ~ de siguranta. ~ de par. ~ul ceasornicului. 3) Organ de aparare la unele insecte si animale. ~ul albinei. 4) Frunza subtire si ascutita a coniferelor. 5) Sina mobila pentru dirijarea vehiculelor de cale ferata de pe o linie pe alta; macaz. 6): ~-de-mare peste marin in forma de andrea. /<lat. acus

bataie f., pl. ai (lat. baitualia, pop. baitalia; it. battaglia, fr. bataille, sp. batalla. D. rom. vine alb. bataia, spaima. V. batalie, nabadai). Actiunea de a lovi, de a bate: a da, a aplica (si fam.) a trage o bataie. Lupta, batalie. Scornire, gonire, haituiala (la vinatoare). Palpitatiune: bataie de inima. Suflare: bataie de vint. Ajungere, strabatere: bataia pustii, a soarelui. Actiunea si timpu cind pestele isi depune icrele (boiste). Muz. Tact, masura. Bataie de cap, chinuire a mintii, cugetare multa. Plictiseala (din partea cuiva). Bataie de joc, deriziune.

1) coc n., pl. uri (d. coca 1, care e inrudit cu cocuta si lat. cucutium, scufie, si tutulus, coc, ca si cu rom. cocolos si fr. coque, cocolos de par. D. rom. vine ung. kok, nod, si koka, mot). Mold. Munt. est. Un fel de peptanatura [!] femeiasca care consista in ingramadirea coadei deasupra cefei ori in crestet. Trans. Pinisoara ratunda [!]. – In vest conci, pe care tarancele il mai maresc facindu-l si din lemn ori carton, iar in Trans. si din sirma invirtita ca niste coarne, peste care se pune ceapsa. V. motoc.

TRUP ~uri n. 1) Totalitate a organelor care alcatuiesc o fiinta vie; corp. ◊ A fi (cu) ~ si suflet (cu cineva) a fi strans legat de cineva; a avea aspiratii comune cu cineva. (A fi) ~ din ~ul cuiva a) a se trage din cineva; b) a intra in componenta unui tot. 2) Parte a organismului omenesc cu exceptia capului si a membrelor; trunchi; corp; tors. ◊ ~ neinsufletit cadavru. A trece (sau a calca) peste ~ul cuiva a merge spre un scop, folosind orice mijloace. 3) Parte principala a unui obiect. /<sl. trupu

armas m. (d. arma). Vechi. Armasel. Marele armas, boier care comanda artileria si era mai mare si peste inchisori si ingrijea sa se indeplineasca pedepsele cu moarte. Azi. La jocu de arsice, baiatu care executa bataia poruncita de domn. Trans. Pop. Ajutor de primar. La Brasov, comandant al unei cete la sarbarea [!] junilor. S. n., pl. e. Acea parte a arsicului care arata armasia celui ce i-a aruncat (in vest sici, in nord vizir). Adj. Vin armas, un fel de vin de Cotnari foarte ametitor.

A SE STRANGE ma strang intranz. 1) (despre fiinte) A veni din toate partile, intalnindu- se in acelasi loc; a se aduna. ◊ ~ de pe drumuri a veni acasa. A i se ~ funia la par (cuiva) a ajunge la o situatie critica. 2) A se face ghem; a se ghemui; a se zgribuli; a se zgarci. ◊ A i se ~ cuiva inima a simti un sentiment puternic de tristete, de durere sau de frica. 3) (despre articole vestimentare) A se reduce in largime sau in lungime. Camasa s-a strans. 4) (despre lichide sau despre corpuri ce contin lichide) A trece in stare semisolida; a deveni mai dens; a se indesi; a se ingrosa. Glodul peste noapte s-a strans. /<lat. stringere