A*****R, -A, a******i, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre soti) Care a incalcat fidelitatea conjugala. 2. S. n. Infractiune care consta in incalcarea fidelitatii conjugale de catre unul dintre soti. – Din fr. a******e, lat. a******ium.

ALB, -A, albi, -e, adj., subst. I. Adj. 1. Care are culoarea zapezii, a laptelui; (despre culori) ca zapada, ca laptele. ◊ Carne alba = carne de pasare sau de peste. Hartie (sau coala) alba = hartie care nu a fost scrisa. Rand alb = spatiu nescris intre doua randuri scrise. Arma alba = arma cu lama de otel. Rasa alba = unul dintre grupurile de popoare in care este impartita, conventional, omenirea si care se caracterizeaza prin culoarea alba-roz a pielii. ◊ Expr. Alb la fata = palid. Ba e alba, ba e neagra, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. Nici alba, nici neagra = a) nici asa, nici asa; b) fara multa vorba; deodata. ♦ (Despre oameni, adesea substantivat) Care apartine rasei albe. ♦ Carunt. ◊ Expr. A scoate (cuiva) peri albi = a necaji mereu (pe cineva), a agasa (pe cineva) pana la exasperare. 2. Incolor, transparent. 3. Fig. Limpede, luminos. ◊ Nopti albe = nopti luminoase, obisnuite in perioada solstitiului de vara in regiunile situate intre paralelele 50° si 65° nord si sud, in care nu se produce intunecare completa, din cauza ca soarele nu coboara suficient sub orizont. Noapte alba = noapte petrecuta fara somn. (Rar) Zile albe = viata tihnita, fericita. (In basme) Lumea alba = lumea reala. ♦ (Pop.; substantivat, f. art.) Zorii zilei. 4. Fig. Nevinovat, curat, pur, candid. 5. (Despre versuri) Fara rima. II. S. m. Denumire data, dupa revolutia franceza, contrarevolutionarilor si conservatorilor. III. S. n. 1. Culoare obtinuta prin suprapunerea luminii zilei; culoarea descrisa mai sus. ◊ Expr. Negru pe alb = asigurare ca cele spuse sunt adevarate, sigure, scrise. A semna in alb = a iscali un act inainte de a fi completat; fig. a acorda cuiva incredere deplina. 2. Obiect, substanta etc. de culoare alba (I 1). (Pop.) Albul ochiului = sclerotica. Alb de plumb = carbonat bazic de plumb, folosit in industria vopselelor; ceruza. Alb de zinc = oxid de zinc (folosit in vopsitorie). Alb de titan = bioxid de titan. IV. S. m. Denumire generica data unor rase de porcine de culoare alba (I 1) cu prolificitate si precocitate ridicate, crescute pentru productia de carne. Alb de Banat. Alb ucrainean de stepa. V. S. f. pl. art. Nume dat pieselor albe (I 1) la unele jocuri distractive sau de noroc. – Lat. albus.

BABA, babe, s. f. I. Femeie in varsta inaintata; femeie trecuta de tinerete; babatie, babeta¹. ♦ Spec. Femeie batrana care vindeca bolile prin mijloace empirice, prin vraji, prin descantece etc. ◊ Zilele babei (sau babelor) sau babele = primele noua sau douasprezece zile ale lunii martie, in care vremea este adesea foarte schimbatoare. ◊ (Fam. si glumet) Sotie ◊ (In sintagmele) (De-a) baba-oarba = joc de copii in care unul dintre ei, legat la ochi, incearca sa-i prinda pe ceilalti. De-a baba-gaia = joc de copii in care unul dintre ei, care face pe closca, isi apara „puii” insirati, in linie, in spatele lui, impotriva altuia care face pe „gaia”; de-a puia-gaia. II. 1. Barna de sprijinire a unui acoperis sau a unui planseu de lemn. 2. Parte a unei copci in forma de toarta (numita si femeiusca) in care se prinde cealalta parte a copcii, in forma de carlig (numita si mos). 3. (Iht.) Zglavoaca. 4. (Reg.) Ciuperca rosie, comestibila, care creste pe craci uscate si putrede. – Din bg., scr., ucr. baba.

BELZEBUT s. m. (Livr.) unul dintre numele date diavolului; p. restr. capetenie a diavolilor. – Cf. fr. Belzebuth.

BENZOPURPURINA s. f. Substanta coloranta care constituie unul dintre cei mai importanti coloranti rosii pentru bumbac. – Din fr. benzopurpurine.

BUTALCA, butalci, s. f. Unealta de lemn constituita dintr-o bara cilindrica subtire cu doua placi fixate in cruce la unul dintre capete, folosita la faramitarea cheagului de lapte in vederea formarii casului si a eliminarii zerului. – Et. nec.

BUTIRINA s. f. Ester al glicerinei cu acidul butiric, unul dintre principalii componenti ai grasimilor. – Din fr. butyrine.

CAPSA, capse, s. f. 1. Dispozitiv de metal utilizat la legarea unor hartii, la consolidarea unei butoniere, la incheierea unor obiecte de imbracaminte etc.; buton (2). 2. Mic capacel sau tub metalic umplut cu o materie exploziva, folosit la armele de foc, in mine etc. pentru a provoca explozia unei incarcaturi. ◊ Expr. (Fam.) A fi cu capsa pusa = a fi gata de cearta, pus pe cearta, nervos. 3. Capsula (4). 4. (Elt.) Rondela metalica izolata de soclul becului, care face legatura cu unul dintre capetele filamentului. – Din lat. capsa, germ. Kapsel.

CAINE, caini, s. m. 1. Animal mamifer carnivor, domesticit, folosit pentru paza, vanatoare etc. (Canis familiaris). ◊ Expr. (Ir.) A trai (sau a se intelege, a se iubi etc.) ca cainele cu pisica sau a se manca ca cainii, se spune despre doua sau mai multe persoane care nu se inteleg deloc, nu se pot suferi, se dusmanesc si se cearta intruna. A taia frunza la caini = a trandavi; a nu avea nici o ocupatie. A trai ca cainele la stana = a trai bine. Nu e nici caine, nici ogar = nu are o trasatura distinctiva, o situatie clara. Nu-i numai un caine scurt de coada = mai e si altcineva sau altceva de felul celui cu care avem de-a face; caracteristica, aspectul in discutie e comun si altora. Viata de caine = viata grea, plina de lipsuri. (Ir.) Umbla cainii cu covrigi (sau colaci) in coada = e mare belsug. ♦ Epitet dat unui om rau, hain. 2. Compuse: (pop.) Cainele-Mare = numele unei constelatii boreale (din care face parte si Sirius); Cainele-Mic = numele unei constelatii boreale, situata intre Hidra si Orion; caine-de-mare = rechin de talie mica, de culoare albastra-cenusie, cu cate un spin la aripioarele dorsale (Achanthias vulgaris); cainele-babei = larva unor fluturi de noapte, sub forma de vierme mare si paros, cu un carlig chitinos la unul dintre capete. [Var.: (reg.) cane s. m.] – Lat. canis.

CEAS, ceasuri, s. n. 1. Interval de timp egal cu 60 de minute; ora. ◊ Loc. adv. Cu ceasurile = timp indelungat, mult. La tot ceasul = intruna, mereu. ◊ Expr. Cu un ceas mai devreme (sau mai curand) = cat mai repede cu putinta, pana nu e prea tarziu. In ceasul al doisprezecelea = in ultimul moment. ♦ Spatiu, distanta care se poate parcurge in timp de o ora. Acest sat e la 3 ceasuri de Bucuresti. ◊ Expr. A face un ceas bun pana... = a avea nevoie de o ora intreaga (sau de mai bine de o ora) pana... ♦ Fiecare dintre cele 24 de parti in care este impartita o zi si care sunt marcate pe cadranul si cu acele unui ceasornic; p. ext. bataie a ceasornicului, cand acele cadranului ajung la unul dintre punctele principale ale cadranului. 2. Moment, clipa; timp, vreme. ♦ Timpul dinaintea sau din cursul unui eveniment. ◊ Expr. Ceas bun (sau rau) = (in superstitii) moment considerat ca norocos (sau nenorocos). (Sa fie) intr-un ceas bun! formula prin care se ureaza cuiva sucees cand intreprinde ceva. (Pop.) A se da de ceasul mortii = a se agita; a se framanta, a se zbuciuma. 3. Aparat care serveste la determinarea si masurarea timpului in limitele unei zile; ceasornic. ◊ Ceas electronic = ceas a carui functionare se bazeaza pe folosirea circuitelor integrate specializate. Ceas digital = ceas (electronic) la care ora este indicata prin cifre atasate pe un ecran. Ceas vorbitor = a) ceas electronic la care ora este anuntata verbal; b) magnetofon pentru redarea inregistrarilor de semnal orar si a unor informatii vorbite asociate, folosit pentru anuntarea orei exacte in reteaua telefonica. Ceas solar = suprafata marginita de numere, avand in centru o tija a carei umbra indica cu aproximatie orele zilei; cadran solar. ◊ Expr. A merge ca ceasul = (despre masini, aparate etc.) a functiona perfect. ♦ Aparat in forma de ceas (3), ale carui limbi inregistreaza miscarea, viteza, consumul; contor. 4. Slujba religioasa savarsita la anumite ore din zi. – Din sl. casu.

CHIBIT, chibiti, s. m. Persoana care asista la un joc de carti, la o partida de sah, de table etc. fara sa ia parte efectiv la joc (dar adesea sfatuind cum sa joace pe unul dintre jucatori).[Acc. si: chibit] – Din germ. Kiebitz.

CIFRA, cifre, s. f. 1. Simbol grafic (care reprezinta unul dintre numerele de la zero la noua) folosit pentru scrierea numerelor; (impr.) numar. 2. Volum, suma, cantitate reprezentata prin cifre (1). ◊ Impozit pe cifra de afaceri = impozit aplicat proportional cu marimea, cu valoarea afacerilor. 3. Numar care indica valoarea unei marimi caracteristice a unei substante, a unui fenomen. Cifra de saponificare. – Din it. cifra, lat. cifra. Cf. fr. chiffre.

GAZELA, gazele, s. f. Nume dat mai multor genuri de mamifere rumegatoare din familia antilopei, cu corpul suplu, cu picioarele lungi, cu coarne in forma de lira si cu ochii mari, care traiesc in stepele si deserturile africane si asiatice; animal care face parte din unul dintre aceste genuri. – Din fr. gazelle.

GHIONOI, ghionoaie, s. n. Tarnacop a carui parte metalica este ascutita la unul dintre capete si in forma de ciocan la celalalt capat. [Pr.: ghi-o-] – Et. nec.

HEMICRANIE, hemicranii, s. f. Durere a unei jumatati a capului, constituind unul dintre simptomele migrenei. – Din fr. hemicranie.

INVARTECUS, (2) invartecusuri, s. n. 1. (In sintagma) Inelus-invartecus = numele unui joc de copii in care unul dintre jucatori trebuie sa ghiceasca la cine se gaseste un inel care trece din mana in mana. 2. (Rar) Intortochetura. [Var.: (reg.) invarticus s. n.] – Invarteci (inv. „a invarti” < invarti) + suf. -us.

MASA², mese, s. f. 1. Mobila formata dintr-o placa dreptunghiulara, patrata sau rotunda, sprijinita pe unul sau mai multe picioare si pe care se mananca, se scrie etc. ◊ Masa verde = a) masa² (1), de obicei acoperita cu postav verde, la care se joaca jocuri de noroc; p. ext. joc de noroc; b) masa² (1) in jurul careia stau diplomatii cand duc tratative internationale. Masa rotunda = dezbatere libera pe o tema data, la care sunt chemati sa-si spuna cuvantul specialistii din domeniul respectiv (sau reprezentanti ai publicului larg). Sala de mese = incapere in care se serveste mancarea intr-o scoala, intr-o cazarma, la o cantina, etc. Masa calda = un fel de tejghea metalica incalzita pe care sunt expuse si mentinute calde preparate alimentare, in localurile de alimentatie publica. ◊ Loc. adv. Cu (sau pe) nepusa masa = pe neasteptate, pe nepregatite, deodata. ◊ Expr. Capul (sau fruntea) mesei = locul de cinste ocupat de unul dintre comeseni. A pune (sau a intinde, a asterne) masa = a aranja, a pregati si a pune pe masa² (1) toate cele necesare pentru a servi mancarea. A strange masa = a aduna de pe masa² (1) mancarile ramase si farfuriile, tacamurile etc. cu care s-a mancat. A nu avea ce pune pe masa = a nu avea cu ce trai, a fi sarac. Pune-te (sau intinde-te) masa, scoala-te (sau ridica-te) masa = a) se spune despre cei care duc o viata plina de desfatari, care traiesc fara griji, care asteapta totul de-a gata; b) se spune cand esti obligat sa servesti mereu de mancare. A intinde masa mare sau a tine masa intinsa = a primi invitati multi, a oferi ospete, banchete; p. ext. a se tine de petreceri. A pune (pe cineva) la masa cu tine = a trata (pe cineva) ca pe un prieten apropiat. ♦ (Cu sens colectiv) Persoanele care stau in jurul aceleiasi mese² (1) si mananca; mesenii. 2. Ceea ce se mananca; mancare, bucate; p. ext. pranz, cina; ospat, banchet. ◊ Inainte de masa = a) in partea zilei care preceda pranzul; b) in fiecare dimineata. Dupa masa = a) in partea zilei care urmeaza dupa pranz; dupa-amiaza; b) in fiecare dupa-amiaza. ◊ Expr. A lua masa sau a sta (ori a sedea) la masa = a manca de pranz sau de cina. A avea casa si masa = a avea ce-i trebuie pentru a trai. A-i fi (cuiva) casa casa si masa masa = a duce o viata ordonata, fara necazuri. 3. Nume dat mai multor obiecte sau parti de obiecte care seamana cu o masa² (1) si se folosesc in diverse scopuri practice. ◊ Masa de operatie = obiect de metal pe care este intins un pacient in timpul interventiei chirurgicale. 4. Compus: (Bot.) masa-raiului = planta erbacee cu flori roz-purpurii (Sedum carpaticum). – Lat. mensa.

NUD, -A, (1, 3, 4) nuzi, -de, adj., (2) nuduri, s. n. 1. Adj. (Despre oameni sau despre corpul lor) Fara nici un vesmant, complet dezbracat, gol. ◊ Floare nuda = floare fara petale, care are numai stamine si pistil sau numai unul dintre aceste doua elemente. 2. S. n. Persoana sau corp omenesc complet dezbracat: spec. reprezentare in artele plastice a omului complet dezbracat. 3. Adj. Fara ornamente; simplu; neted. ♦ Fig. Fara artificii, fara complicatii; simplu; curat, pur. 4. Adj. (In sintagma) Proprietate nuda = proprietate pe care o stapaneste cineva fara a se bucura (vremelnic) de uzufructul ei. – Din lat. nudus, it.nudo.

TIGARETA, tigarete, s. f. 1. Tigara. 2. Tub mic de chihlimbar, de os, de lemn etc. (ingustat la unul dintre capete), in care se introduce tigara pentru a o fuma; tigaret. – Din germ. Zigarette.

VAG, -A, vagi, adj. 1. (Adesea adverbial) Lipsit de limpezime, de claritate, de precizie; neclar, nelamurit, nesigur, confuz (pentru vedere, auz sau minte). ♦ (Substantivizat, n.) Ceea ce este vag (1). 2. (Anat.; in sintagma) Nerv vag (si substantivizat, m.) = unul dintre cei doisprezece nervi cranieni, important pentru functionarea aparatului respirator, circulator si digestiv. – Din fr. vague, lat. vagus.

ZAHAR s. n. 1. Specie de zaharoza de culoare alba cristalizata, usor solubila in apa, cu gust dulce si placut, obtinuta mai ales din sfecla de zahar sau din trestia de zahar si constituind unul dintre produsele alimentare de baza. ♦ Zahar de struguri = glucoza. Zahar de lapte = lactoza. Zahar de malt = maltoza. ♦ Loc. adj. De zahar = (despre oameni) foarte bun, gentil, serviabil; foarte simpatic. 2. Nume dat excesului de glucoza din sange; (si in sintagma boala de zahar) boala cauzata de acest exces; diabet zaharat. [Var.: (reg.) zahar s. n.] – Din ngr. zahari. Cf. bg. zahar.

ZEUGMA, zeugme, s. f. Figura de stil prin care se unesc gramatical doua sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se refera decat la unul dintre cele doua substantive. – Din fr. zeugma.

MARCHIZ, marchizi, 1. Titlu purtat, in societatea medievala apuseana, de catre conducatorul unui comitat de frontiera; conducatorul militar al unei marci³. 2. Titlu de noblete in unele tari din Europa apuseana, superior aceluia de conte si inferior aceluia de duce. 3. Persoana care poarta unul dintre aceste titluri. – Din fr. marquis.

MONSENIOR, monseniori, s. m. Titlu care se dadea in Occident principilor din familiile dominatoare, c**********r si altor prelati; persoana care are unul dintre aceste titluri. – Din fr. monseigneur.

COORDONARE, coordonari, s. f. 1. Actiunea de a coordona si rezultatul ei. 2. Relatie stabilita, in cadrul unei enuntari, intre cuvinte, constructii si propozitii care stau pe acelasi plan, fara ca unul dintre elemente sa depinda din punct de vedere gramatical de celalalt. [Pr.: co-or-] – V. coordona.

PALATIN¹, palatini, s. m. Titlu dat, in evul mediu, in Europa, unui mare demnitar care indeplinea anumite functii la curte sau la palatul unui rege sau al unui mare senior; principe posesor al unui palatinat; guvernator al unei provincii in Germania sau in Polonia medievala; vicerege in Ungaria medievala; persoana care avea unul dintre aceste titluri. ♦ (Adjectival) Care apartine unui palatin¹ sau unui palatinat, privitor la un palatin¹ sau la un palatinat. – Din lat. palatinus, it. palatino, fr. palatin.

ROL, roluri, s. n. I. 1. Partitura scenica ce revine unui actor intr-o piesa de teatru, unui cantaret intr-o opera etc. pentru interpretarea unui personaj. ♦ Personaj interpretat de un actor intr-o piesa, intr-o opera etc. 2. Atributie, sarcina care ii revine cuiva in cadrul unei actiuni; misiune. II. 1. Lista care cuprinde toate procesele ce urmeaza sa se judece intr-o anumita zi de catre un organ de jurisdictie. ◊ Repunere pe rol = fixare a unui termen de judecata privitor la un proces al carui curs a fost suspendat. Scoatere de pe rol = masura prin care un organ de jurisdictie dispune intreruperea indeplinirii actelor de procedura referitoare la un proces. 2. Registru in care organele financiare tin evidenta impozitelor pentru fiecare contribuabil in parte. Rol fiscal. 3. (Mar.) Lista nominala a echipajului unei nave, constituind unul dintre documentele principale fara de care nu se poate naviga legal. – Din fr. role.

ROZARIU¹, rozarii, s. n. (In Biserica catolica) 1. Culegere de rugaciuni pentru Fecioara Maria. 2. Sirag de margele din lemn, os, sticla etc., aranjate intr-o anumita ordine si avand la unul dintre capete o cruciulita, folosit de credinciosi pentru a numara rugaciunile rostite. V. matanie. – Din lat. rosarium, it. rosario, fr. rosaire.

SPIRIL, spirili, s. m. Nume generic dat bacteriilor in forma de fire in spirala cu unul sau mai multi bacili la unul dintre capete. – Din fr. spirile.

TIRADA, tirade, s. f. 1. (Adesea fig.) Parte dintr-un discurs in care oratorul dezvolta pe larg (si cu emfaza) o idee, o teza. 2. Fragment dintr-o opera literara (dramatica), de intindere mai mare, caracterizata printr-o deosebita intensitate afectiva, spus fara intrerupere de unul dintre eroi. – Din fr. tirade.

FOCA, foci, s. f. Nume dat mai multor genuri de mamifere acvatice, carnivore, cu capul rotund, cu corpul alungit si cu picioarele in forma de lopeti care traiesc mai ales in regiunile polare (Phoca); animal care face parte din unul dintre aceste genuri. – Din fr. phoque, lat. phoca.

FORAIBAR, foraibare, s. n. Dispozitiv de metal in forma de surub indoit in unghi drept, prevazut cu filet pe unul dintre brate, cu care se blocheaza o usa, o fereastra etc. – Din germ. Vorreiber.

FORMULA, formule, s. f. 1. Enunt precis al regulii de urmat pentru efectuarea unei anumite operatii; expresie precisa, generala si invariabila a unei idei, a unei relatii, a unei legi etc. (care se poate aplica mai multor cazuri particulare). ◊ Formula de politete = forma conventionala de exprimare, consacrata prin uz, cu care te adresezi unei autoritati sau unei persoane. ♦ Fraza-tip folosita oral in anumite ocazii sau care, scrisa, cuprinde termenii expresi in care trebuie redactat un act, o sentinta etc. 2. Relatie alcatuita din litere, cifre si semne matematice, constituind o identitate in care unul dintre membri este considerat ca expresie a celuilalt sau ca regula de urmat pentru a calcula valoarea celuilalt. 3. Expresie in simboluri chimice care reprezinta compozitia calitativa si cantitativa a moleculei unei substante. 4. Parola. 5. Mijloc, solutie. – Din fr. formule, lat. formula.

FRIPT, -A, fripti, -te, adj., s. f. art. 1. Adj. (Despre alimente) Care a fost gatit prin expunere directa la actiunea focului; p. ext. prajit. ◊ Expr. A manca (pe cineva) fript = a distruge, a da gata (pe cineva). A face (cuiva) zile fripte = a necaji pe cineva (zi de zi); a hartui, a sicana. 2. Adj. (Despre fiinte) Ars, ranit prin actiunea focului sau a unui obiect fierbinte. ♦ Fig. Chinuit. 3. S. f. art. Numele unui joc de copii in care unul dintre jucatori incearca sa loveasca peste palme pe celalalt, iar acesta si le fereste in ultimul moment. – V. frige.

PAIR, pairi, s. m. Titlu purtat de marii vasali ai regelui in Franta si in Anglia in evul mediu. ♦ Membru (pe viata) al uneia dintre cele doua camere legislative din Franta intre 1815 si 1848. ♦ Titlu de noblete in Marea Britanie, care confera dreptul de membru al Camerei Lorzilor. ♦ Persoana care are (sau avea) unul dintre aceste titluri. [Pr.: per] – Din fr. pair.

PARTE, parti, s. f. I. 1. Ceea ce se desprinde dintr-un tot, dintr-un ansamblu, dintr-un grup etc., in raport cu intregul; fragment, bucata, portiune. ◊ In parte = a) loc. adv. in oarecare masura, partial; b) loc. adj. si adv. separat, deosebit, unul cate unul, pe rand; c) loc. adv. facand abstractie de ceilalti, aparte. ◊ Expr. In (cea mai) mare parte = in majoritate; in buna masura. Cea mai mare parte (din... sau dintre) = majoritatea. Parte parte... = (despre oameni) unii... altii...; (despre lucruri) atat... cat si...; (in corelatie cu sine insusi) unii oameni..., alti oameni...; unele lucruri..., alte lucruri 2. Element constitutiv, precis delimitat, din structura unui tot, a unui ansamblu; element indisolubil legat de componenta sau de esenta unui lucru; p. ext. sector, compartiment. ◊ Parte de vorbire (sau de cuvant) = categorie de cuvinte grupate dupa sensul lor lexical fundamental si dupa caracteristicile morfologice si sintactice. Parte de propozitie = cuvant sau grup de cuvinte din alcatuirea unei propozitii, care poate fi identificat ca unitate sintactica aparte dupa functia specifica indeplinita in cadrul propozitiei. ◊ Expr. A face parte din... (sau dintre...) = a fi unul dintre elementele componente ale unui tot; a fi membru al unei grupari. A lua parte la... = a participa; a contribui la... ♦ Diviziune (cu caracteristici bine precizate) a unei opere literare, muzicale etc. ♦ Ceea ce revine de executat fiecarui interpret sau fiecarui instrument dintr-o partitura muzicala scrisa pentru ansambluri. ♦ Spec. Portiune a corpului unui om sau al unui animal care formeaza o unitate in cadrul intregului. 3. Ceea ce revine cuiva printr-o impartire, printr-o invoiala, dintr-o mostenire etc. ◊ Expr. Partea leului = partea cea mai mare dintr-un bun, dintr-un castig (realizat in comun), pe care si-o rezerva cineva pentru sine. (Fam.) A face (cuiva) parte de ceva = a da (cuiva) ceva, a face (cuiva) rost de ceva; a-l avea in vedere cu... A-si face parte (din...) = a-si insusi ceva (in mod abuziv). A fi la parte cu cineva = a fi asociat cu cineva la o afacere, a beneficia impreuna cu altul de pe urma unui castig. ♦ (Pop.) Ceea ce e harazit sau sortit (in bine sau in rau) cuiva; soarta, destin. ◊ Expr. A (nu) avea parte de cineva (sau de ceva) = a (nu) se bucura de ajutorul, de prietenia sau de existenta cuiva sau a ceva; a (nu) avea fericirea sa convietuiasca cu cineva drag. (Fam., ca formula de juramant) Sa n-am parte de tine daca stiu. ♦ Noroc, sansa. ♦ (Concr.; pop.) Persoana considerata ca fiind predestinata sa devina sotul sau sotia cuiva ori in legatura cu care se face un proiect de casatorie. 4. Contributie in bani sau in munca la o intreprindere, la o afacere etc., dand dreptul la o cota corespunzatoare din beneficiu; (concr.) cota respectiva care revine fiecarui participant. ◊ Loc. adj. si adv. In parte = a) (care se face) in mod proportional; b) (in sistemul de arendare a pamanturilor) (care se face) in dijma, cu plata unei dijme. La parte = (care este angajat) cu plata intr-o anumita cota din beneficiul realizat. ◊ Expr. Parte si parte = in parti, in cote egale. II. 1. Regiune (geografica), tinut; loc; tara. ◊ Loc. adj. Din (sau de prin) partea (sau partile) locului = care este din (sau in) regiunea despre care se vorbeste; bastinas, originar (din...). Loc. adv. In (sau din, prin) toate partile = (de) pretutindeni; (de) peste tot. In nici o parte = nicaieri. In ce parte? = unde? Din ce parte de loc? = de unde? In (sau prin) partea locului = in (sau prin) regiunea despre care se vorbeste; pe acolo. In alta parte = aiurea. 2. Margine, latura, extremitate a unui lucru, a corpului unei fiinte etc.; fiecare dintre cele doua laturi sau dintre fetele ori muchiile unui obiect. ◊ Loc. adv. (Pe) de o parte... (pe) de alta parte... (sau pe de alta...) = intr-un loc..., intr-alt loc...; intr-o privinta..., in alta privinta..., dintr-un punct de vedere..., din alt punct de vedere... Intr-o parte = stramb, oblic, piezis. La o parte: a) intr-o latura, la oarecare distanta, mai la margine; b) izolat, separat. ◊ Expr. A se da la o (sau intr-o) parte = a se da in laturi, a face loc sa treaca cineva; p. ext. a se eschiva, a se feri (sa actioneze, sa ia pozitie). La o parte! = fereste-te! fa loc! A da la o parte = a) a deplasa lateral; b) a indeparta, a elimina. A pune la o parte = a economisi, a strange. A lasa la o parte = a renunta la..., a inceta sa... (Fam.) A fi (cam) intr-o parte = a fi zapacit, ticnit, nebun. 3. Directie, sens (in spatiu); 4. Fig. Punct de vedere intr-o problema data; privinta. Din partea mea fa ce vrei. III. Categorie sociala, profesionala etc.; tabara, grup, colectivitate; persoanele care alcatuiesc o asemenea categorie, tabara etc. ◊ Loc. adj. Din (sau dinspre) partea mamei (sau a tatalui) = care face parte din familia mamei (sau a tatalui). ◊ Expr. A fi (sau a se declara) de partea cuiva = a fi alaturi de cineva, a se ralia la punctul de vedere al cuiva. A avea de partea sa = a avea in favoarea, in sprijinul sau. A lua (sau a tine) parte (sau partea) cuiva = a apara, a sustine; a favoriza. (Pop.) A se arunca (sau a se da) in partea cuiva = a semana cu cineva (din familie). Din partea cuiva = in numele, ca reprezentant (al cuiva); trimis de cineva. ♦ (Pop.; in sintagmele) Parte(a) barbateasca = (fiinta de) s*x masculin; totalitatea barbatilor. Parte(a) femeiasca = (fiinta de) s*x feminin; totalitatea femeilor. 2. Fiecare dintre persoanele, dintre grupurile de persoane etc. interesate intr-o actiune, intr-o afacere sau intr-un proces; fiecare dintre statele implicate intr-un conflict, angajate in tratative etc. ◊ Parte contractanta = fiecare dintre persoanele sau dintre grupurile, statele etc. intre care a fost incheiat un contract, un acord. – Lat. pars, -tis.

PARTIDA, partide, s. f. 1. Desfasurare completa a unui joc distractiv sau sportiv, cu toate fazele lui succesive, in urma carora se stabilesc castigatorii; intrecere sportiva; meci. ◊ Expr. (Fam.) A pierde partida = a nu reusi intr-o actiune sau intr-o intreprindere, a suferi un esec, a nu avea nici o sansa. ♦ Petrecere, distractie in grup, organizata dupa un anumit program. O partida de vanatoare. 2. Casatorie sau proiect de casatorie (avantajos); p. ext. persoana vizata pentru un proiect de casatorie. 3. (Inv.) Partid; grupare, tabara. ◊ Expr. A fi de partida cuiva = a fi partizanul unei grupari. A lua partida cuiva = a trece de partea cuiva, a lua apararea cuiva. 4. (Cont.) Cont. ◊ (Contabilitate in) partida dubla = metoda de evidenta contabila in care inregistrarea operatiilor se face concomitent in debitul unui cont si in creditul altui cont. (Contabilitate in) partida simpla = metoda de evidenta contabila in care inregistrarea se face fie numai in debitul unor conturi, fie numai in creditul altor conturi. 5. Cantitate de marfuri vanduta sau cumparata o data. 6. Parte dintr-o compozitie muzicala executata de unul dintre membrii unui ansamblu, care executa aceasta parte. [Pl. si: (4) partizi] – Din ngr. partidha, it. partita, fr. partie.

PAS³, (1) pasi, s. m., (II) pasuri, s. n. I. S. m. 1. Fiecare dintre miscarile alternative pe care le fac picioarele in mers obisnuit; p. ext. distanta astfel parcursa: p. gener. distanta mica. ◊ Loc. adv. Pas cu pas = a) incetul cu incetul, treptat; b) mereu, neincetat. La tot pasul sau la fiecare pas = la orice miscare; pretutindeni, necontenit. Nici (un) pas = deloc, nicidecum. ◊ Expr. (A face) primul pas = (a face) inceputul, primele incercari; (a avea) initiativa. A avea (sau a da cuiva) pas (sa...) = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea, ingaduinta sa faca ceva. A face un pas gresit = a) a se poticni in mers; b) a savarsi o greseala. A ceda pasul = a lasa pe altul sa treaca inainte; a se lasa depasit (in mers, in actiuni, in realizari). ♦ Zgomot produs de cel care merge pe jos. Se aud pasi. ♦ Fig. Stadiu, etapa. ♦ Fig. Inaintare, propasire, progres. ♦ Fig. Actiune, act, fapta; hotarare. 2. Mod de a umbla pe jos; mers, umblet, calcatura. ◊ Pas alergator = mers in fuga. Pas de front (sau de defilare) = mers ostasesc de parada, cu cadenta bine marcata. Pas de mars (sau de voie, de manevra) = mers ostasesc obisnuit, fara efortul de a pasi energic. ◊ Loc. adv. In pasul calului sau la pas = in ritm de mers obisnuit; fara sa fuga. ◊ Expr. A tine pasul = a) a pastra cadenta, ritmul de mers cu cineva; b) a se mentine la acelasi nivel cu cineva sau cu ceva. A merge in pas (cu cineva) = a avea aceeasi cadenta (cu cineva). (Rar) A se tine de pasul cuiva = a urmari pe cineva. (Rar) A da pas = a se grabi. A-si iuti pasul = a-si mari viteza de deplasare pe jos; a fugi. ♦ Miscare ritmica a picioarelor, caracteristica pentru fiecare dans. 3. Unitate de masura de lungime egala cu distanta dintre cele doua picioare ale omului departate in cursul mersului obisnuit; p. ext. distanta reprezentata de aceasta unitate de masura. 4. Urma lasata de talpa piciorului sau a incaltamintei in mers. ◊ Expr. (Inv.) A calca (sau a urma, a merge) pe pasii cuiva = a urma exemplul cuiva, a continua activitatea cuiva. 5. (Biol.; in sintagma) Pas genetic = distanta creata intre unul dintre parintii si unul dintre copiii lui, astfel incat posibilitatea acestuia de a primi o gena oarecare se injumatateste datorita meiozei. II. S. n. 1. Distanta intre doua elemente alaturate identice ale unui sistem tehnic, masurata in directia in care se repeta elementele. ◊ Pas de filet sau pasul filetului = distanta dintre laturile paralele a doua spire consecutive, masurata de-a lungul axei filetului. ♦ Distanta dintre doi dinti consecutivi ai unei roti dintate. 2. (Inv. si reg.) Unealta de lemn asemanatoare cu un compas, folosita in dulgherie, dogarie etc. – Lat. passus.

ASEXUAT, -A, asexuati, -te, adj. (Despre plante si animale) Care nu are caractere de apartenenta la unul dintre sexe. ◊ Reproducere asexuata = reproducere prin spori sau prin diviziune. [Pr.: -xu-at] – Din fr. asexue.

PILOZITATE, pilozitati, s. f. (Anat.) Prezenta parului pe fata, pe corpul si pe membrele unei persoane, care constituie unul dintre caracterele ei s*****e secundare. – Din fr. pilosite.

PITIT, -A, pititi, -te, adj. (Pop.) Ascuns; fig. adapostit. ♦ (Substantivat, f.; in sintagma) De-a pitita = numele unui joc de copii in care unul dintre copii trebuie sa-i gaseasca pe ceilalti, care s-au ascuns. – V. piti.

POARCA, poarce, s. f. 1. (Pop.) Scroafa. 2. Joc de copii, la care unul dintre jucatori, numit porcar, impinge cu un bat spre o groapa o minge, o bila etc., in timp ce ceilalti jucatori incearca sa-i opreasca trecerea; p. ext. minge, bila etc. cu care se joaca ◊ Expr. A bate poarca = a juca jocul descris mai sus. – Lat. porca.

POLCA², polci, s. f. Numele unui dans popular originar din Boemia, in ritm viu, sprinten, care, in a doua jumatate a sec. XIX, a devenit unul dintre cele mai cunoscute dansuri de bal; melodie dupa care se executa acest dans. – Din fr., rus. polka.

POP¹, popi, s. m. 1. Stalp, barna, par, prajina etc. avand diverse intrebuintari, mai ales ca element de sustinere sau de sprijin: a) bucata lunga de lemn, prajina sau par, folosite pentru a sprijini in mod provizoriu un gard, crengile unui pom etc.; proptea, sprijin; b) stalp sau barna groasa de lemn cu care se sustine provizoriu sau se consolideaza un zid, un planseu, un acoperis; c) fiecare dintre stalpii unei prispe sau ai unui pridvor care, avand unul dintre capete infipt in talpa prispei, sustin cu celalalt capat streasina acoperisului; d) (reg.) fiecare dintre stalpii care, avand unul dintre capete infipt in pamant, sustin un gard sau o poarta. ♦ Betisor asezat in cutia de rezonanta a unor instrumente cu coarde. 2. (Reg.) Nume dat mai multor piese, obiecte sau parti ale acestora, asemanatoare ca forma sau ca intrebuintare cu un pop¹ (1) ori executate dintr-un pop¹. 3. Gramada de snopi sau de manunchi de canepa ori de alte plante, asezate in picioare ca sa se usuce. [Pl. si: (3, n.) popuri] – Din bg. pop.

PRIBOI¹, priboaie, s. n. 1. Unealta de otel in forma de bara, cu un capat conic, care serveste, de obicei, la perforarea sau la largirea gaurilor materialelor metalice; dorn. 2. Bat lung, terminat la unul dintre capete cu un fel de maciulie, cu care se bat icrele pentru a le curata de pielite. 3. Planta erbacee cu frunze placut mirositoare si cu flori rosii sau albe (Geranium macrorrhizum). 4. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie dupa care se executa acest dans. – Din scr. priboj.

PURCEA, -ICA, purcele, s. f. 1. Puiul de s*x feminin al scroafei; p. gener. scroafa (tanara). ◊ Expr. (Fam.) A lua purceaua de coada (sau de nas) = a se imbata. 2. (Art.) Numele unui joc de copii la care unul dintre jucatori impinge cu un baston o minge, o bila, un os etc., in timp ce ceilalti jucatori cauta sa-i impiedice cu bastoanele trecerea; p. restr. minge, popic etc. care serveste la acest joc. – Lat. porcella.

SLEM s. n. (In sintagmele) Marele slem = a) (la unele jocuri de carti cu licitatie) situatie in care unul din cuplurile participante la joc castiga toate cele treisprezece levate posibile; b) (la jocul de tenis) situatie in care un tenisman castiga, in cursul aceluiasi an, cele patru mari concursuri internationale de tenis. Micul slem = (la unele jocuri de carti cu licitatie) situatie in care unul dintre cuplurile participante la joc castiga douasprezece din cele treisprezece levate posibile. – Din fr. chelem, germ. Schlemm.

OFITER, ofiteri, s. m. I. 1. Nume generic pentru gradele militare de la sublocotenent pana la general; persoana care poarta unul dintre aceste grade. 2. Titlu dat unor functionari cu atributii sau cu insarcinari speciale; persoana avand acest titlu. ◊ Ofiter al starii civile = persoana insarcinata cu incheierea actelor de stare civila si cu oficierea casatoriei civile. 3. (Iesit din uz) Grad (mai mare decat cel de cavaler) conferit prin anumite decoratii; persoana care a primit acest grad. II. (Pop.) Varietate de crap lung si subtire, cu capul mare si osos, cu carnea tare si putin gustoasa, care traieste in baltile din Delta Dunarii (Cyprinus carpio oblongus). – Din pol. oficer, rus. ofiter, fr. officier.

NOD, noduri, s. n. 1. Loc in care se leaga doua fire, doua sfori, doua fasii de panza etc. ca sa se tina strans impreuna; loc in lungul sau la capatul unui fir, al unei sfori, al unei fasii de panza etc. unde s-a facut un ochi prin care s-a petrecut unul dintre capete si s-a strans tare; legatura obtinuta astfel. ◊ Loc. adj. (Rar) In noduri = incalcit, incurcat. ◊ Expr. A lega paraua cu zece noduri = a fi foarte zgarcit. ♦ Loc de intersectie a doua sau a mai multor cai de comunicatie avand directii diferite. ◊ Nod de cale ferata = punct de intersectie a cel putin trei linii principale de cale ferata, prevazut cu instalatii speciale pentru a asigura tranzitul trenurilor, desfacerea sau cuplarea unor vagoane, incarcarea si descarcarea marfurilor, deservirea calatorilor etc. ♦ Loc de legatura, de intretaiere, de intalnire a doua sau a mai multor elemente ale unui mecanism, ale unei constructii etc. 2. Proeminenta pe trunchiul unui arbore, pe tulpina unei plante sau la incheietura unui cotor; punct de unde incep sa creasca crengile pe tulpina sau frunzele pe lujer. ◊ Expr. A cauta (sau a gasi) (cuiva) nod in papura = a cauta sau a gasi cu orice pret greseli, cusururi acolo unde ele nu sunt; a invinovati pe nedrept. ♦ Portiune mica, rotunda, compacta, foarte tare dintr-o bucata de lemn, intr-o scandura reprezentand locul de ramificatie a crengilor pe trunchi. ♦ Aglomerare locala de material in masa unui corp, cu o structura mai compacta sau de culoare diferita fata de rest. 3. (Inv. si pop.) Articulatie, incheietura (a degetelor). 4. (In sintagmele) Nodul gatului (sau gatlejului, beregatei etc.) = marul lui Adam. Nod vital = punct situat in bulbul rahidian corespunzand centrului respirator si a carui lezare are ca urmare moartea imediata prin oprirea respiratiei. 5. Umflatura, tumoare, nodozitate, galca rezultata dintr-o stare patologica. 6. Punct dublu al unei curbe in care aceeasi ramura a curbei se intersecteaza pe ea insasi. 7. Fiecare dintre punctele in care sunt dispusi atomii, moleculele unei retele cristaline. ♦ Punct dintr-un sistem de unde stationare in care amplitudinea oscilatiei are mereu o valoare nula. 8. Fiecare dintre cele doua puncte in care orbita unui astru intersecteaza planul eclipticei. 9. Loc sau centru geografic sau geologic cu anumite caracteristici, deosebite fata de imprejurimi. ◊ Nod hidroenergetic = centru geografic pe a carui suprafata sunt asezate o centrala hidroelectrica si constructiile hidrotehnice aferente. 10. Fig. Senzatie de sufocare pe care de obicei o are cineva cuprins de o emotie sau de o enervare puternica. ◊ Expr. A inghiti (cu sau la) noduri = a) a suporta cu necaz, cu amaraciune o durere, o umilinta (fara a putea spune nimic); b) a manca in sila, cu mare greutate. 11. Fig. Punct esential de care depinde solutionarea unei probleme; dificultate, greutate care trebuie invinsa pentru solutionarea unei probleme. Nod gordian = problema foarte grea sau cu neputinta de rezolvat. ◊ Expr. A taia nodul gordian = a recurge la un mijloc extrem in rezolvarea unei situatii careia nu i se poate gasi o solutie. ♦ Moment culminant in desfasurarea actiunii unei opere literare. 12. Unitate de masura pentru viteza navelor, egala cu viteza unei nave care se deplaseaza cu o mila marina (1852 m) pe ora. – Lat. nodus.

EXCES, excese, s. n. 1. Exagerare, abuz; p. ext. lipsa de cumpatare, de masura. ◊ Expr. Exces de zel = zel exagerat. 2. (In unele state) Act de violenta, savarsit de unul dintre soti fata de celalalt, de natura a constitui motiv de divort. – Din fr. exces, lat. excessus.

FALAITAR, falaitari, s. m. Calaret pe unul dintre caii inaintasi inhamati la o trasura domneasca sau boiereasca de ceremonie si care tinea caii de darlogi. – Din rus. foreitor, germ. Vorreiter.

FANDA, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare inainte, lateral, oblic sau inapoi, indoind unul dintre picioare de la genunchi si tinand celalalt picior perfect intins, cu toata talpa pe pamant, astfel incat centrul de greutate al corpului sa se afle pe directia deplasarii efectuate. – Din fr. fendre.

ORFAN, -A, orfani, -e, adj. (Adesea substantivat) Care a pierdut pe unul dintre parinti sau pe amandoi; sarman. ♦ Lipsit de ceva. – Din ngr. orfanos, lat. orphanus, -a, -um.

EPIC, -A, epici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care exprima, in forma de naratiune, idei, sentimente, actiuni etc. ale eroilor unei intamplari reale sau imaginare. ◊ Gen epic = unul dintre principalele genuri literare, care cuprinde diverse specii de naratiuni in versuri si in proza, dezvaluind cu o relativa obiectivitate portretul fizic si moral al personajelor, faptele lor, relatiile lor cu mediul inconjurator. ♦ Fig. Demn de o epopee; de proportii vaste; grandios. 2. S. f. Totalitatea operelor literare apartinand genului epic. – Din fr. epique, lat. epicus.

F*******C, -A, f********i, -ce, adj. Cu caracter nepasator, cu sange rece; imperturbabil, calm, linistit, placid. ◊ Tip f*******c = unul dintre cele patru tipuri de temperament din clasificarea lui Hipocrat, caracterizat prin echilibru, stapanire de sine si lipsa de mobilitate; persoana cu sistem nervos puternic, echilibrat, lucid, rece. – Din fr. f*********e.

REFULA, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge, a inabusi din domeniul constientului in subconstient imagini, dorinte, reprezentari, idei sau tendinte neplacute, care contrazic constiinta morala a individului. 2. (Tehn.) A deplasa sau a impinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid intr-o conducta sau intr-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, partial sau total, forma pieselor. – Din fr. refouler.

FURCULITA, furculite, s. f. 1. Obiect (de metal) alcatuit dintr-un maner si doi pana la patru dinti, cu ajutorul caruia se duce mancarea la gura; furcuta (2). ◊ Loc. adj. In furculita (sau in furculite) = (despre barba) cu partile laterale mai lungi decat mijlocul; (despre mustati) cu capetele rasucite in sus. 2. Fiecare dintre cele doua piese curbate, incrucisate la unul dintre capete, prin care este fixata inima carului pe podul osiei dinapoi, pentru a impiedica rotirea inimii in plan orizontal; gemanare. [Pl. si: furculiti] – Furca + suf. -ulita.

CORELATIE, corelatii, s. f. 1. Relatie, legatura reciproca intre doua sau mai multe lucruri sau fenomene; relatie in care unul dintre termeni nu poate exista fara celalalt. 2. Dependenta reciproca, relatie a doua fenomene sau procese intre variatiile carora exista o anumita legatura. – Din fr. correlation.

CIOCNI, ciocnesc, vb. IV. 1. Refl. (recipr.) intranz. si tranz. A (se) lovi, a (se) izbi (unul) de altul (facand zgomot). ♦ Tranz. A lovi ouale rosii unul de altul cu unul dintre capete, conform traditiei legate de sarbatoarea Pastilor. ♦ Tranz. (Despre pui) A sparge coaja oului in care s-a format, pentru a iesi din el. ♦ Tranz. A lovi usor unul de altul paharele de bautura, in semn de urare. 2. Tranz. A lovi un obiect fragil, producandu-i o crapatura, o plesnitura; a face sa crape, sa plesneasca. 3. Refl. recipr. Fig. (Despre interese, idei etc.) A fi sau a veni in contradictie. 4. Refl. recipr. Fig.(Despre armate adverse; rar, despre oameni) A se incaiera, a se bate. – Cf. bg. cukna, ucr. koknuti.

LEVATA, levate, s. f. 1. Operatie de scoatere a mosoarelor sau a tevilor pline de pe masinile de semitort sau de filat dintr-o filatura. ♦ Cantitate de fire toarse obtinuta prin aceasta operatie. 2. (La jocul de carti) Totalitatea cartilor pe care unul dintre jucatori le poate ridica de pe masa in baza unei carti mai mari sau a unui atu. – Dupa fr. levee.

CISTOSCOP, cistoscoape, s. n. Aparat format dintr-un tub metalic prevazut la unul dintre capete cu un bec electric, iar la celalalt cu un dispozitiv optic, intrebuintat la cistoscopie. – Din fr. cystoscope.

TAUR, tauri, s. m. 1. Masculul necastrat al vacii, apt pentru reproductie (Bos taurus).* Expr. A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a infrunta cu indrazneala o dificultate, a lua lucrurile pieptis. 2. (Entom.) Radasca. 3. (Art.) Constelatie boreala, reprezentand unul dintre cele douasprezece semne ale zodiacului, in dreptul caruia trece soarele intre 21 aprilie si 21 mai. – Lat. taurus.

LOGOFAT, logofeti, s. m. 1. (In evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) Titlu de mare dregator in ierarhia boierilor romani, membru al sfatului domnesc; persoana care detinea acest titlu. ◊ Mare logofat = (in Moldova) intaiul boier de divan, care conducea cancelaria domneasca si, in lipsa domnului sau al mitropolitului, prezida divanul; (in Muntenia) unul dintre cei mai de seama boieri de divan, urmand dupa ban. Logofat al doilea = loctiitorul marelui logofat. Logofat al treilea = secretarul marelui logofat. Logofat de obiceiuri = dregator avand atributii de maestru de ceremonii. Logofat de taina (sau domnesc) = secretar particular al domnului. Logofat de vistierie = secretar al vistieriei domnesti. ♦ Seful cancelariei domnesti. 2. (Inv.) Secretar, scriitor intr-o cancelarie; gramatic, diac, pisar, copist. 3. Vataf (la o mosie boiereasca). – Din ngr. logothetis.

NESATURAT, -A, nesaturati, -ie, adj. (Despre un sistem fizico-chimic) Care contine in unul dintre constituentii sai o cantitate mai mica decat cantitatea corespunzatoare starii de saturatie. ◊ (Despre combinatii chimice organice) Care contine in molecula legaturi duble sau triple. – Ne- + saturat.

EGIPTEAN, -A, egipteni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din natiunea formata pe teritoriul Egiptului, constituind majoritatea populatiei Republicii Arabe Egipt, 2. Adj. Care apartine Egiptului, Republicii Arabe Egipt sau populatiilor lor, privitor la Egipt, la Republica Araba Egipt sau la populatiile lor. ♦ (Substantivat, f.) Limba egipteana. 3. S. m. si f. (La pl.) Vechii locuitori ai vaii si deltei Nilului, care au creat in antichitate unul dintre principalele state ale Orientului; (si la sg.) persoana care apartinea acestor vechi populatii. – Egipt (n. pr.) + suf. -ean.

SPALA, spal, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) curata folosind apa, sapun, detergenti etc. ◊ Expr. (Tranz.) A spala pe cineva (pe cap) = a mustra tare pe cineva, a-l ocari. A-si spala obrazul = a face fata unei situatii, a scapa de rusine; a iesi cu bine dintr-o incurcatura. (Fam.) Iese la spalat, se spune ca o consolare glumeata celui care are o suparare, un necaz (marunt). (Refl.) Spala-te (sau spalati-va) sau sa se spele pe cap = descurca-te (sau descurcati-va) sau sa se descurce cu propriile puteri. ♦ Tranz. (Fam.) A purta cuiva de grija (spalandu-i rufele). ♦ Tranz. A face sa se stearga, sa dispara o greseala, un rau, o insulta. 2. Tranz. (Despre ploaie, rauri, suvoaie etc.) A roade pamantul, a-l lua si a-l duce cu sine; a produce o eroziune; a manca, a sapa. ♦ (Despre ape, valuri) A uda, a scalda un tarm. 3. Tranz. A supune un minereu unui curent de apa, pentru a separa unul dintre componentii lui. – Lat. *expellavare (= ex-per-lavare).

SPANZURA, spanzur, vb. I. 1. Tranz. A omori, a executa pe cineva (in urma unei condamnari) prin strangulare, cu ajutorul spanzuratorii (2). ◊ Expr. (Absol.) A taia si a spanzura, se spune despre o persoana care abuzeaza in mod nelimitat de puterea, de autoritatea sa. ♦ Refl. A se sinucide, strangulandu-se cu streangul. 2. Tranz. A agata un obiect de unul dintre capete, lasand restul sa atarne liber in jos. ◊ Expr. (Fam.) A spanzura (cuiva) lingurile la brau (sau de gat) = a nu da mancare celui care vine tarziu la masa. ♦ Refl. A se agata, a se prinde (si a se tine strans) de cineva sau de ceva; a se atarna. ♦ Intranz. A atarna, a cadea liber in jos (fiind prins sau agatat de ceva in partea superioara). 3. Intranz. (Inv. si pop.; in expr.) A spanzura de... (sau de la... ) = a depinde de..., a fi conditionat de... 4. Tranz. Fig. (Fam.) A cheltui o suma de bani (fara rost, pe lucruri care nu sunt strict necesare). – Probabil lat. *expendiolare.

SURUGIU, surugii, s. m. 1. Vizitiu care conducea (calare pe unul dintre cai) diligentele, postalioanele sau trasurile boieresti. 2. (Pop.; art.) Numele unei constelatii din emisfera boreala. – Din tc. surucu.

RAPITOR, -OARE, rapitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat; despre oameni) Care rapeste pe cineva. 2. (Despre animale) Care prinde si consuma hrana de origine animala, de obicei vie. ♦ (Substantivat, f. pl.) Numele a doua ordine de pasari de prada (de zi sau de noapte), bune zburatoare, cu cioc gros, arcuit si incovoiat si cu picioare terminate cu gheare ascutite si intoarse; (si la sg.) pasare care face parte din unul dintre aceste ordine. ♦ Fig. Hraparet, uzurpator. 3. Fig. Care vrajeste, captiveaza; fermecator, incantator. – Rapi + suf. -tor.

CUMPANA, cumpene, s. f. 1. Dispozitiv format dintr-o barna mobila de lemn asezata pe un stalp inalt, avand legata la un capat o greutate pentru echilibru si la celalalt o galeata, cu ajutorul caruia se scoate apa din fantana. 2. Cantar format dintr-o parghie cu brate egale si o limba care oscileaza la cea mai mica aplecare a talerelor. ◊ Expr. A arunca (ceva) in cumpana = a aduce (ceva) ca argument decisiv in rezolvarea unei probleme. A trage (greu) in cumpana = a avea importanta (mare). A fi (sau a sta) in cumpana = a sovai in luarea unei hotarari. (Inv.) A pune (pe cineva) in cumpana = a pune (pe cineva) in incurcatura. ♦ Echilibru. ◊ Loc. adj. si adv. (Despre arme) In cumpana = in cumpanire. ◊ Expr. A tine (ceva) in cumpana = a tine ceva in pozitie suspendata, facand sa balanseze. ♦ Fig. Limita, masura; moderatie. Trebuie sa aiba omul, in fiinta lui, buna cumpana a intelepciunii. 3. Simbol al justitiei, reprezentat printr-o balanta. ♦ Una dintre constelatiile zodiacului, reprezentata printr-o balanta. 4. (In sintagmele) Cumpana apelor sau cumpana de ape = punct inalt de teren de unde apele isi trag izvorul si de unde se separa, pornind la vale pe unul dintre cele doua versante. Cumpana noptii = miezul noptii. 5. Nume dat unor instrumente folosite la verificarea directiei orizontale sau verticale a unui obiect; nivela cu bula de aer. 6. Fig. Soarta (rea); primejdie, nenorocire; incercare la care este supus cineva. ♦ Ploaie mare, rupere de nori. – Din sl. konpona.

REZERVA, rezerve, s. f. 1. Cantitate de alimente, de obiecte, de bani, de materiale etc. pusa deoparte si pastrata pentru a fi intrebuintata mai tarziu; depozit. ♦ (Ec. pol.) Rezerve de stat = cantitate de bunuri materiale dintre cele mai importante acumulate si centralizate cu scopul de a asigura continuitatea procesului de productie si necesitatile de consum ale populatiei, in cazul ivirii unor greutati neprevazute. Rezerve interne = posibilitati existente intr-o intreprindere, a caror descoperire si folosire permit, fara investitii suplimentare mari, sa se realizeze caantitati sporite de produse. (Fin.) Rezerva-aur = cantitatea de aur pe care o pastreaza bancile de emisiune ca garantie pentru biletele de banca puse in circulatie si pentru lichidarea datoriilor catre alte tari, in cazul cand acestea nu pot fi achitate prin livrari de marfuri obisnuite. Rezerva lichida = a) totalitatea mijloacelor banesti, existente sub orice forma, negrevate de nici o sarcina, disponibile la o banca, la o intreprindere etc.; b) aurul disponibil in monede sau in lingouri, precum si valutele si devizele liber convertibile in aur, destinate operatiilor internationale. Rezerva bugetara = parte din veniturile unui buget, constituita ca rezerva in scopul acoperirii unor cheltuieli neprevazute sau in cazul nerealizarii integrale a veniturilor. (Jur.) Rezerva succesorala (sau legala) = parte dintr-o avere succesorala de care testatorul nu poate dispune liber, fiind rezervata de drept unor anumiti mostenitori. (Fiziol.) Rezerva alcalina = cantitate de bicarbonat de sodiu din plasma, exprimata in cm³ de bioxid de carbon care se degajeaza din 100 ml de plasma la presiunea partiala a bioxidului de carbon de 40 mm mercur si la temperatura corpului. ♦ Cantitate de substante minerale utile pe care le contine un zacamant. 2. Camera de spital in care se interneaza un singur bolnav sau cel mult doi. 3. Parte din armata care nu se afla sub arme, formata din persoane care au satisfacut serviciul militar, si care este solicitata numai in caz de razboi sau de concentrare; trupe neangajate in lupta, pastrate pentru a interveni la nevoie. ◊ Ofiter de rezerva = ofiter care nu face parte din cadrele active ale armatei. ♦ Persoana, grup de persoane, obiect etc. destinate sa ia locul altora in anumite conditii sau imprejurari. ◊ Loc. adj. De rezerva = care poate inlocui, la nevoie, o piesa tehnica, un obiect, o persoana. ♦ Spec. (Sport) Jucator care inlocuieste, la nevoie, pe unul dintre jucatorii tilulari angajati in competitie. 4. Obiectie, indoiala, lipsa de incredere. ♦ Loc. adv. Fara rezerva = fara reticente; cu totul, in intregime. Sub toate rezervele = fara nici o garantie. Cu multa rezerva sau cu toata rezerva = cu indoiala, fara siguranta, fara a-si lua raspunderea pentru autenticitatea, veridicitatea,exactitatea sau oportunitatea unui fapt. ♦ Loc. prep. Sub rezerva... = cu conditia... ♦ (Jur.) Manifestare prin care un stat, devenit parte la un tratat, declara ca vrea sa excluda sau sa limiteze aplicarea anumitor clauze cuprinse in acest tratat, ori sa le atribuie un anumit inteles. ♦ Fig. Prudenta, circumspectie; discretie; reticenta; p. ext. raceala, indiferenta; jena. – Din fr. reserve.

SCOBITOARE, scobitori, s. f. Betisor foarte subtire si ascutit la unul dintre capete, care serveste la scoaterea ramasitelor de alimente dintre dinti sau din dinti. – Scobi + suf. -toare.

SEXUAT, -A, sexuati, -te, adj. Care are unul dintre cele doua sexe. Reproducere sexuata = reproducere a organismelor prin organe s*****e. [Pr.: -xu-at] – Din fr. sexue.

SINCRONIZOR, sincronizoare, s. n. (Biol.) Factor de ambianta care poate modifica unul dintre parametrii unui bioritm. – Din fr. synchroniseur.

SUBICTER, subictere, s. n. Simptom constand din culoarea usor galbuie a pielii si a mucoaselor, care constituie unul dintre semnele de inceput ale hepatitei. – Din fr. subictere.

COMPARATIV, -A, comparativi, -e, adj. Care este bazat pe comparatie, pe stabilirea de raporturi intre diferite fenomene; care stabileste sau serveste pentru comparatie. ◊ Grad comparativ (si substantivat, n.) = unul dintre gradele de comparatie ale adjectivelor si ale adverbelor, care exprima superioritatea, inferioritatea sau egalitatea mai multor obiecte (sau actiuni) cu aceeasi insusire sau caracteristica ori a aceluiasi obiect (sau a aceleiasi actiuni) in momente diferite. Metoda comparativa = metoda de cercetare in lingvistica istorica, care consta in reconstituirea faptelor de limba din trecut, nefixate in scris, prin compararea unor fapte corespunzatoare de mai tarziu, din doua sau mai multe limbi existente. – Din fr. comparatif, lat. comparativus.

SUBTROPICAL, -A, subtropicali, -e, adj. (Despre zone geografice) Care este invecinat cu unul dintre cele doua tropice, caracterizandu-se prin ierni blande si o vegetatie neintrerupta in tot cursul anului; (despre clima, vegetatie etc.) specific acestor zone. – Din fr. subtropical.

COMUNICANT¹, comunicante, adj. n. (Fiz.; in sintagma) Vase comunicante = sistem de tuburi sau de vase care comunica intre ele, astfel incat un lichid turnat intr-unul dintre tuburi trece si in celelalte, ridicandu-se in toate la acelasi nivel. – Din fr. communicant.

CONSOLA, console, s. f. 1. Mobila in forma de policioara sau de masuta rezemata de perete si pe care se asaza vaze, statuete etc. 2. Element arhitectural (ornamental) de lemn, de piatra etc., folosit la sprijinirea unei cornise, a unui balcon etc. 3. Element de constructie care iese cu unul dintre capete in afara punctului de reazem, avand rolul de a suporta o sarcina pe latura orizontala superioara. – Din fr. console.

CROMATIC, -A, cromatici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. Care se refera la culori sau la colorit. ◊ (Fiz.) Aberatie cromatica = defect al imaginilor obtinute prin lentile, constand in formarea de irizatii pe marginea imaginilor. 2. (Muz.; in sintagmele) Gama cromatica = gama formata dintr-o serie succesiva de semitonuri. Interval cromatic = interval alcatuit din doua sunete cu aceeasi denumire (unul dintre ele fiind alterat). II. S. f. 1. Arta prepararii si folosirii culorilor. 2. Ansamblu de culori intr-o pictura, intr-un mozaic etc.; colorit. – Din fr. chromatique.

FLUVIU s. (GEOGR.) apa. (Dunarea este unul dintre marile ~ii ale Europei.)

BABA ~e f. 1) Femeie de o varsta inaintata; femeie batrana. ◊ Zilele ~ei (sau ~ele) primele doua saptamani din luna martie, care se caracterizeaza prin timp schimbator. (De-a) ~a-oarba joc de copii in care unul dintre ei, legat la ochi, trebuie sa-i prinda pe ceilalti jucatori. (De-a) ~a-gaia joc de copii in care unul dintre ei o face pe closca care isi apara puii, iar altul pe gaia, care vrea sa-i fure. 2) inv. Femeie batrana care pretinde ca ar putea vindeca bolile cu ajutorul mijloacelor empirice (descantece, vraji, buruieni). /<sl. baba

BALOTAJ ~e n. Situatie creata in timpul unor alegeri, cand nici unul dintre candidati nu obtine la primul tur numarul necesar de voturi, ceea ce determina repetarea alegerilor. /<fr. ballottage

BUHAI² ~iuri n. Instrument muzical popular folosit de uratori la Anul Nou, confectionat dintr-o putinica cu unul dintre funduri din piele, prin care trece un smoc de par de cal care, fiind tras cu degetele umezite, produce sunete asemanatoare cu mugetul taurului. [Sil. bu-hai] /<ucr. buhaj

CAPRICORN n. 1) Constelatie din emisfera australa. ◊ Zodia ~ului unul dintre cele douasprezece sectoare ale zodiacului. /<fr. capricorne, lat. capricornus

CAPSA ~e f. 1) Dispozitiv alcatuit din piese care se imbuca una in alta, utilizat la incheierea unor obiecte de imbracaminte. 2) Inel de metal cu care se intaresc marginile unei gauri pentru sireturi. 3) Dispozitiv pentru aprinderea unei incarcaturi explozive. ~ detonanta. 4) Piesa din sarma rasucita care serveste la fixarea mai multor hartii impreuna. 5) el. Rondela izolata de soclul becului, care face legatura cu unul dintre capetele filamentului. /<lat. capsa, germ. Kapsel

CIOMAG ~ege n. 1) Bat lung si gros cu maciulie la unul dintre capete; bata; maciuca; ghioaga. 2) Lovitura data cu un astfel de bat. /<turc. comak

DORN ~uri n. 1) Unealta de perforat prin lovire, constand dintr-o bara de otel usor ascutita la unul dintre capete; priboi. 2) Unealta, de forma unei tije cilindrice, avand multiple utilizari in tehnica (de prindere, de degajare, de deplasare etc. a unei piese). /<germ. Dorn

FECIOARA ~e f. 1) Fata casta; fata mare; v*****a. ◊ ~a Maria maica Domnului. 2) la sing. art. pop. Constelatie din regiunea ecuatoriala. ◊ Zodia ~ei unul dintre cele douasprezece sectoare ale zodiacului. [Sil. -ci-oa-ra] /<lat. fetiola

GERMAN² ~a (~i, ~e) m. si f. 1) Persoana care facea parte din unul dintre popoarele indo-europene (gotii, vandalii, saxonii etc.) ce au locuit in antichitate in centrul, vestul si nordul Europei. 2) Persoana care face parte din populatia de baza a Germaniei (si a Austriei) sau este originara din Germania (sau din Austria); neamt. /<lat. Germanus

IONIC¹ ~ca (~ci, ~ce) 1): Stil (sau ordin) ~ unul dintre cele trei stiluri (sau ordine) ale vechii arhitecturi grecesti, caracterizat prin coloane zvelte cu capitel impodobit cu doua volute laterale. 2) (despre versuri) Care consta din patru silabe, dintre care doua sunt lungi si doua sunt scurte. [Sil. i-o] /<lat. ionicus, fr. ionique

INVARTECUS ~uri n. 1): Inelus-~ joc de copii, in care unul dintre participanti trebuie sa ghiceasca la cine este inelul transmis pe neobservate de la un jucator la altul. 2) rar Loc unde ceva (mai ales un drum sau un rau) se intortocheaza; intortochetura. /a invarti + suf. ~us

PAT² n. (la jocul de sah) Situatie cand unul dintre jucatori, avand celelalte piese blocate, nu-si poate deplasa regele fara a-l pune in pozitie de sah. /<fr. pat

PENSA ~e f. 1) Instrument de metal format din doua brate unite la unul dintre capete, folosit pentru apucarea obiectelor care nu pot fi (sau nu trebuie) luate cu mana. 2) Cuta interioara facuta la o haina pentru a-i diminua dimensiunile si a-i da o anumita forma. /<fr. pince

PESTE ~i m. I. 1) Animal vertebrat acvatic cu corp, de obicei, prelung si acoperit cu solzi, cu aripioare pentru inot, avand respisratie, in majoritatea cazurilor, branhiala. ~ viu. ~ congelat. ◊ Cat ai zice ~ intr-o clipa; dintr-o data. Asta-i alta mancare de ~ asta-i complet altceva. A se zbate ca ~ele pe uscat a depune eforturi disperate si fara succes pentru a iesi dintr-o situatie grea. A tacea ca ~ele a nu rosti nici un cuvant. 2) la pl. mai ales art. pop. Constelatie din emisfera boreala. ◊ Zodia ~elui unul dintre cele douasprezece sectoare zodiacale. II. (in imbinari, indicand diferite specii): ~-vivipar peste care naste pui vii. ~-veninos peste inzestrat cu organe speciale care produc venin. ~-zburator peste marin care poate sari din apa si zbura pe o traiectorie mica. ~-cu-spada peste marin de talie mare, cu corp fusiform lipsit de solzi, avand falca de sus prelungita si ascutita ca o sabie cu doua taisuri. ~-ciocan peste marin cu cap in forma de ciocan. ~-ferastrau peste marin cu gura in forma de lama de ferastrau, dintata pe doua laturi. ~-de-piatra peste dulcicol de talie medie, cu corp fusiform, intalnit in ape adanci si cu fund pietros; pietrar. ~-lup peste dulcicol rapitor, de talie medie, verzui pe spate; abat. ~-porcesc peste dulcicol de talie mica, fusiform, cu mustati, patat pe laturi; porcusor. ~-paun peste marin de talie mica, albastrui-verzui, cu nuante aurii pe spate si argintiu pe abdomen si flancuri. ~-tiganesc a) orice peste marunt; b) peste dulcicol de talie medie, cu cap mic si corp lat, avand forma romboidala; caracuda; c) peste dulcicol de talie mica, cu corp fusiform, verde-galbui cu pete negre, avand spini dorsali si placi osoase laterale. /<lat. piscis

PRINS¹ n. v. A PRINDE si A SE PRINDE. ◊ De-a ~ul (sau ~elea) joc de copii in care unul alearga sa prinda pe unul dintre ceilalti. /v. a (se) prinde

RAC¹ raci m. 1) Crustaceu dulcicol cu carapacea bruna-verzuie (rosie dupa fierbere), avand prima pereche de picioare in forma de cleste. ◊ Rosu ca ~ul cu fata foarte rosie. A da inapoi (sau indarat) ca ~ul a) a se retrage; b) a regresa. 2) la sing. art. pop. Constelatie situata in dreptul Soarelui, cand acesta ajunge la solstitiul de vara. ◊ Tropicul ~ului paralela de 23°27' latitudine nordica. Zodia (sau semnul) ~ului unul dintre cele douasprezece sectoare ale zodiacului; zodia Cancerului. 3) med. pop. Tumoare maligna constand din inmultirea excesiva a celulelor cu distrugerea tesuturilor vecine normale; cancer. /<sl. raku

SARI n. Obiect de imbracaminte indiana pentru femei, constand dintr-o fasie lunga de tesatura, unul dintre capetele careia se infasoara in jurul corpului, iar celalalt, lasat liber, se arunca peste umar. /<fr. sari

SARMAN ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre persoane) Care nu dispune de mijloace de existenta; sarac; nevoias; mizer. 2) si substantival Care trezeste mila; vrednic de mila; biet; sarac; nenorocit. ~ul orb! 3) (despre copii) Care si-a pierdut ambii parinti sau numai unul dintre ei; orfan. /<sl. siromahu, sb. siromah

SURUGIU ~i m. 1) inv. Persoana care conduce o diligenta, un postalion sau o trasura boiereasca, stand calare pe unul dintre cai. 2) art. Constelatie din emisfera boreala; Vizitiul. /<turc. surucu

TAUR ~i m. 1) Mascul reproducator al vitelor mari cornute; buhai.* A lua (sau a prinde) ~ul de coarne a actiona cu energie si curaj intr-o afacere dificila; a infrunta ceva pieptis. 2) pop. Om zdravan si brutal. 3) la sing. pop. art. Constelatie din emisfera boreala. ◊ Zodia ~ului unul dintre cele douasprezece sectoare zodiacale. [Sil. ta-ur] /<lat. taurus

TEUTON ~a (~i, ~e) si substantival 1) Care apartine sau este caracteristic pentru unul dintre triburile germanice din antichitate. 2) depr. Care apartine germanilor; de origine germana; nemtesc; german. [Sil. te-u-] /<fr. teuton

AVANTAJ s.n. 1. Folos, profit, beneficiu. ♦ Situatie mai buna, favorabila. 2. Superioritate (de situatie, de pozitie etc.) ♦ (La tenis) Punct marcat de unul dintre jucatori cand acestia se afla fiecare la 40 de puncte. 3. Drept exceptional ; privilegiu, favoare. [Var. avantagiu s.n. / < fr. avantage, cf. it. avvantaggio].

ELECTROCAPILARITATE s.f. Fenomen care se produce atunci cand, in polarizarea electrozilor, unul dintre acestia este constituit dintr-un menisc de mercur. [Cf. fr. electrocapillarite].

TON, toni, s.m. (Iht.) In general, peste din fam. scombridae, din care fac parte si macroul si palamida, pesti caracterizati prin corp fusiform, comprimat lateral, foarte subtire inspre coada, acoperit cu solzi mici, abia perceptibili. Tonii sunt scombride de talie mare care populeaza toate marile calde, in special Oceanul Atlantic si Marea Mediterana. Tonul din Mediterana (Thunnus thynnus) poate ajunge pana la 2-3 m lungime, fiind unul dintre cei mai pretuiti pesti de consum, alte specii de ton din zonele europene avand, in general, sub 1 m lungime.

HIERATIC, -A adj. 1. Referitor la lucruri sfinte. ♦ De preot, preotesc. ◊ Scriere hieratica = unul dintre felurile de scriere ale vechilor egipteni (cu hieroglife cursive si simplificate). 2. (Arte) Rigid, static, intepenit. [Pron. hi-e-. / < fr. hieratique, gr. hieratikos].

KANTISM s.n. Kantianism. ♦ Tendinta de a se inspira din doctrina lui Kant. [Cf. fr. kantisme, it. kantismo < Kant – unul dintre intemeietorii idealismului clasic german].

LEGIUNE s.f. 1. Unitate militara romana compusa din aproximativ 6000 de oameni (infanteristi si cavaleristi). 2. Nume al unor formatii militare neregulate din diferite epoci. ◊ Legiunea de onoare = unul dintre cele mai inalte ordine, in Franta, care se acorda pentru distinctii militare si civile; legiunea straina = (in Franta si in Spania) corp de trupa format din mercenari, cu garnizoana in colonii si care era destinat asigurarii autoritatii statului si administratiei colonialiste. 3. (Fig.) Multime mare, organizata; ceata. [Var. leghion s.n., leghiune s.f. / cf. fr. legion, it. legione, lat. legio].

MEDIU s.n. 1. Natura, spatiul inconjurator in care se afla o fiinta, un lucru etc. ◊ Mediu geografic = totalitatea conditiilor naturale exterioare ale vietii sociale, care constituie una dintre conditiile necesare si permanente ale vietii materiale a societatii si unul dintre factorii care influenteaza dezvoltarea ei. ♦ Orice substanta in care se produce sau se propaga un fenomen. ◊ Mediu de cultura = solutie nutritiva sterilizata, folosita pentru inmultirea microbilor in laborator in diverse scopuri. 2. Societatea, lumea in mijlocul careia traieste cineva. 3. (In forma medium) (Cel) care pretinde ca poate inlesni comunicarea cu spiritele in practicile oculte. [Pron. -diu, var. medium s.n. / cf. lat. medium, fr. medium].

METABIOZA s.f. (Biol.) Simbioza de tip particular, in care unul dintre organisme este beneficiar si celalalt nu; comensualism. [Pron. -bi-o-. / < germ. Metabiose].

ODISEE s.f. Calatorie lunga si plina de aventuri; sir de intamplari neprevazute. [Pron. -se-e, pl. (rar) -ei. / < fr. odyssee, cf. gr. odysseia < Odiseu – rege in Itaca, unul dintre principalii eroi ai razboiului troian].

PENSA s.f. 1. Mic instrument de metal compus din doua brate unite la unul dintre capete, care serveste pentru a prinde obiecte de dimensiuni mici, marginile unei rani etc. 2. Cuta interioara la o haina, facuta pentru a o fasona intr-un anumit fel. 3. Extremitatea clestilor racilor, homarilor sau ale scorpionilor. [< fr. pince < pincer – a prinde, a strange].

PARTIDA s.f. 1. Desfasurare completa a unui joc. ♦ Indeletnicire placuta in grup, organizata din timp. 2. Casatorie sau proiect de casatorie; (p. ext.) persoana vizata pentru un asemenea proiect. 3. Cont. 4. Cantitate de marfuri vandute sau cumparate o data. 5. Notele executate de unul dintre membrii unui ansamblu sau de un grup la unison. [< ngr. partida, cf. it. partita].

REPUBLICAN, -A adj. Referitor la republica. ◊ Partid republican = unul dintre cele doua mari partide din Statele Unite. // s.m. si f. Adept al republicii ca forma de guvernamant. [Cf. it. republicano, fr. republicain].

REZERVA s.f. 1. Cantitate (de bunuri) pusa deoparte pentru a fi folosita mai tarziu; depozit. ◊ Rezerva succesorala = parte dintr-o avere succesorala de care testatorul nu poate dispune liber, fiind rezervata de drept unor anumiti mostenitori. ♦ (Fig.; mai ales la pl.) Posibilitati. ◊ Rezerve interne = totalitatea posibilitatilor existente intr-o intreprindere, a caror descoperire si folosire permit realizarea unor cantitati sporite de produse. ♦ Cantitate de substante minerale utile continute intr-un zacamant. 2. Camera de spital unde se interneaza un singur bolnav. 3. Parte din armata chemata sub arme numai in timp de razboi sau in mod exceptional in timp de pace; trupe neangajate in lupta, pastrate pentru a interveni la nevoie. ♦ (Sport) Jucator care poate inlocui la nevoie pe unul dintre jucatorii angajati in competitie. 4. Motiv de indoiala, obiectie. ◊ Fara rezerva = fara retinere, in intregime. ♦ (Fig.) Prudenta, cumpatare, masura; discretie; (p. ext.) raceala, indiferenta, jena. [< fr. reserve < reserver – a pune deoparte].

TAMBUR s.n. 1. Piesa in forma de cilindru gol, folosita in diferite scopuri in tehnica. ◊ Tambur gradat = piesa componenta a anumitor instrumente de masurat prevazuta cu gradatii la unul dintre capete. 2. (Arhit.) Bloc de piatra care formeaza elementul constitutiv al fusului coloanei din arhitectura clasica. 3. Vestibul construit la intrarea unei cladiri, delimitat de doua randuri de usi. ♦ Portiunea prismatica sau cilindrica, interpusa intre o cupola si arcurile sau zidurile care marginesc un spatiu boltit. ♦ Spatiu in care se invarteste o usa pivotanta cu mai multe aripi. 4. (Tehn.) Toba. [Pl. -re, -ruri. / < fr. tambour, it. tamburo].

TIRADA s.f. 1. Fragment dintr-un discurs in care oratorul dezvolta pe larg o singura teza, o idee etc. 2. Fragment de larga intindere dintr-o opera dramatica, spus fara intrerupere de unul dintre eroi; (p. ext.) expunere plina de lucruri comune debitate pe nerasuflate. ♦ (Muz.) Pasaj in forma de gama sau apogiatura compusa din mai multe sunete. [< fr. tirade, cf. it. tirata].

VAG, -A adj. 1. Care nu este bine lamurit; nelamurit, nedefinit, nedeterminat. 2. Nesigur, neprecis. ◊ A se pierde in vag = a face consideratii generale, neprecise. ♦ Care nu poate fi bine analizat. ◊ (Anat.) Nerv vag (si s.m.) = unul dintre cei doisprezece nervi cranieni; nerv pneumogastric. [< fr. vague, cf. lat. vagus < vagari – a rataci].

ZEUGMA s.f. (Ret.) Constructie prin care se unesc gramatical doua sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se raporteaza decat la unul dintre cele doua substantive. [< fr. , lat., gr. zeugma].

BACK-CROSS /bec-cros/ s. n. (biol.) Incrucisare a unui hibrid cu unul dintre parinti. (<engl. back-cross)

mata sf [At: ANON. CAR. / Pl.: mate / E: pbl fo cf. alb. mica] 1 (Pop.) Pisica (Felis domestica). 2-3 (Prc) Pui (de s*x feminin) al pisicii. 4 (Reg.; ics) (De-a) mata oarba sau de-a mata Joc de copii Si: de-a baba oarba. 5 (Pop.; ics) (De-a) mata si soarecele Joc de copii in care jucatorii sunt asezati in cerc, iar doi dintre ei, care indeplinesc rolul de mata, respectiv de soarece, se fugaresc in jurul cercului. 6 (Pop.; ics) mata de vanzare Joc de copii la priveghiul mortului, in care unul dintre jucatori incearca, dupa un anumit sistem, sa vanda celorlalti o mata reprezentata printr-o lingura. 7 (Pop.; ics) mata popii Joc de copii nedefinit mai indeaproape. 8 (Fam.; ie) a fi mata blanda A fi prefacut, ipocrit. 9 (Fam.; ie) a fi (ca o) mata plouata (sau uda) A fi fara chef, abatut. 10 (Iae) A fi rusinat, umilit. 11 (Reg.; ie) (A cumpara sau a lua, a fi etc.) mata-n sac Se spune despre un lucru pe care nu-l poti cunoaste inainte de a intra in posesia lui. 12 (Fam.; ie) A umbla (sau a prinde pe cineva) cu mata-n sac A umbla sau a prinde pe cineva cu inselaciuni. 13 (Fam.; ie) A trai (sau a se intelege etc.) ca mata cu soarecii (sau cu soarecele ori cu cainele) A fi in relatii foarte rele unii cu altii. 14 (Reg.; ie) A se stupi ca matele A nu se intelege bine. 15 (Iae) A se certa mahalageste. 16 (Pop.; ie) A fi invatat ca mata la lapte A fi rau invatat. 17 (Iae) A avea un obicei prost. 18 (Reg.; ie) A pati cinstea matei la oala cu smantana A fi batut. 19 (Reg.; ie) A se invarti ca mata in jurul oalei cu smantana A da tarcoale unui lucru sau unei fiinte care ii place. 20 (Reg.; ie) A umbla ca mata pe langa laptele fierbinte A dori ceva de care se teme. 21 (Reg.; ie) A se invarti ca mata pe langa blidul cu pasat A evita sa spuna adevarul. 22 (Reg.; ie) A trai ca mata pe rogojina A o duce rau. 23 (Fam.; ie) A trage mata de coada (sau reg., pe rogojina) A o duce greu din cauza saraciei. 24 (Reg.; ie) A nu avea nici mata la casa A fi foarte sarac. 25 (Reg.; ie) A se uita ca mata la peste A privi cu lacomie. 26 (Fam.; ie) A se uita (sau a se pricepe etc.) ca mata-n calendar A nu pricepe nimic. 27 (Reg.; ie) Matura ca mata Se spune despre un om murdar care isi ascunde murdariile. 28 (Pfm; ie) A se spala ca mata A se spala superficial. 29 (Reg.; ie) (Taci) sa nu te auda (sau ca te aude) mata Taci, ca spui minciuni pe care nimeni nu le crede nimeni. 30 (Iae) Baga de seama ce spui. 31 (Reg.; ie) A calca in urme de mata stearpa A fi indragostit. 32 (Fam.; ie) A rupe mata-n doua A fi voinic. 33 (Iae) A fi energic, hotarat. 34 (Iae) A fi vrednic. 35 (Reg.; iae) A se invoi la pret cu cineva. 36 (Reg.; ie) A se face mata A se ghemui ca o pisica la panda. 37 (Reg.; ie) A-i oua si mata A fi om norocos. 38 (Pfm) Persoana vicleana ca pisica, ipocrita. 39 (Rar; dep) Cal slab, prapadit Vz gloaba, martoaga. 40 (Ivr) Blana prelucrata a pisicii. 41 (Ir; pgn) Blana prelucrata a unor animale asemanatoare cu pisica. 42 (Reg.; lpl; gmt) Cosite la fete. 43 (Reg.; is) Mata salbatica Pisica salbatica (Felix silvestris). 44 (Inv; ic) mata de mare Specie de sarpe cu coada lunga, nedefinit mai indeaproape. 45 (Reg.; ic) mata-popii Omida mare, paroasa, colorata pe spate in negru-rosiatic, din care iese fluturele Arctia caja Si: omida-urs. 46 (Ent; reg.; iac) Cantarida (Lytta vesicatoria). 47-48 (Ent; reg.; iac) Cainele-babei (Oniscus murarius si asellus). 49 (Ent; reg.; iac) Scolopendra (Oniscus scolopendra). 50 (Ent; reg.; iac) Repede (Cicindela compestris) 51 (Pop.; ie) A se da de-a mata-popii A se da peste cap, de-a rostogolul, de-a berbeleacul. 52 (Bot.; reg.) Matisor (4) 53 (Bot.; reg.) Salcie. 54-55 (Pgn; shp) Creanga (mica). 56 (Bot.; reg.) Barba ursului (Equisetum arvense). 57 (Bot.; reg.) Papadie (Taraxacum officinale). 58 Muschi de pe scoarta copacilor. 59 Radacina aeriana a porumbului. 60 (Trs; Ban) Mat (11). 61 (Reg.) Botnita pentru vitel. 62 (Pes; reg.) Ostie. 63 (Reg.) Fiecare dintre cele doua varfuri ale scoabei. 64 (Reg.) Maner al clestelui de tras cercuri la butoaie, la putini etc. 65 (Reg.) Cleste. 66 (Prc) Carlig al clestelui de tras cercuri la butoaie, la putini etc. 67 (Mar.) Broasca in care se fixeaza sfredelul. 68 (Inv) Ancora de nava. 69 (Trs; Ban) Carlig cu mai multe brate indoite si ascutite la varf, cu care se prinde si se scoate un obiect cazut in fantana. 70 Dispozitiv de siguranta, prevazut cu un fel de gheare, care serveste la prinderea automata a coliviei dintr-o mina, cand se rupe cablul. 71 (Reg.) Lat de prins pasari. 72 (Reg.) Bucata de lemn sau de metal care prinde capriorii unei case sau care leaga diverse parti componente ale unei constructii Vz grinda. 73 (Mol; Buc) Carlig gros de fier, prins intr-o coada de lemn, care serveste la rostogolitul bustenilor impinsi pe uluc. 74 (Trs; Mol) Placa de fier cu unul sau mai multi colti, fixata pe fundul ulucului, pentru a micsora viteza bustenilor impinsi pe uluc. 75 (Reg.) Butuc greu, prins cu un capat pe o margine a ulucului si cu cellalt sprijinit pe marginea opusa, avand rolul de a micsora viteza bustenilor impinsi pe uluc. 76 (Trs; Mol) Tindeche la razboiul de tesut. 77 (Trs) Oiste. 78 (Reg.) Dispozitiv in forma de furca cu doua coarne, aplicat la inima carutei sau a carului, care impiedica vehiculul oprit pe o panta sa de-a inapoi. 79 (Reg.) lant sau curea care leaga grindeiul plugului de rotile Si: potang. 80 (Trs; Olt) Cumpana de care se leaga stavila joagarului. 81 (Trs; Olt) Dispozitiv de fier, in forma de furca, care impinge roata dintata a joagarului. 82 (Trs; Olt la joagar) Grauntar. 83 (Trs; Olt) Coada a furcii joagarului. 84 (Trs; Olt) Roata zimtata a joagarului. 85 (Trs; Olt) Fiecare din tortile care intind panza joagarului. 86 (Trs; Olt) Fiecare dintre ghearele de fier ale joagarului. 87 (Trs; Olt) Jug de lemn al joagarului. 88 (Reg.) Bucata de lemn scobit pe care se invarteste cepul grindeiului la roata morii. 89 (Trs; Mol; mpl) Patina pentru alunecat pe gheata. 90 (Reg.) Placa de fier cu colti ascutiti pe care muncitorii forestieri si-o aseaza pe talpa incaltamintei ca sa nu alunece. 91 (Reg.) Carlig de fier cu colti, cu ajutorul caruia muncitorii de la intretinerea liniilor electrice sau de telegraf se urca pe stalpi. 92 (Mar.) Cosulet care are in partea superioara un cerc prevazut cu dinti, cu care pot fi prinse cozile fructelor, la cules. 93 (Reg.) Gratar pe care se frige carne. 94 (Trs) Pirostrie pe care se pune un vas la foc. 95 (Reg.) Gratar de fier care se pune pe vatra, sub lemnele care ard, cu scopul de a le face sa arda mai bine. 96 (Reg.) Dig de proportii reduse. 97-98 (Reg.) Firida mica facuta in peretele camarii Si: (reg.) matoaca(3). 99 (Pop.; art.) Dans popular nedefinit mai indeaproape. 100 (Pop.; art.) Melodie dupa care se executa mata(99).

ARAHNOIDA s.f. (Biol.) Membrana care constituie unul dintre cele trei invelisuri ale encefalului si maduvei spinarii. [Pron. -no-i-, pl. -de. / < fr. arachnoide, cf. gr. arachne – paianjen, eidos – asemanare].

BALOTAJ s.n. Situatie care se creeaza atunci cand nici unul dintre candidatii la o alegere n-a obtinut numarul necesar de voturi pentru a fi ales. ♦ Alegere care are loc atunci cand candidatii nu au obtinut numarul necesar de voturi la un scrutin anterior. [< fr. ballottage].

CONSOLA s. f. 1. mobila in forma de policioara sau de masuta sprijinita de perete, pe care se asaza vase, statuete etc. 2. element de constructie, liber la unul dintre capete, care iese in afara punctului sau de reazem sau de incastrare pentru a sustine un balcon, o cornisa etc. 3. dispozitiv metalic care permite prinderea unui aparat de iluminat de tija unui stativ. 4. (inform.) terminal al unui ordinator destinat dialogului om-masina. (<fr. console)

BENZOPURPURINA s.f. Substanta rosie care constituie unul dintre cei mai importanti coloranti pentru bumbac. [< fr. benzopurpurine].

CAPUCIN, -A s.m. si f. Calugar catolic dintr-unul dintre ordinele franciscane. [< fr. capucin, cf. it. cappucino – purtator de gluga].

CONSOLA s.f. 1. Mobila in forma de policioara sau de masuta cu picioarele incovoiate, sprijinita de perete, pe care se asaza vase, statuete etc. 2. Element arhitectural care sprijina un balcon, o cornisa etc. 3. Element de constructie, liber la unul dintre capete, care iese in afara punctului sau de reazem sau de incastrare intr-o constructie. [< fr. console].

ciuste s.f. (reg.) stergar rasucit (m*******a), innodat la un capat, cu care se loveste unul dintre jucatori la jocul cu acelasi nume sau: de-a puha, de-a mierta.

CORESPONDENT, -A adj. Care corespunde, corespunzator. ◊ (Geom.) Unghiuri corespondente = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri nealaturate, formate de aceeasi parte a unei secante care taie doua drepte, unul dintre unghiuri fiind in interiorul dreptelor si altul in afara lor. [Cf. fr. correspondant].

ELZEVIR s.n. (Poligr.) Caracter de litera subtire si cu talpa dreapta. ♦ Editie imprimata de unul dintre membrii vestitei familii de tipografi olandezi Elzevir. [< fr. elzevir].

EPONIM s.m. Magistrat care, in cetatile Greciei antice si in vechea Roma, dadea numele sau anului; (mai ales) primul dintre cei noua arhonti ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dadea numele sau anului. // adj. Care da numele sau unui loc, unui oras etc. [< fr. eponyme, cf. gr. epi – pe, onoma – nume].

nifartache s.m. (reg.) unul dintre numele diavolului.

paha s.f. (inv. si reg.) unul dintre numele diavolului.

pausa, pausi, s.f. (reg.) fiecare dintre prajinile care, legate impreuna la unul dintre capete, se asaza pe varful stogului de fan; panza.

pauza, pauze, s.f. (reg.) 1. fiecare dintre prajinile care, legate impreuna la unul dintre capete, se asaza pe varful stogului de fan sau pe acoperisurile din paie; martac. 2. momaie, sperietoare (de pasari).

scaloi², -oaie, adj., s.m. (reg.) 1. (adj.; despre copii) zburdalnic, vioi, neastamparat; (despre oameni) inoportun, plictisitor, insistent. 2. (s.m.) copil sau tanar foarte vioi, neastamparat. 3. (s.m.) persoana foarte slaba si inalta. 4. (s.m.) om inalt si molau. 5. (s.m.) femeie sterila. 6. (s.m.) unul dintre numele diavolului.

NESATURAT, -A adj. (Despre un amestec) Care contine unul dintre componenti intr-o cantitate mai mica decat cantitatea corespunzatoare starii de saturatie. ♦ (Despre corpuri chimice) Care are legaturi duble sau triple in molecula. [Pl. -ati, -ate. / dupa fr. non-sature].

PALMITINA s.f. Ester palmitic al glicerinei, unul dintre constituientii corpurilor grase. [< fr. palmitine].

PINOLA s.f. Axul piesei de strung in care se fixeaza printr-un varf unul dintre capetele piesei de prelucrat sau o unealta de prelucrare a piesei. [< germ. Pinole].

statanvalt, statanvalti, s.m. (reg.) 1. unul dintre numele d******i. 2. sef, conducator.

RABATE vb. III. tr. 1. A roti o figura plana in jurul unei drepte astfel incat planul ei sa fie paralel cu unul dintre planele de proiectie. 2. A lasa in jos; a indoi; a plia. [< fr. rabattre].

RABATERE s.f. Actiunea de a rabate si rezultatul ei. ♦ Metoda folosita in geometria descriptiva, care consta in a aduce o figura plana astfel incat planul ei sa fie paralel cu unul dintre planurile de proiectie. [< rabate].

supa², supe, s.f. (reg.) 1. escorta de soldati. 2. putere, forta. 3. (in forma: sub) lovitura, izbitura. 4. (in constructie) de-a supa = numele unui joc, in care unul dintre jucatori trebuie sa suporte loviturile date de ceilalti cu un stergar, pana cand reuseste sa-l retina. 5. persoana care este lovita cu stergarul in jocul respectiv.

SEXUAT, -A adj. Care are unul dintre cele doua sexe. ♦ Reproducere sexuata = reproducere a organismelor prin organe s*****e. [Pron. -xu-al. / cf. fr. sexue].

TELEFONOMETRIE s.f. Determinarea calitatii transmisiunilor telefonice prin logatomi emisi de unul dintre posturile telefonice. [Gen. -iei. / < fr. telephonometrie].

ABSCISA, abscise, s. f. Simbolul care indica lungimea si sensul segmentului cuprins intre un punct fix al unei drepte si un punct dat de pe dreapta. ♦ Una dintre coordonatele carteziene, care serveste la stabilirea pozitiei unui punct in plan sau in spatiu. – Din fr. abscisse, lat. abscissa [linea].

absorbtie s. f. 1. incorporare a unei substante oarecare de catre un corp lichid sau solid, de catre celule, tesuturi sau organe. 2. miscare a intensitatii unei radiatii care trece printr-un corp, datorita pierderii de energie. 3. incrucisare a unei rase perfectionate cu una neameliorata. 4. (ec.) fuziune de intreprinderi sau de societati in beneficiul uneia dintre ele. 5. (jur.) drept al unei instante superioare de a lua din competenta instantelor inferioare o cauza in curs de judecare. (< fr. absorption, lat. absorptio)

ABSTRACTIZARE, abstractizari, s. f. Operatie a gandirii prin care se desprind si se retin unele dintre caracteristicile si relatiile esentiale ale obiectului cercetarii; abstractie ♦ Trecere de la concret la abstract. – V. abstractiza.

ACARIAN, acarieni, s. m. (La pl.) Arahnide mici, cu capul, toracele si abdomenul de obicei nediferentiate, unele dintre ele fiind purtatoare de germeni ai unor maladii grave; (si la sg.) animal din acest ordin. [Pr.: -ri-an] – Din fr. acariens.

ACHILIE, achilii, s. f. Absenta sau diminuare a secretiilor digestive sau a unora dintre componentele lor (acidul clorhidric, pepsina etc.), intalnita in cancerul gastric si in anemia pernicioasa. – Din fr. achylie.

ADUNARE, adunari, s. f. 1. Actiunea de a (se) aduna si rezultatul ei. 2. Una dintre cele patru operatii aritmetice, care consta in totalizarea mai multor numere intr-unul singur. 3. Intrunire a mai multor persoane in scopul discutarii unor probleme de interes general; grup format din aceste persoane. ◊ Adunare constituanta = adunare alcatuita din reprezentanti alesi in vederea votarii sau modificarii unei constitutii. Adunare legislativa = organ reprezentativ al statului, competent a se pronunta prin vot asupra proiectelor de legi. Adunare nationala = a) organ suprem al puterii de stat in unele tari; b) organ de stat cu functii legislative sau consultative. Adunare generala = adunare cu participarea generala a membrilor in anumite organizatii, intreprinderi etc. 4. Concentrare a unor fiinte intr-un singur loc. 5. (Articulat, cu valoare de interjectie) Semnul dat pentru strangerea intr-o formatie ordonata a unei trupe sau a unui grup organizat. 6. Culegere, colectie (de texte). 7. (Inv. si reg.) Petrecere. – V. aduna.

ADUNATA s. f. art. (Reg.) Una dintre figurile jocului calusarilor. – V. aduna.

AGAVA, agave, s. f. Nume dat mai multor plante ornamentale, cu frunze lungi pana la 2 m, late si groase, cu spini pe margini, originare din America (Agave); din fibrele frunzelor uneia dintre specii (Agave americana) se fac franghii si diferite tesaturi. – Din fr. agave.

AHEI s. m. pl. 1. Populatie indo-europeana asezata la inceputul mileniului al doilea i.Hr. in Pelopones, unde a intemeiat puternice centre de civilizatie. ♦ Una dintre cele patru ramuri ale vechilor greci. 2. Denumirea generala a vechilor triburi grecesti la Homer. – Cf. Ahaia (n. pr.).

ALANTOIDA, alantoide, s. f. Una dintre anexele embrionare la animalele vivipare si ovipare. ♦ (La pl.) Animale vertebate care au aceasta embrionara. – Din fr. allantoide.

ALBASTRU, -A, albastri, -stre, adj., s. n. 1. Adj. Care are culoarea cerului senin. ♦ Fig. Melancolic, trist, sumbru. ◊ Expr. Inima-albastra = a) suflet trist, p. ext. tristete, jale; b) necaz, manie, furie. Cu (sau de) sange albastru = de neam mare, ales; nobil. (Fam.) E (cam) albastru = e (cam) rau, (cam) neplacut, situatia e (cam) dificila. 2. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situata intre verde si indigo; culoarea descrisa mai sus; albastreala, albastrime. ◊ Albastru de metilen = colorant albastru (1) intrebuintat in vopsitorie, in lucrari de biologie si in medicina. Albastru de Prusia (sau de Berlin) = ferocianura de fier folosita ca pigment albastru. – Lat. albaster (< albus).

ALIANTA, aliante, s. f. 1. Intelegere politica intre doua sau mai multe state, pe baza de tratat, prin care statele respective se obliga sa actioneze in comun sau sa se ajute in anumite imprejurari, in special in caz de razboi ori al unui atac indreptat de alte state impotriva unuia dintre statele aliate. ♦ Legatura, intelegere intre doua sau mai multe grupuri, in vederea realizarii unui obiectiv comun. 2. (In sintagma) Ruda prin alianta = persoana devenita, prin contractarea unei casatorii, ruda cu rudele sotiei sau ale sotului. ♦ (Reg.) Inel de logodna. [Pr.: -li-an-] – Din fr. alliance.

AMERINDIAN, -A, amerindieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. (La pl.) Populatii bastinase din America, de rasa mongoloida, numite si piei rosii sau indieni²; (si la sg.) persoana care apartine uneia dintre aceste populatii. 2. Adj. Care apartine amerindienilor (1), privitor la amerindieni; indian². [Pr.: -di-an] – Din fr. amerindien.

BATANT, -A, batanti, -te, adj. (Despre usi, ferestre, capace etc.) care se inchide singur, printr-o miscare de du-te-vino in jurul unei axe verticale situate la una dintre margini. – Din fr. battant.

BILIARD, biliarde, s. n. Joc in care o serie de bile² sunt deplasate pe o masa speciala prin lovirea uneia dintre ele cu tacul. ♦ Masa pe care se practica acest joc. [Pr.: -li-ard] – Din it. biliardo, rus. biliard. Cf. fr. billard.

BOMBAJ, bombaje, s. n. 1. Deformare a unei placi constand in convexitatea uneia dintre fete. 2. Deformare a capacelor de tabla la unele cutii sau borcane de conserve cu continut alterat. – Bomba + suf. -aj.

BUTONARE s. f. Procedeu de apretare a tesaturilor de lana, prin care fibrele sunt aglomerate sub forma de bobite pe una dintre suprafete in scopul obtinerii unui anumit aspect. – Din buton.

CALA², cale, s. f. Planta decorativa de origine tropicala, cu frunze mari in forma de sageata, una dintre frunze, de culoare alba, rasucita in forma de cornet, inconjurand inflorescenta (Calla aethiopica). – Din germ. Kalla, lat. calla.

CALCANEU, calcanee, s. n. unul dintre cele doua oase ce formeaza calcaiul. – Din fr. calcaneum, lat. calcaneum.

CAPRICORN s. n. Numele unei constelatii zodiacale din emisfera australa. ♦ (In sintagma) Tropicul Capricornului = paralela aflata la 23° 27' 27'' latitudine sudica. ♦ unul dintre semnele zodiacului (reprezentat printr-un tap). – Din fr. capricorne, lat. capricornus.

CARBON s. n. Element chimic, metaloid foarte raspandit in natura, component de baza al tuturor substantelor organice, care se gaseste in carbuni, in petrol, in gaze etc., iar in stare elementara in diamant, in grafit si in carbunele negru. ◊ Carbon 14 = izotop radioactiv al carbonului, care ia nastere in atmosfera si care serveste la stabilirea varstei vestigiilor materiale. (Hartie-)carbon = hartie subtire acoperita pe una dintre fete cu o substanta chimica de culoare inchisa, intrebuintata in dactilografie, cartografie etc. la scoaterea de copii; indigo, plombagina. – Din fr. carbone, lat. carbo, -onis.

CARDANIC, -A, cardanici, -ce, adj. 1. (Despre un sistem de suspensie) Care permite unui obiect suspendat sa-si pastreze pozitia orizontala. 2. (Despre un sistem de articulatie a doua piese ale unui mecanism) Care permite uneia dintre piese sa-si pastreze pozitia favorabila transmiterii miscarii, indiferent de pozitia celeilalte piese. ◊ Ax cardanic sau axa cardanica = arbore de transmisie (la automobile si la alte masini) care leaga cutia de viteza cu arborele diferentialului. – Cardan + suf. -ic.

CARO, carale, s. n. Una dintre cele doua culori rosii la cartile de joc, insemnata cu romburi. – Din fr. carreau.

CAUCAZIAN, -A, caucazieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. (La pl.) Denumire generica a popoarelor care locuiesc in Caucaz, facand parte din trei mari familii de limbi: caucaziana propriu-zisa, indo-europeana si altaica; (si la sg.) persoana care face parte din populatia unuia dintre aceste popoare. 2. Adj. Care apartine Caucazului sau populatiei lui, privitor la Caucaz sau la populatia lui. [Pr.: -ca-u-ca-zi-an] – Caucaz (n. pr.) + suf. -ian. Cf. fr. caucasien.

CAUZA, cauze, s. f. 1. Fenomen sau complex de fenomene care preceda si, in conditii determinate, provoaca aparitia altui fenomen, denumit efect, caruia ii serveste ca punct de plecare; motiv. 2. Problema sociala care intereseaza o colectivitate larga de oameni si pentru a carei aparare si punere in valoare se duce o lupta sustinuta. Cauza pacii. ◊ Expr. In cunostinta de cauza = cunoscand bine chestiunile despre care este vorba. A face cauza comuna (cu cineva) = a-si uni interesele (cu ale altuia). ♦ Motiv, ratiune. 3. (Jur.) Proces, pricina. ♦ Expr. A avea castig de cauza = a i se da cuiva dreptate (intr-o disputa etc.; a castiga, a invinge. A da (cuiva) castig de cauza = (despre un organ de jurisdictie) a se pronunta in favoarea uneia dintre partile aflate in proces. (A fi) in cauza = (a fi) interesat, implicat intr-o chestiune. A pleda cauza cuiva = a apara interesele cuiva. [Pr.: ca-u-] – Din lat. causa, fr. cause.

CHEAG, cheaguri, s. n. 1. Ferment extras din sucul gastric al rumegatoarelor tinere si al copilului, care are proprietatea de a inchega cazeina din lapte; chimozina, lactoferment. 2. Una dintre cele patru despartituri ale stomacului rumegatoarelor, din care se extrage cheagul (1). 3. (In sintagma) Cheag sangvin = masa gelatinoasa rosie care se formeaza prin inchegarea sangelui; coagul. 4. Fig. Fond initial al unei averi mai mari. ◊ Expr. A prinde cheag = a incepe sa se imbogateasca, a se imbogati. A avea cheag = a fi bogat – Lat. *clagum (= coagulum).

COMANDITA, comandite, s. f. Contract de asociatie in care una dintre parti, comanditatul, raspunde solidar si cu intreaga sa avere pentru obligatiile societatii fata de creditori, pe cand cealalta parte, comanditarul, nu raspunde decat in limitele capitalului social investit de el. ◊ Societate in comandita = societate alcatuita pe baza unui asemenea contract. – Din fr. commandite.

FA¹ s. m. invar. (Muz.) Treapta a patra din gama majora tip; sunetul si notatia corespunzatoare acestei trepte. ♦ Una dintre cheile muzicale. – Din it. fa.

GAMETOFIT, gametofiti, s. m. Una dintre cele doua generatii din ciclul de dezvoltare a plantelor sexuate. – Din fr. gametophyte.

GERMAN, -A, germani, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. (La pl.) Denumire generala data unor popoare indo-europene care au locuit, in antichitate, in centrul, vestul si nordul Europei; (si la sg.) persoana apartinand unuia dintre aceste popoare. 2. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Germaniei sau este originara de acolo. 3. Adj. Care apartine Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania sau la germani; nemtesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba germana. – Din lat. Germanus.

GERUNDIV, gerundive, s. n. (in limba latina) Adjectiv verbal cu sens pasiv, derivat de la tema gerunziului; (in limba franceza) una dintre formele participiului prezent, precedate de prepozitia „en”. – Din fr. gerondif, lat. gerundivum.

GIROSCOP, giroscoape, s. n. 1. Aparat care, antrenat de o miscare de rotatie in jurul uneia dintre axe, se poate astfel deplasa incat sa nu modifice directia axei sale de rotatie. 2. Dispozitiv care asigura stabilitatea si orientarea in spatiu a unui avion, a unui submarin etc. – Din fr. gyroscope.

GRINDEI, grindeie, s. n. 1. Una dintre partile componente ale plugului cu tractiune animala, care leaga intre ele toate celelalte elemente. 2. Grinda mica (fixata la o constructie de-a curmezisul si orizontal). ♦ Bucata de lemn care intra in alcatuirea unor instrumente, mecanisme etc. – Grinda + suf. -ei. Cf. bg. gredel, scr. gredelj.

HARACI, haraciuri, s. n. Tribut anual pe care tarile vasale il plateau Imperiului Otoman. ♦ Tribut, dare. ♦ Una dintre cele patru rate in care se achitau darile. – Din tc. harac.

HINDI s. n. unul dintre aspectele literare ale limbii hindustane, limba oficiala in India. – Cuv. fr.

HIPERBOLOID, hiperboloizi, s. m. (Mat.) Suprafata rezultata^{Vezi nota} din revolutia unei hiperbole in jurul uneia dintre axele sale. – Din fr. hyperboloide.

IAROVIZARE, iarovizari, s. f. 1. unul dintre stadiile de dezvoltare individuala a plantelor, care urmeaza imediat dupa germinatie si care se desfasoara, in afara de alte conditii, la o temperatura specifica fiecarei plante. 2. Procedeu agrotehnic de tratare a semintelor plantelor de cultura inainte de insamantare, care face ca plantele sa rasara mai devreme, sa se dezvolte mai repede si sa dea recolte mai bogate. – V. iaroviza. Cf. rus. iarovizatiia.

IERBAR², ierbare, s. n. Una dintre cele patru despartituri ale stomacului rumegatoarelor; rumen¹. – Iarba + suf. -ar.

ILION, ilionuri, s. n. unul dintre oasele care formeaza osul iliac. [Pr.: -li-on] – Din fr. ilion.

ILUSTRAT, -A, ilustrati, -te, adj., s. f. 1. Adj. Cu ilustratii. 2. S. f., adj.f. (Carte postala) care are pe una dintre fete o imagine (fotografiata sau desenata). – V. ilustra. Cf. fr. illustre.

INCIDENT, -A, incidenti, -te, s. n., adj. I. S. n. 1. Intamplare neasteptata (si neplacuta) care apare in desfasurarea unei actiuni. ◊ Incident de frontiera = ciocnire armata intre fortele graniceresti a doua state vecine. ♦ Greutate, dificultate. 2. Obiectie (secundara si neasteptata) ridicata in cursul unui proces de una dintre parti. II. Adj. 1. (Despre cuvinte sau propozitii) Care este intercalat intre partile unei propozitii sau fraze. 2. (Fiz.; in sintagma) Raza incidenta = raza de lumina care cade pe suprafata unui corp sau pe suprafata care separa doua medii. – Din fr. incident.

INDIGO, indigouri, s. n., adj. invar. 1. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, cuprinsa intre albastru si violet. 2. Adj. Care are culoarea descrisa mai sus. 3. S. n. Materie coloranta albastru-inchis, extrasa din frunzele mai multor plante tropicale sau obtinuta sintetic din anilina sau din acid antranilic si folosita pentru vopsirea lanii si a bumbacului. 4. S. n. Hartie-carbon; plombagina. [Var.: indigou s. n.] – Din fr. indigo.

INDUCTANTA, inductante, s. f. (Fiz.) Marime caracteristica unui circuit electric sau unei perechi de circuite electrice alaturate, egala cu raportul dintre fluxul magnetic care strabate suprafata marginita de conturul unuia dintre circuite si intensitatea curentului electric care produce acest flux; inductivitate. – Din fr. inductance.

INFANTERIE s. f. Una dintre armele de baza, caracterizata prin faptul ca duce lupta pe jos; pedestrime. ◊ Infanterie moto = infanterie dotata cu auto vehicule pentru transportul personalului si al utilajului tehnic de lupta in timpul deplasarilor. Infanterie marina = parte din fortele maritime care lupta pe uscat in sprijinul unitatilor de marina. – Din rus. infanteriia, fr. infanterie.

ISCHION, ischionuri, s. n. Una dintre cele trei parti care formeaza osul iliac. [Pr.: -chi-on] – Din fr. ischion.

JUSTITIE s. f. 1. Totalitatea organelor de jurisdictie dintr-un stat; ansamblul legilor si al instantelor judecatoresti; sistemul de functionare a acestor instante. 2. Una dintre formele fundamentale ale activitatii statului, care consta in judecarea pricinilor civile sau penale si in aplicarea pedepselor prevazute de lege. ◊ Expr. A chema (sau a se prezenta) in fata justitiei = a cita (sau a se prezenta) la judecata. 3. Dreptate, echitate. – Din fr. justice, lat. justitia.

MAC², maci, s. m. 1. Numele mai multor plante din familia papaveraceelor, cu flori de obicei rosii si cu seminte marunte, uleioase, inchise intr-o capsula (Papaver); din fructele uneia dintre specii se extrage opiul, iar semintele ei se folosesc in alimentatie. ♦ P. restr. Samanta macului (1), folosita in alimentatie. 2. Compuse: mac-cornut = planta erbacee paroasa cu flori rosii, avand la baza fiecarei petale o pata neagra (Glaucium corniculatum); (reg.) macul-ciorii = zamosita. – Din bg. mak, scr. mak.

MACAC, macaci, s. m. Numele mai multor specii de maimute mici, cu capul turtit si cu coada (de obicei) scurta, care traiesc in sud-estul Asiei (Macacus); animal care apartine uneia dintre aceste specii. – Din fr. macaque.

MACAZ, macazuri, s. n. Dispozitiv montat la bifurcarea a doua linii de tren sau de tramvai, cu ajutorul caruia vehiculul este indrumat pe una dintre liniile bifurcatiei; portiunea de sina mobila care se deplaseaza cu ajutorul acestui dispozitiv; ac. ◊ Macaz aerian = dispozitiv montat pe firul electric aerian, care permite trecerea unui troleibuz sau tramvai de pe o cale pe alta. ◊ Expr. (Fam.) A schimba macazul = a) a indrepta in alta directie cursul unor evenimente; b) a-si schimba atitudinea fata de cineva sau de ceva; a-si schimba parerile, conceptiile etc. – Din tc. makas.

NUTATIE, nutatii, s. f. 1. Miscare oscilatorie periodica a axei polilor Pamantului, determinata de atractia variabila pe care o exercita Soarele si Luna asupra ecuatorului. 2. (Fiz.) Una dintre cele trei componente ale miscarii unui corp rigid care are un punct fix si face sa oscileze axa de rotatie proprie a corpului, apropiind-o si departand-o de axa fixa. 3. Miscare a unor organe ale plantelor, constand in oscilatii laterale si in rotiri ale varfului organului respectiv in jurul axei sale. – Din fr. nutation, it. nutazione.

SACULA, sacule, s. f. (Anat.) 1. unul dintre compartimentele urechii interne. 2. Formatiune saciforma de dimensiuni mici. [Var.: sacul s. n.] – Din fr. saccule.

UNILATERAL, -A, unilaterali, -e, adj. Care este indreptat, situat intr-o singura directie. ♦ Care nu angajeaza decat una dintre partile contractante. ♦ Care este hotarat (in mod arbitrar) de una singura dintre parti. ♦ Care tine seama de o singura latura a lucrurilor; care cunoaste numai un aspect al unei probleme si judeca dintr-un singur punct de vedere sau se margineste la un singur domeniu de cunostinte; marginit; arbitrar. – Din fr. unilateral.

VALATUC, valatuci, s. m. 1. Sul facut dintr-un material (flexibil), infasurat in sensul uneia dintre laturile sale; spec. val¹ (II 1). ◊ Loc. adv. De-a valatucul = de-a rostogolul, de-a dura, peste cap. 2. Material de constructie facut din lut amestecat cu paie sau cu rogoz, in forma de colaci sau de caramizi, din care se cladesc peretii caselor taranesti (astupandu-se o ingraditura de pari). 3. Tavalug. – Din tavaluc.

VARSATOR, -OARE, varsatori, -oare, adj., s. m. art. I. Adj. Care varsa. II. S. m. art. Una dintre cele 12 constelatii (si simboluri) ale zodiacului, care se gaseste intre constelatia Capricornului si cea a Pestilor. – Varsa + suf. -ator.

VAZ s. n. unul dintre cele cinci simturi, cu ajutorul caruia se percep imaginile, se inregistreaza direct forma, culoarea, dimensiunea, luminozitatea obiectelor, precum si distanta si miscarea acestora; capacitatea de a percepe imaginile; vedere; vazut¹. ◊ Loc. prep. In (sau, inv., la) vazul... = in ochii..., in fata..., fata de... – Din vedea (derivat regresiv).

ZAHARURI s. n. pl. Nume generic dat substantelor organice care formeaza (alaturi de albuminoide si de grasimi) una dintre cele trei grupe de combinatii specifice celulelor organismelor vii (din care fac parte glucoza, fructoza, zaharoza, lactoza, maltoza etc.); glucide. – Din zahar.

ZAVOR, zavoare, s. n. 1. Incuietoare la usi, uneori si la ferestre, constand dintr-o mica bara mobila care intra intr-o ureche fixata in toc; ivar. 2. Dispozitiv folosit pentru blocarea mecanica, comandata sau automata, a unuia dintre organele mobile principale ale unui aparat, ale unei masini etc. 3. (Pop.; la pl.) Catuse, fiare. 4. (Reg.) Despicatura lunga din trunchiul unui copac; leat intrebuintat la facerea gardurilor; razlog. – Din sl. zavoru.

ZBURATOR, -OARE, zburatori, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care zboara; care poate sa zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburatoare. 2. Care pluteste in aer (purtat de vant). II. S. m. 1. Aviator. 2. (In mitologia populara) Fiinta fantastica inchipuita ca un spirit rau care chinuieste noaptea in somn fetele si femeile; (in literatura romantica) personificarea dorului de barbatul iubit, intruchiparea idealizata a iubitului. 3. Numele uneia dintre panzele catargului; verga care sustine aceasta panza. III. S. f. 1. Pasare; animal (care zboara). 2. Planta erbacee cu tulpina inalta, cu florile rosii-purpurii, cu fructele in forma de capsule cu numeroase seminte prevazute cu peri matasosi, folosita in medicina populara (Epitobium angustifolium). – Zbura + suf. -ator.

ASIATIC, -A, asiatici, -ce, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din una dintre populatiile de baza ale Asiei sau care este originara din Asia. 2. Adj. Care apartine Asiei sau populatiei ei, privitor la Asia sau la populatia ei. [Pr.: -si-a-] – Din fr. asiatique, lat. asiaticus.

MOSNEAG, mosnegi, s. m. 1. Barbat in varsta; mos. 2. unul dintre personajele jocului popular numit capra, brezaia sau turca, reprezentand un barbat batran; mos. – Cf. mos.

VEST s. n. unul dintre cele patru puncte c*******e, opus estului; p. ext. Loc pe orizont, regiune unde apune soarele; apus. ♦ Nume generic dat unui loc, unei regiuni, unui stat asezat spre apus (in special nume dat statelor din apusul Europei si din America de Nord); apus, occident. ◊ (Adjectival) Statele vest-europene – Din germ. West.

MAT¹ s. n. Situatie in cadrul unei partide de sah in care regele uneia dintre parti, fiind atacat, este pus in imposibilitate de a mai fi aparat, determinandu-se astfel sfarsitul partidei. ◊ Expr. A face (pe cineva) mat = a invinge (categoric) pe cineva (intr-o lupta, intr-o disputa etc.) ♦ (Cu valoare de interjectie) Cuvant cu care se anunta aceasta situatie in cursul jocului. – Din fr. mat, germ. Matt.

EPONJ s. n. Tesatura moale cu fire buclate pe una dintre fete sau pe amandoua fetele, din care se fac prosoape, halate de baie etc. – Din fr. eponge „burete”.

FALANGA¹, falange, s. f. 1. Fiecare dintre oasele mici, alungite, care alcatuiesc scheletul degetelor. 2. (In Grecia antica) Formatie de infanteristi inarmati cu lanci, dispusi in randuri compacte si avand centrul si una dintre aripi mai intarite. ◊ Fig. Grup compact si omogen de oameni care lupta impreuna pentru acelasi scop. 3. Grupare politica paramilitara de tip fascist din Spania. 4. (In doctrina sociala utopica a lui Fourier) Unitate social-economica de baza formata din 1500-2000 de oameni cu pregatiri diverse. – Din fr. phalange.

FILTRA, filtrez, vb. I. Tranz. 1. (Tehn.), A separa partile omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru; a trece un fluid printr-un filtru sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curata de impuritati, de microbi etc. 2. (Fiz.) A impiedica trecerea printr-un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii incidente. ♦ (In limbaj curent; despre lumina) A patrunde, a se strecura (printr-o fereastra, o crapatura etc.). ♦ A selecta dintr-un complex de oscilatii cu frecvente diferite oscilatiile care au frecvente cuprinse intre anumite limite. – Din fr. filtrer.

LEONIN¹, -A, leonini, -e, adj. (Livr.) Care apartine leului¹, privitor la leu; ca al leului. ♦ Contract leonin = contract prin care una dintre parti isi rezerva beneficiul cel mai mare sau contract prin care una dintre parti este scutita de a participa la pierdere. [Pr.: le-o-] – Din lat. leoninus, fr. leonin.

MATUSA, matusi, s. f. 1. Sora tatalui sau a mamei unei persoane; (mai rar) verisoara unuia dintre parinti sau sotia unchiului; tanti, tata, tusa². 2. (Pop.) Termen de respect cu care se adreseaza cineva unei femei in varsta sau folosit cand vorbeste despre ea; lele; p. gener. femeie in varsta; baba. – Lat. amita.

NEGRID, -A, negrizi, -de s. m. si f. (La m. pl.) Una dintre rasele umane raspandita in Africa de Sud, Sahara, in Melanezia, Noua Guinee si America; (si la sg.) persoana care face parte din aceasta rasa umana. ◊ (Adjectival) Populatie negrida – Din fr. negroide.

COMPLET², -A, (1) completi, -te, adj., (2, 3) completuri, s. n., (4) adv. 1. Adj. Care contine tot ceea ce trebuie; caruia nu-i lipseste nici una dintre partile constitutive; intreg, desavarsit, deplin, implinit. ◊ Opere complete = editie cuprinzand toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul de transport in comun) care are toate locurile ocupate; plin. 2. S. n. (In sintagma) Complet de judecata = colectiv alcatuit din numarul legal de judecatori si asesori care iau parte la solutionarea unui litigiu. 3. S. n. Costum de haine; obiect de imbracaminte compus din doua (sau mai multe) piese asortate. 4. Adv. In intregime, cu desavarsire. [Var.: complect, -a adj.] – Din fr. complet, lat. completus.

PICA², pici, s. f. unul dintre cele patru semne distinctive de pe cartile de joc, de culoare neagra, in forma de inima sau de frunza cu varful in sus si cu o codita in partea de jos; p. ext. carte de joc cu acest semn. – Din germ. Pik, fr. pique.

RE² s. m. invar. (Muz.) 1. Una dintre cele sapte sunete muzicale ale gamei; nota corespunzatoare acestui sunet. 2. A treia coarda a unei viori. – Din fr. re, it. re.

SFEROID, sferoide, s. n. Corp cu o forma apropiata de aceea a unei sfere (format prin rotirea unei elipse in jurul uneia dintre axele sale). – Din fr. spheroide.

SINODIC, -A, sinodici, -ce, adj. 1. Referitor la intervalul de timp dupa care se repeta aceeasi pozitie relativa a Pamantului, a Soarelui, a Lunii sau a unei planete. ◊ Perioada sinodica = interval in care se face rotirea completa a unui corp ceresc in jurul altul corp ceresc in miscare. Luna sinodica = interval in care Luna, aflata in una dintre fazele ei, face o miscare de rotatie completa in jurul Pamantului si revine in faza de la care a plecat. 2. Care apartine sinodului, privitor la sinod, care emana de la sinod; care face parte dintr-un sinod; sinodal, sinodicesc. – Din fr. synodique.

SOCRU, socri, s. m. Tatal unuia dintre soti, in raport cu celalalt sot. ◊ Socru-mare = tatal mirelui. Socru-mic = tatal miresei. ♦ (La pl.) Parintii unuia dintre soti, in raport cu celalalt sot. – Din lat. socrus (= socer).

SOL¹ s. invar. m. (Muz.) 1. unul dintre cele sapte sunete ale gamei; nota corespunzatoare acestui sunet. 2. Nume dat uneia dintre chei. – Din it., fr. sol.

FOIOS, -OASA, foiosi, -oase adj., s. n. 1. Adj. (Despre arbori) Care are frunze late si cazatoare si face parte din increngatura angiospermelor. ♦ (Substantivat, f. pl.) Denumire data unor specii de arbori si de arbusti care au astfel de frunze. 2. S. n. Una dintre cele patru despartituri ale stomacului animalelor rumegatoare, in care trece hrana dupa cea de-a doua rumegare. [Pr.: fo-ios] – Foaie + suf. -os, (2) dupa fr. feuillette.

ATACA, atac, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A incepe sau a duce un atac (1). 2. A comite o agresiune impotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Intranz. A avea sau a lua initiativa intr-un joc sportiv. 4. Tranz. Fig. A duce o campanie violenta si sustinuta impotriva unei situatii, unei teorii etc. sau impotriva celor care le sustin. ♦ A cere justitiei sa reexamineze o hotarare care nu satisface una dintre parti. 5. Tranz. A vatama; a roade; a arde; a distruge. ♦ Refl. (Pop.) A se imbolnavi de tuberculoza pulmonara. ♦ Refl. (Arg.) A se enerva, a se irita, a se infuria. 6. Tranz. Fig. A incepe sa studieze o problema. ♦ A incepe executarea unei bucati muzicale. – Din fr. attaquer.

ATAC, atacuri, s. n. 1. Ofensiva a unor forte armate care urmareste nimicirea sau prinderea inamicului si distrugerea unor obiective ale acestuia; (in special) moment culminant al acestei ofensive. ♦ (La sg. art.) Semnal de trompeta care anunta inceperea atacului (1). 2. Agresiune impotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Initiativa intr-un joc sportiv. ♦ Linia de inaintasi a unei echipe de fotbal, hambal etc. 4. Actiune violenta si sustinuta (prin manifestatii, prin scris etc.) impotriva unei situatii, unei teorii etc. sau impotriva celor care le sustin. ♦ Mijloc prin care se cere reexaminarea unei hotarari judecatoresti care nu satisface una dintre parti. 5. Aparitie brusca si puternica a unei boli. ♦ (Pop.) Apoplexie. ♦ (Pop.) Tuberculoza pulmonara. 6. (Fon.) Miscare articulatorie a coardelor vocale, care marcheaza inceputul pronuntarii unei vocale. – Din fr. attaque.

PARACLIS, paraclise, s. n. 1. Capela construita alaturi de o biserica, intr-un cimitir, in interiorul unei cladiri etc. 2. (In religia crestina ortodoxa) Slujba religioasa de lauda si de invocare a Fecioarei Maria, a lui Isus sau a unui sfant; rugaciunea inchinata unuia dintre acestia; p. ext. carte care cuprinde astfel de rugaciuni. [Pl. si: paraclisuri] – Din sl. paraklistu.

PARASIMPATIC adj. (In sintagma) Sistem (nervos) parasimpatic (si substantivat, n.) = una dintre cele doua parti periferice ale sistemului nervos vegetativ, care incetineste bataile inimii si accelereaza miscarile tubului digestiv. – Din fr. parasympathique.

PATRIARH, patriarhi, s. m. 1. Cel mai inalt rang in ierarhia unora dintre Bisericile ortodoxe autocefale; persoana care detine acest rang. 2. (In Vechiul Testament) Fiecare dintre capii de familie conducatori (spirituali si politici) ai poporului evreu, predecesori ai lui Moise; p. ext. nume dat unor personaje venerabile din Biblie. 3. Barbat in varsta, cu rol de sef al familiei in comunitatea gentilica. ♦ Fig. Batran venerabil, cu numerosi descendenti. [Pr.: -tri-arh] – Din sl. patrijarhu, ngr. patriarhis.

PECTORAL, -A, pectorali, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Din regiunea pieptului, de la piept. 2. Care se foloseste ca remediu in bolile de piept. Ceai pectoral. II. S. n. 1. Pieptar de metal, care constituia una dintre piesele armurii romane. 2. Ornament constand dintr-o bucata de stofa impodobita cu pietre scumpe, pe care il purtau pe piept faraonii egipteni si marele preot la evrei. – Din fr. pectoral, lat. pectoralis.

SCORPION, scorpioni, s. m. 1. Nume dat mai multor specii de arahnide avand la extremitatea posterioara glande veninoase, care se deschid in varful unui ac; scorpie (1). ◊ Scorpionul de carti =scorpion minuscul, fara coada si fara glande veninoase, avand patru perechi de picioare si o pereche de foarfece lungi, care traieste printre filele cartilor (Chelifer cancroides). 2. (Art.) Numele unei constelatii zodiacale din emisfera sudica; numele unuia dintre cele 12 semne ale zodiacului; Scorpie (2). [Pr.: -pi-on] – Din fr. scorpion, lat. scorpio, -onis.

ANGLO-SAXON, -A, anglo-saxoni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. (La pl.) Populatii germanice care au ocupat Insulele Britanice in sec. V-VI; (si la sg.) persoana care face parte din una dintre aceste populatii. 2. Adj. Care apartine anglo-saxonilor (1). ♦ Limba anglo-saxona = limba germanica vorbita de anglo-saxoni in secolele VIII-XII; engleza veche. – Din fr. anglo-saxon.

APUS¹, apusuri, s. n. 1. Trecere a unui astru sub orizont; priveliste oferita de soare cand apune. 2. unul dintre cele patru puncte c*******e, opus rasaritului; vest; p. ext. loc pe orizont, regiune, tara situata spre acest punct c******l. 3. Timp al zilei cand apune soarele; asfintit. 4. Fig. Declin, decadere, disparitie. – V. apune.

ROCADA, rocade, s. f. 1. Miscare la jocul de sah care nu se poate face decat o singura data in decursul unei partide si care consta in aducerea uneia dintre ture alaturi de rege si in trecerea regelui peste aceasta, pastrand culoarea campului de plecare. ♦ Inversare reciproca a pozitiei ocupate de doua elemente. 2. (Mil.) Cale de comunicatie cu un traseu orientat in general paralel cu linia frontului, folosita pentru regruparea si manevrarea trupelor, precum si pentru asigurarea materiala a acestora. ♦ Linie de rocada = linie pe care se misca rezervele unei armate in spatele frontului. Artera de rocada = artera rutiera destinata circulatiei de tranzit, amenajata in exteriorul unei localitati. – Din fr. rocade, germ. Rochade.

VELUR, s. n. 1. Catifea. ♦ Tesatura din lana de calitate superioara, supusa unor procese tehnologice, datorita carora capata aspect de catifea. 2. Piele tabacita de taurine, scamosata pe una dintre parti si folosita mai ales pentru fete de incaltaminte. [Var.: (inv.) velura s. f.] – Din fr. velours.

ARABESC, arabescuri, s. n. 1. Ornament specific decoratiei arabe, care consta din combinatii de linii si de motive geometrice sau din combinari de motive reprezentand plante (stilizate). 2. Ornament muzical; p. ext. scurta combinatie muzicala cu caracter gratios si avantat. 3. Una dintre figurile baletului clasic (inspirata din dansul oriental). – Din fr. arabesque.

ARAMEAN, -A, aremeeni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. (La m. pl.) Populatii semitice nomade care au trait in antichitate in Palestina, Siria si Mesopotamia; (si la sg.) persoana care apartine uneia dintre aceste populatii. 2. Adj. Care apartine arameenilor (1), privitor la arameeni. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbita de arameeni (1); arameica. [Pr.: -me-an] – Din fr. arameen.

ARIAN², -A, arieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. (La pl.) Denumire mai veche data popoarelor indo-europene; denumire actuala pentru popoarele indo-iraniene; (si la sg.) persoana care apartine unuia dintre aceste popoare. ♦ Termen folosit de rasisti spre a denumi populatiile albe in general si pe stramosii germanilor in special. 2. Adj. Care apartine arienilor² (1), privitor la arieni². [Pr.: -ri-an] – Din fr. aryen.

SABIE, sabii, s. f. 1. Arma taioasa formata dintr-o lama lunga de otel ascutita la varf si pe una dintre laturi si fixata intr-un maner. ◊ Expr. Sabia lui Damocles = pericol mare care ameninta in orice moment situatia cuiva. A trece (sau a lua, a trage) in (sau sub, prin) sabie (pe cineva) = a ucide, a nimici. A pune mana pe sabie = a porni la lupta. A scoate (sau a trage) sabia (impotriva cuiva) = a provoca pe cineva la lupta, a porni razboi. A-si pune capul (teafar sau sanatos) sub sabie = a-si cauza singur un necaz, o nenorocire. Sabie cu doua taisuri, se spune despre o situatie care prezinta, in acelasi timp, avantaje si dezavantaje, prespective si pericole. ♦ (Sport) Una din probele de scrima in care se foloseste sabia. 2. Arma formata dintr-o lama elastica de otel, din garda si maner, folosita la scrima. 3. Peste de apa dulce, cu corpul turtit lateral si cu abdomenul arcuit; sabioara, sabita (Pelecus cultratus). – Din bg. sabja.

PINOLA, pinole, s. f. Axul papusii mobile de strung, in care se fixeaza o unealta de gaurire sau de filetare ori un varf de sustinere a uneia dintre capetele piesei care se prelucreaza. – Din germ. Pinole.

PIPAIT¹ s. n. Faptul de a (se) pipai. ♦ unul dintre simturi, cu ajutorul caruia, atingand corpurile cu suprafata sensibila a pielii, luam cunostinta de calitatile lor palpabile (forma, consistenta, umiditate etc.). – V. pipai.

PLEDA, pledez, vb. I. Intranz. si tranz. A vorbi in fata unei instante judecatoresti (ca avocat), aparand cauza uneia dintre parti. ♦ P. gener. A sustine o cauza, a apara o idee, un interes; a milita pentru ceva. – Din fr. plaider.

PLEDOARIE, pledoarii, s. f. Expunere orala a faptelor unui proces, facuta de un avocat in fata unei instante judecatoresti, cu scopul de a sustine cauza uneia dintre partile implicate in proces. ♦ P. gener. Aparare, sustinere orala sau scrisa a unei cauze, a unei idei, a unei teze etc. – Din fr. plaidoirie.

POCAIANIE, pocaianii, s. f. 1. (Inv.) Pocainta. ♦ Una dintre cele sapte taine ale Bisericii crestine. 2. (Inv. si reg.) Penitenta pentru ispasirea pacatelor; p. ext. pedeapsa, suferinta, chin. [Pr.: -ca-ia-. – Var.: (inv. si reg.) pocanie s. f.] – Din sl. pokajanije.

POLISILOGISM, polisilogisme, s. n. Inlantuire de silogisme in care concluzia silogismului anterior devine una dintre premisele silogismului urmator. – Din fr. polysyllogisme.

SAH, (1) sahi, s. m., (2) sahuri, s. n. 1. S. m. Titlu purtat de suveranii Iranului, corespunzator titlului de imparat; persoana care are acest titlu; sahinsah. 2. S. n. Joc de origine orientala care se disputa intre doua persoane, pe o tabla impartita in 64 de patratele, alternativ albe si negre, cu 32 de piese, miscate dupa anumite reguli, scopul final fiind castigarea regelui adversarului; p. ext. tabla si piesele care servesc la joc; satrange. ♦ Situatie in cursul jocului mai sus definit, in care regele uneia dintre parti este atacat de o piesa a adversarului; (cu valoare de interjectie) cuvant insotind miscarea care creeaza aceasta situatie. ◊ Expr. A da sah = a pune in pericol regele adversarului. A tine (pe cineva) in sah = a limita jocul adversarului la apararea regelui; fig. a tine pe cineva in tensiune, a-l imobiliza. – Din tc. sah. Cf. germ. Schach.

LOCATIE, locatii, s. f. 1. Inchiriere. ♦ Chirie platita pentru anumite lucruri luate in folosinta temporara. ◊ Taxa de locatie = taxa care se plateste drept sanctiune in caz de depasire a termenului de incarcare sau de descarcare a vagoanelor de cale ferata sau a autovehiculelor. 2. (Jur.) Contract prin care una dintre parti se obliga sa procure si sa asigure celeilalte parti folosinta unui lucru pentru un timp determinat in schimbul unei sume de bani. [Var.: locatiune s. f.] – Din fr. location, lat. locatio, -onis.

PRIMAVARA, primaveri, s. f. unul dintre cele patru anotimpuri care urmeaza dupa iarna si preceda vara, cuprinzand (in emisfera noastra) intervalul dintre echinoctiul de la 21 martie si solstitiul de la 21 iunie. ◊ Expr. Primavara vietii = tineretea; tineretul. ♦ (Adverbial; art.) In timpul sau in cursul acestui anotimp; in fiecare primavara. ♦ Fig. (La pl.) Ani (de tinerete). Are 20 de primaveri. [Acc. si: primavara] – Lat. primavera.

VITREG, -A, vitregi, -ge, adj. 1. (Despre copii sau parinti, determinand natura rudeniei lor reciproce) Care nu este ruda de sange, care a devenit ruda printr-o noua casatorie a unuia dintre parinti. 2. Fig. Dusman, ostil, vrajmas; defavorabil, potrivnic. ♦ Presarat cu obstacole. – Lat. vitricus.

SEITAN, seitani, s. m. (Reg.) unul dintre numele d******i. – Din tc. seytān.

VERBINA, verbine, s. f. Numele mai multor specii si varietati de plante erbacee decorative cu frunze dintate, ascutite la varf si acoperite cu peri, cu flori rosii, albe, purpurii sau liliachii; vervena (Verbena); planta apartinand uneia dintre aceste specii sau varietati. – Din lat. verbena.

CUMINECATURA, cuminecaturi, s. f. (In practicile religiei crestine) Ritual care constituie una dintre cele sapte taine si care consta in gustarea de catre credinciosi a vinului si a painii sfintite de preot, simbol al sangelui si trupului lui Hristos; euharistie, impartasanie, grijanie. ♦ (Concr.) Vinul si painea care servesc in acest scop. – Cumineca + suf. -atura.

OPUNE, opun, vb. III. 1. Tranz. A pune in fata cuiva sau a ceva, ca impotrivire, un lucru, un argument etc. ♦ Refl. A se impotrivi (rezistand sau facand uz de forta), a pune piedici, a tine piept; a zadarnici. 2. Tranz. A pune fata in fata doua sau mai multe fiinte sau lucruri pentru a scoate in evidenta, prin comparatie, deosebirile dintre ele. 3. Refl. (Despre unghiuri) A fi asezat, intr-o figura geometrica, in fata altui unghi sau in fata uneia dintre laturi; (despre laturi) a fi asezat in fata altei laturi sau in fata unuia dintre unghiuri. [Prez. ind. si: (reg.) opui] – Din lat. opponere, fr. opposer (dupa pune).

OPUS², -A, opusi, -se, adj. 1. Care este asezat in fata cuiva sau a ceva, in partea dimpotriva; p. ext. (despre fenomene, caractere, legi) care nu se poate impaca cu altul; contrar, potrivnic. ♦ (Substantivat, n. art.) Ceea ce se opune altuia. 2. (Mat.; despre unghiuri) Care este asezat, intr-o figura geometrica, in fata altui unghi sau in fata uneia dintre laturi; (despre laturi) care este asezat in fata altei laturi sau in fata unuia dintre unghiuri. – V. opune.

ORGANUM s. n. Una dintre formele cele mai vechi ale muzicii pe mai multe voci distincte, care consta dintr-un contrapunct improvizat pe o tema de cant liturgic. – Din fr. organum.

ORIENT s. n. unul dintre cele patru puncte c*******e, situat in directia in care rasare soarele; rasarit, est; p. ext. spatiul geografic situat la est fata de un punct de referinta (indeosebi Asia si estul Africii); nume generic pentru tarile sau popoarele din acest spatiu. [Pr.: -ri-ent] – Din fr. orient, lat. oriens, -ntis, germ. Orient.

FECIOARA, fecioare, s. f. 1. Fata (tanara) care nu a avut niciodata relatii s*****e cu un barbat; v*****a. ◊ (Adjectival; pop.) Fata fecioara = fata mare, de maritat. ♦ Fig. (Adjectival) Pur, curat. 2. (Bis.; art.) Maica Domnului. 3. (Astron.; art.) Constelatie zodiacala din regiunea ecuatoriala a cerului, in care se afla soarele la echinoctiul de toamna. ♦ unul dintre cele douasprezece semne simbolice ale zodiacului. – Lat. *fetiola sau din fata + suf. -ioara.

LATERAL, -A, laterali, -e, adj. 1. Situat pe (una dintre) laturi, pe o parte a unui lucru; situat la margine, la periferie, departe de un centru; laturalnic. ◊ Arie (sau suprafata) laterala = marimea suprafetei unui corp prismatic, fara suprafetele bazelor lui. Arie laterala = zona situata la periferia teritoriului unde se vorbeste un dialect sau o limba. ♦ Fig. Secundar. 2. (In sintagma) Consoana laterala (si substantivat, f.) = consoana articulata prin atingerea varfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori, in timp ce suflul de aer iese prin cele doua deschizaturi lasate de marginile limbii. „L” este o consoana laterala. 3. (In sintagma) Gandire laterala = proces specific gandirii creatoare, avand ca scop obtinerea a cat mai multe variante posibile ale obiectului sau fenomenului cercetat. – Din fr. lateral, lat. lateralis.

MUSAMA, musamale, s. f. 1. Panza impermeabila prin lacuire sau prin ceruire pe una dintre fete, folosita in gospodarie, in ateliere etc. pentru protectie; obiect facut dintr-o asemenea panza. ◊ Expr. A face (un lucru) musama = a ascunde, a musamaliza. 2. (Art.) Numele unui dans popular vioi, jucat de perechi in cerc; melodie dupa care se executa acest dans. – Din tc. musamba.

LACUSTA, lacuste, s. f. Nume dat mai multor specii de insecte din ordinul ortopterelor, daunatoare agriculturii, care se caracterizeaza prin lungimea antenelor si prin picioarele posterioare foarte lungi, adaptate pentru sarit; insecta care apartine uneia dintre aceste specii. [Var.: locusta s. f.] – Lat. lacusta (= locusta).

LEGISLATIV, -A, legislativi, -e, adj. Referitor la legi, la legiferarea legilor, la elaborarea si la adoptarea lor. ◊ Organ legislativ = organ care are imputernicirea de a elabora si a adopta legile. Putere legislativa = una dintre cele trei puteri in care se imparte puterea statului constitutional, care are atributia de a face legi. Consiliu legislativ = consiliu care cerceteaza proiectele de lege si contribuie la imbunatatirea si definitivarea lor. – Din fr. legislatif.

LEMING, lemingi, s. m. Nume dat mai multor genuri de mamifere rozatoare asemanatoare cu harciogul, cu coada scurta si cu blana deasa, bruna-roscata, care traiesc in regiunile nordice (Lemmus); animal care apartine unuia dintre aceste genuri. – Din fr. lemming.

ZAHARICA s. f. Una dintre cele doua plante: Myricaria germanica si Lycium vulgare. (din zahar)

ETAJ, etaje, s. n. 1. Fiecare dintre partile unei cladiri de deasupra parterului, cuprinzand incaperile situate pe acelasi plan orizontal; cat, nivel. 2. Parte dintr-o masina de forta in care se produce o variatie a vitezei sau a presiunii fluidului. 3. Parte a unui amplificator electric in care se produce una dintre amplificari. 4. Complex de straturi bine individualizate petrografic si faunistic, corespunzand celei mai mici diviziuni a timpului geologic. 5. (Bot.; in sintagma) Etaj de vegetatie = zona de vegetatie cu anumite conditii proprii, determinate de modificarile regimului termic si hidric pe verticala. – Din fr. etage.

LINEAL, lineale, s. n. 1. Instrument metalic de forma unei bare, folosit pentru trasare, masurare sau verificare de dimensiuni. ♦ (Rar) Rigla. 2. Dispozitiv (actionat mecanic sau electric) format din piese paralelipipedice de otel forjat, care serveste la conducerea materialului de laminat la intrarea in unele laminoare. ♦ Bara de otel asezata in lungul unuia dintre valurile presei tipografice pentru a forma jgheabul de cerneala. 3. Dispozitiv al masinii de cusut, care serveste la formarea cusaturilor paralele cu marginea materialului. 4. Element al unei masini de cardat bumbac, folosit la pieptanarea fibrelor scurte de pe toba. [Pr.: -ne-al] – Din germ. Lineal.

LONGITUDINE, longitudini, s. f. Distanta in grade, masurata pe ecuator, dintre meridianul care trece printr-un punct oarecare de pe glob si primul meridian (meridianul 0, care trece prin Greenwich), constituind una dintre cele doua coordonate geografice. ◊ Longitudine cereasca = una dintre coordonatele ecliptice. – Din fr. longitude, lat. longitudo, -inis.

MIAZANOAPTE s. f. 1. unul dintre cele patru puncte c*******e, aflat in directia stelei polare, nord; p. ext. parte a globului pamantesc, a unui continent, a unui oras etc. situata spre acest punct c******l. ♦ Lumea, popoarele din tarile, tinuturile etc. situate in (sau spre) nord. 2. (Inv. si pop.) Miezul noptii. – Lat. mediam noctem.

MIROS, (1, 2) mirosuri, (3) miroase, s. n. l. unul dintre cele cinci simturi cu care sunt inzestrati oamenii si unele animale, prin care organismul primeste informatii asupra proprietatilor chimice ale unor substante care emana vapori; capacitate de a percepe si deosebi aceste emanatii; olfactie. ♦ Fig. Perspicacitate, intuitie, sagacitate. 2. Emanatie placuta sau neplacuta pe care o exala unele corpuri; proprietate a unor substante de a produce asemenea emanatii; senzatie pe care o produce aceasta emanatie asupra simtului olfactiv. 3. (Mai ales la pl.) Condiment, mirodenie. [Acc. si: miros] – Din mirosi (derivat regresiv).

MITITEL, -EA, -ICA, mititei, -ele, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui mic; micut. ◊ Expr. De mititel = de mic copil; de tanar. A se face mititel = a se strange (pentru a nu fi vazut); p. ext. a lua o atitudine modesta, umila (in fata cuiva). ♦ (Substantivat) Apelativ afectuos pentru a vorbi cu sau despre un copil ori (ir.) cu sau despre o fiinta tanara, naiva. 2. S. m. Carnacior facut din carne tocata, amestecata cu diverse condimente, care se mananca fript la gratar; mic. 3. S. m. (Pop.; art.) unul dintre numele d******i. – Din mic.

MONGOLID, -A, mongolizi, -de, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. (La pl.) Denumirea uneia dintre cele trei mari rase omenesti, raspandita in Asia centrala, Asia de est si de sud-est; (si la sg.) persoana care apartine acestei rase. 2. Adj. Care prezinta caractere fizice asemanatoare cu ale unui mongol (1); care se refera la mongoloid (1). – Din fr. mongoloide.

NEGARE, negari, s. f. 1. Actiunea de a nega si rezultatul ei; contestare, tagaduire. 2. (Fil.) Negatie (2). ◊ Negarea negatiei = una dintre cele trei legi dialectice principale, potrivit careia dezvoltarea se prezinta ca o inlantuire de negatii dialectice. – V. nega.

NEGATIE, negatii, s. f. 1. Faptul de a nega. ♦ Cuvant, gest, fapt etc. care neaga, contrazice, contesta (ceva sau pe cineva). ♦ Functor logic pe baza caruia se contesta valoarea de adevar sustinuta intr-o afirmatie. ♦ Cuvant cu ajutorul caruia se neaga ideea exprimata de o propozitie sau de una dintre partile ei. 2. (Fil.) Proces obiectiv de inlocuire a unor calitati ale obiectelor prin altele, care asigura dezvoltarii un sens ascendent; negare (2). – Din fr. negation, lat. negatio.

NEMTISOR, nemtisori, s. m. Nume dat mai multor specii de plante erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunze divizate si cu flori de obicei albastre, prevazute cu un pinten (Delphinium); planta care apartine uneia dintre aceste specii. – Neamt + suf. -isor.

NORD s. n. sg. 1. unul dintre cele patru puncte c*******e aflat in directia stelei polare; miazanoapte. (Adjectival) Polul Nord. ♦ Nord magnetic = directie in care se indreapta intotdeauna varful unui ac magnetic. ◊ Loc. adj. De nord = nordic. 2. Parte a globului pamantesc, a unui continent, a unei tari etc. asezata spre nord (1); tinut nordic. ♦ Popoarele, lumea etc. din aceste regiuni. – Din fr. nord, germ. Nord.

NOI pron. pers. 1 pl. 1. (Desemneaza pe cel care vorbeste si persoana sau persoanele pe care acesta si le asociaza in vorbire) S-a inserat si noi tot pe loc stam. ◊ Loc. adv. (La acuzativ) La noi = acasa; in tara, in regiunea etc. de bastina. 2. (La dativ, in formele ne, ni, cu valoare posesiva) Casa ne e frumoasa. (Cu valoare de dativ etic) Ne esti departe. 3. (La dativ sau la acuzativ, in forma ne, cu valoare de pronume reflexiv) Ne povesteam multe. 4. (In stilul oticial-administrativ) Eu. Noi, directorul scolii, am hotarat. ◊ (Ca plural al modestiei) Noi credem ca una dintre caracteristicile muzicii este melodia. Multumim celor care ne-au ajutat. [Dat.: noua, ne, ni; acuz.: (pe) noi, ne] – Lat. nos.

NICOVALA, nicovale, s. f. 1. Unealta de otel sau de fonta folosita in atelierele de forja pentru sprijinirea pieselor de metal supuse prelucrarii, in operatiile de deformare plastica prin batere cu ciocanul; ilau. ♦ Unealta de otel pe care se bate taisul coasei. 2. unul dintre cele patru oscioare ale urechii medii, de forma asemanatoare cu cea a unei nicovale (1). – Din sl. nakovalo.

DORIC, -A, dorici, -ce, adj. Dorian (2). ◊ Stil (sau ordin) doric = una dintre cele trei forme arhitectonice vechi grecesti, caracterizata prin coloane fara baza si prin capiteluri fara ornamente. (Despre cladiri sau elemente arhitectonice) Construit in stil doric. – Din fr. dorique, it. doricus.

ELZEVIR, elzevire, s. n. Caracter de litera subtire cu talpa triunghiulara. ♦ Editie imprimata sau publicata de unii dintre membrii vestitei familii de tipografi olandezi Elzevir. – Din fr. elzevir.

ELECTRICITATE s. f. 1. Una dintre proprietatile fizice fundamentale ale materiei, care se manifesta prin ansamblul fenomenelor legate de aparitia, de miscarea si de interactiunea corpurilor purtatoare de sarcina electrica. ♦ Totalitatea fenomenelor electrice. ♦ Electricitate atmosferica = ansamblul fenomenelor electrice din atmosfera (fulgere, trasnete etc.) Electricitate animala = energie electrica produsa de tesuturile vii. ♦ Lumina electrica. 2. Ramura a fizicii care se ocupa cu studiul fenomenelor electrice. – Din fr. electricite.

ENTIMEMA, entimeme, s. f. Forma prescurtata de silogism, in care una dintre premise sau concluzia nu este exprimata, ci subinteleasa. – Din fr. enthymeme, lat. enthymema.

EST s. n. unul dintre cele patru puncte c*******e, aflat in partea unde rasare soarele, opus vestului; loc pe orizont unde rasare soarele; p. ext. regiune situata in locul unde rasare soarele; rasarit¹, orient. – Din fr. Est.

EXECUTIV, -A, executivi, -e, adj. Care are sarcina de a executa dispozitiile organelor superioare. ◊ Organ executiv = organ de stat cu functii de organizare si de asigurare a executarii legilor. (In organizarea unor state) Putere executiva = sistem de organe compus din guvern si intreg aparatul administrativ, reprezentand una dintre celei trei puteri fundamentale ale statului prevazute de principiul separatiei puterilor. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. executif.

DO s. m. invar. unul dintre cele sapte sunete ale gamei muzicale, situat pe treapta intai din gama majora-tip. ♦ Denumire a uneia dintre gamele muzicale (care incepe cu sunetul „do”). – Din it. do.

DOGE, dogi, s. m. Titlu purtat de conducatorii politici ai unora dintre vechile republici aristocratice italiene; persoana care avea acest titlu. – Din it. doge.

DONATIE, donatii, s. f. Contract prin care una dintre parti transmite celeilalte proprietatea unui bun material fara sa primeasca ceva in schimb; donare. ♦ (Concr.) Bun material transmis printr-un astfel de contract. [Var.: (inv.) donatiune s. f.] – Din fr. donation, lat. donatio, -onis.

DROJDIE, drojdii, s. f. 1. Substanta depusa dintr-un lichid pe fundul unui vas. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a se afla etc.) pe drojdie (sau pe drojdii) = a fi la capatul resurselor materiale, a nu mai avea aproape nici un ban. ♦ Zat de cafea. 2. (In sintagma) Rachiu de drojdie (si eliptic) = rachiu facut din drojdie (1) de vin. 3. Fig. Ramasita, reminiscenta, urma. 4. Fig. (La sg., cu sens colectiv; peior.) Elemente declasate, corupte ale unei societati; pleava, gunoi. 5. Nume dat unor ciuperci microscopice unicelulare care traiesc in colonii si de obicei produc fermentatia alcoolica in materii zaharoase. ♦ Preparat industrial facut din una dintre aceste ciuperci (a berii), intrebuintat ca ferment pentru dospirea aluatului. – Din sl. drozdijen.

TATU, tatu, s. m. Nume dat mai multor genuri de mamifere nocturne fara dinti, cu corpul acoperit de placi osoase si cornoase mobile, care traiesc in America Centrala, de Sud si in Mexic; animal apartinand unuia dintre aceste genuri. – Din fr. tatou.

TREFLA, trefle, s. f. 1. Una dintre cele patru culori ale cartilor de joc, reprezentata printr-un semn de culoare neagra, in forma frunzei de trifoi; spatie. 2. Gaitan de bumbac, de matase etc. cusut ca podoaba in forma de frunza de trifoi la unele haine (de uniforma); p. ext. cusatura facuta astfel. 3. (Tehn.) Rozeta cu trei sau patru aripi, cu ajutorul careia se actioneaza cilindrul unui laminator. – Din fr. trefle.

RECIPROCITATE, reciprocitati, s. f. 1. Insusirea de a fi reciproc. ♦ Asigurare facuta de catre un stat altui stat, cu care intretine relatii diplomatice, culturale, comerciale, de a avea un tratament egal sau echivalent cu acela pe care acest din urma stat i-l asigura la randul sau. 2. (Mat.) Relatie intre doua numere, ecuatii sau teoreme prin care una dintre ele este reciproca celeilalte. 3. (Fiz.) Proprietate a razelor luminoase de a nu-si schimba forma si traiectoria atunci cand este inversat sensul de propagare a luminii. – Din fr. reciprocite, lat. reciprocitas,-atis.

REGALA², regale, s. f. Instrument de suflat asemanator cu orga, dar mai mic decat aceasta. ♦ unul dintre registrele o***i. – Din fr. regale.

REGE, regi, s. m. 1. Suveranul unui regat, persoana care detine puterea suprema intr-un regat; monarh. 2. Fig. Cel care are pozitia cea mai insemnata intr-un domeniu oarecare, prin puterea, prin importanta, prin competenta sa. 3. Numele piesei principale de la jocul de sah, a carei pierdere aduce infrangerea jucatorului. ♦ Numele uneia dintre cartile de joc, care are desenat pe ea un cap de rege (1); popa, riga. – Din lat. rex, -gis.

REZILIERE, rezilieri, s. f. Actiunea de a rezilia si rezultatul ei; desfacere a unor contracte, in cazul in care una dintre obligatiile reciproce nu a fost executata, mentinandu-se acele efecte ale contractului care s-au produs pana la data desfacerii lui. [Pr.: -li-e- – Var.: (inv.) reziliare s. f.] – V. rezilia.

SUNNA s.f. 1. Una dintre cartile sfinte ale mahomedanilor. 2. Transmiterea conversatiilor, comportarii, faptelor si explicatiilor profetului Mahomed Coranului asa cum au fost ele redactate in cele sase culegeri hadith (2.) canonice. (cf. fr. sunna < ar. sunnah) [def. 1. MDN, 2. Brockhaus]

SALCIE¹, salcii, s. f. Numele mai multor specii de arbori si de arbusti cu ramuri lungi, subtiri si mladioase, cu frunze lanceolate si cu flori galbene-verzui dispuse in matisori, care cresc la marginea apelor (Salix); arbore apartinand uneia dintre aceste specii. ◊ Salcie pletoasa (sau plangatoare) = varietate de salcie¹ cu ramuri foarte lungi, flexibile si plecate in jos (Salix babylonica). [Pl. si: salcii. – Var.: salce s. f.] – Lat. salix, -icis.

SANTAL, santali, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori tropicali, avand, dupa varietati, lemnul alb, dens si mirositor sau brun-rosiatic si fara miros, cu frunze mari si cu flori grupate in ciorchini (Santalum); arbore apartinand uneia dintre aceste specii. ♦ Ulei de santal = esenta extrasa prin distilare din lemnul si din radacina varietatii albe de santal, folosita in medicina si in parfumerie. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus, folosit in tamplaria de lux sau la extragerea unui ulei. [Var.: sandal s. m. ] – Din fr. santal.

SARSAILA s. m. Una dintre denumirile populare ale diavolului. – Et. nec.

DIFTINA, diftine, s. f. Tesatura de bumbac, deasa si rezistenta, cu una dintre fete pufoasa. – Din fr. duvetine.

SCAFOID, scafoide, s. n. (Anat.) unul dintre cele sapte oase ale labei piciorului. ◊ (Adjectival) Os scafoid. – Din fr. scaphoide.

SATIN s. n. Tesatura deasa de matase, de bumbac, de fibre sintetice etc., cu una dintre fete lucioasa, folosita mai ales pentru captuseli. [Var.: saten s. n.] – Din fr. satin.

SCANDINAV, -A, scandinavi, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din una dintre populatiile de baza ale Scandinaviei sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Scandinaviei sau populatiilor ei, privitor la Scandinavia sau la populatiile ei. – Din fr. scandinave.

DENUNTARE, denuntari, s. f. Actiunea de a denunta si rezultatul ei. 1. Desfacere a unui contract sau a unui tratat prin manifestarea de vointa unilaterala a uneia dintre parti. 2. Denunt (2). – V. denunta.

SCADERE, scaderi, s. f. 1. Actiunea de a scadea si rezultatul ei; reducere, micsorare, descrestere (a cantitatilor, a volumului, a proportiilor). ♦ Una dintre cele patru operatii aritmetice fundamentale, prin care se determina diferenta dintre doua numere, diferenta care adunata cu scazatorul trebuie sa dea un numar egal cu descazutul. 2. Defect, cusur, lipsa, imperfectiune. ♦ (Inv.) Pierdere, diminuare a valorii. – V. scadea.

SCARITA, scarite, s. f. 1. Diminutiv al lui scara; scaricica, scarisoara. 2. unul dintre cele trei oscioare ale urechii mijlocii. – Scara + suf. -ita.

SEMIAUTOMAT, -A, semiautomati, -te, adj. (Despre sisteme tehnice) Care efectueaza automat numai unele dintre miscarile pe care este capabil sa le execute, celelalte fiind dirijate prin interventii din exterior; automatizat numai in parte. [Pr.: -mi-a-u-] – Semi- + automat.

SEMILUNA, semiluni, s. f. 1. Parte a discului Lunii, in forma de semicerc, luminata de Soare in timpul uneia dintre fazele astrului; Luna privita in faza primului si a ultimului patrar. 2. Semn simbolic al islamismului reprezentand forma pe care o are Luna in faza primului patrar. ♦ Fig. Imperiul Otoman; turcii; mahomedanismul. – Semi- + luna.

SEPTIMA², septime, s. f. Una dintre pozitiile de aparare la scrima. – Din fr. septime.

SERTIZA, sertizez, vb. I. Tranz. 1. A fixa o piatra pretioasa sau ornamentala in montura metalica prin indoirea marginilor monturii. 2. A asambla, a fixa doua piese tubulare prin indoirea peretilor la capatul uneia dintre ele. – Dupa fr. sertir.

SEMIPERMEABIL, -A, semipermeabili, -e, adj. (Despre un perete poros, o membrana) Care permite trecerea numai a unora dintre componentele unui amestec lichid sau gazos. [Pr.: -me-a-] – Din fr. semi-permeable.

SEXAGESIMAL, -A, sexagesimali, -e, adj. (Despre modul de diviziune sau despre subdiviziuni) Care are la baza raportul dintre unu si saizeci; care imparte un intreg in saizeci de parti egale. – Din fr. sexagesimal.

SIMILITUDINE, similitudini, s. f. 1. Potrivire, asemanare, identitate (intre doua lucruri sau doua actiuni). 2. (Fiz.; Tehn.) Proprietate a doua fenomene de a putea fi puse intr-o corespondenta partiala sau totala, astfel incat valorile marimilor caracteristice unuia dintre fenomene sa poata fi obtinute, printr-un calcul relativ simplu, din valorile cunoscute ale marimilor corespondente caracteristice celuilalt fenomen. 3. (Mat.) Asemanare. – Din fr. similitude, lat. similitudo, -inis.

SPIRITUAL² s. n. (Si in sintagma negro spiritual) Cantec religios al negrilor americani care a constituit una dintre sursele jazului. [Pr.: spiritual] – Cuv. engl.

STEREOSPECIFIC, -A, stereospecifici, -ce, adj. (Chim.) (Despre catalizatori de polimerizare) Care dirijeaza reactia de polimerizare pentru obtinerea unor polimeri cu structura regulata in spatiu. ♦ (Despre enzime) Care dirijeaza reactia catalizata de enzime spre formarea numai a unuia dintre stereoizomerii posibili. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stereospecifique, engl. stereospecific.

SOACRA, soacre, s. f. Mama unuia dintre soti, in raport cu celalalt sot. ◊ Soacra-mare = mama mirelui. Soacra-mica = mama miresei. – Lat. socra (= socrus).

SUPIN, supine, s. n. Mod nepersonal al unui verb, precedat in mod obligatoriu de una dintre prepozitiile „de”, „la” etc., avand aceeasi forma ca participiul trecut, de care se deosebeste prin aceea ca nu este variabil. – Din lat. supinum, fr. supin.

SUD-AFRICAN, -A, sud-africani, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din una dintre populatiile indigene ale Africii de Sud sau este originara de acolo; spec. persoana care face parte din populatia de baza a Republicii Africa de Sud sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Africii de Sud, Republicii Africii de Sud sau sud-africanilor (1), privitor la Africa de Sud, la Republica Africii de Sud sau la sud-africani. – Din fr. sud-africain.

SUD-AMERICAN, -A, sud-americani, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din una dintre populatiile de baza ale tarilor din America de Sud sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Americii de Sud sau privitor la America de Sud sau la populatia ei. – Din fr. sud-american.

COXA, coxe, s. f. 1. (Anat.) Coapsa. 2. (Zool.) unul dintre segmentele picioarelor la artropode. – Din lat. coxa.

CREP, crepuri, s. n. 1. Cauciuc natural, de culoare alba-galbuie, din care se fac talpi pentru incaltaminte. 2. Tesatura subtire, incretita, din fire de matase sau de lana suprarasucite. ◊ Crep satin = tesatura cu una dintre fete mata si cu cealalta lucioasa. ♦ Bucata dintr-o asemenea tesatura, de culoare neagra, care se poarta la brat, la rever sau la palarie in semn de doliu. – Din fr. crepe.

CUMNAT, -A, cumnati, -te, s. m. si f. Fratele sau sora unuia dintre soti in raport cu celalalt sot. ♦ (La pl.) Persoane (femei sau barbati) inrudite in acest fel. – Lat. cognatus.

CUSCRA, cuscre, s. f. Mama unuia dintre soti in raport cu parintii celuilalt sot. – Probabil din cuscru.

CUSCRU, cuscri, s. m. Tatal unuia dintre soti in raport cu parintii celuilalt sot; (la pl.) parintii unuia dintre soti in raport cu parintii celuilalt sot. – Lat. consoc(e)rum.

CUPA², cupe, s. f. Una dintre culorile cartilor de joc (in forma de inima de culoare rosie). – Din ngr. kupa.

ABSCISA ~e f. Una dintre cele doua linii care servesc la fixarea pozitiei unui punct pe un plan sau in spatiu, cealalta numindu-se ordonata. [Sil. ab-sci-] /<fr. abscisse, lat. abscissa

APOCALIPS n. Una dintre cartile Noului Testament, continand prorociri despre sfarsitul lumii si judecata de apoi. /<gr., lat. apocalypsis, fr. apocalypse

BALCANISM ~e n. 1) Cuvant sau expresie specifica uneia dintre limbile balcanice. 2) Ansamblu de mentalitati, de deprinderi, de manifestari etc. (considerate a fi) specifice locuitorilor din Peninsula Balcanica. /Din Balcani n. pr. + suf. ~ism

BATANT ~ta (~ti, ~te) (despre usi, ferestre etc.) Care se inchide si se deschide printr-o miscare de rotatie in jurul unei axe verticale fixate la una dintre margini; cu proprietate de a se inchide si a se deschide singur. /<fr. battant

CALCANEU ~e n. unul dintre oasele care formeaza calcaiul. [Sil. -ca-neu] /<lat. calcaneum, fr. calcaneum

CHEAG ~uri n. 1) Ferment extras din sucul gastric al rumegatoarelor tinere si folosit ca coagulant pentru inchegarea laptelui. 2) Una dintre cele patru despartituri ale stomacului rumegatoarelor. 3) fig. Avere sau capital initial care a stat la baza unei averi mai mari. ◊ A avea ~ a fi bogat; a avea bani. A prinde ~ a se imbogati. /<lat. clagum

CIUR ~uri n. 1) Unealta de cernut materiale formata dintr-o retea de sarma sau dintr-o bucata de tabla perforata, fixata pe o rama. ◊ Ochi de ~ ochi foarte mici. A face ~ a gauri peste tot; a ciurui. Cat duce ~ul apa nimic. 2) Masina folosita la sortarea ma-terialelor pulverulente. 3) Una dintre cele patru sectiuni ale stomacului la rumegatoare. 4) inv. Gherghef mic pentru brodat. /<lat. cibrum

CUMNAT ~ta (~ti, ~te) m. si f. Fratele (sora) unuia dintre soti in raport cu celalalt sot. /<lat. cognatus

CUPA² ~e f. Una dintre cele patru culori ale cartilor de joc, reprezentand o figura in forma de inima de culoare rosie. /<ngr. kupa

CUSCRA ~e f. Mama unuia dintre soti in raport cu parintii celuilalt sot. /<lat. consocra

CUSCRU ~i m. Tatal unuia dintre soti in raport cu parintii celuilalt sot. /<lat. consoc(e)rum

GALBEN¹ n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar; culoarea aurului. ◊ A i se face (cuiva) ~ inaintea ochilor a i se face rau (cuiva); a avea ameteli. /<lat. galbinus

HIPERBOLOID ~zi m. Suprafata rezultata din miscarea unei hiperbole in jurul uneia dintre axele sale. /<fr. hyperboloide

INCIDENT² ~e n. 1) Intamplare neasteptata (si neplacuta), dificultate care survine in cursul unei actiuni. 2) jur. Obiectie facuta in cursul procesului de una dintre partile implicate, care poate influenta sentinta. /<fr. incident, lat. incidens, ~ntis

INDIAN² ~ana (~eni, ~ene) 1) Care apartine Indiei sau populatiei ei; din India. 2) Care apartine uneia dintre populatiile bastinase din America; amerindian. [Sil. -di-an] /<fr. indien

INDIAN³ ~ana (~eni, ~ene) m. si f. 1) Persoana care face parte din populatia de baza a Indiei sau este originara din India. 2) Persoana apartinand uneia dintre populatiile bastinase din America; amerindian. [Sil. -di-an] /<fr. indien

INDIGO ~uri n. 1) Una dintre culorile de baza ale spectrului de lumina, situata intre albastru si violet; culoare intermediara intre albastru si violet. 2) Colorant albastru-inchis, extras dintr-un arbust exotic sau obtinut pe cale sintetica. 3) Hartie subtire colorata, tratata cu grafit, cu ajutorul careia se pot multiplica in procesul scrierii materiale; hartie-carbon. [Art. indigoul] /<fr., sp. indigo

LATERAL ~a (~i, ~e) 1) Care se afla pe una dintre laturile unui obiect. 2) Care, din punct de vedere al importantei, se situeaza pe al doilea plan; care este de importanta mai mica; secundar. /<fr. lateral, lat. lateralis

LEONIN ~a (~i, ~e) Care tine de leu; propriu leului. Infatisare ~a. ◊ Contract ~ contract prin care una dintre parti isi asigura partea cea mai mare a castigului. /<lat. leoninus, fr. leonin

MAT² n. Situatie in cadrul unei partide de sah, in care regele uneia dintre parti nu-si poate parasi locul fara a fi prins, determinandu-se in felul acesta sfarsitul partidei in valoarea partii adverse. /<fr. mat, germ. Matt

MATUSA ~i f. 1) Sora (sau verisoara) a unuia dintre parinti, luata in raport cu copiii acestora. 2) pop. (folosit si ca termen de adresare) Femeie in varsta. [G.-D. matusii] /<lat. amita + suf. ~usa

MOS ~i m. 1) (folosit si ca termen de adresare) Barbat ajuns la o varsta inaintata; mosneag. ◊ ~ Martin urs. 2) rar Barbat privit in raport cu nepotii sai; bunic. 3) pop. Frate (sau var) al unuia dintre parinti, privit in raport cu copiii acestora; unchi. 4) Persoana care apartine generatiilor precedente. ◊ Din (sau de la) mosi-stramosi a) din vremuri foarte indepartate; b) (transmis) din generatie in generatie. 5) la pl. (in credintele religioase) Ziua din ajunul sarbatorii pogorarii duhului sfant. ◊ Sambata ~ilor sambata dinaintea Duminicii Mari. /Din moasa

NEGRU³ neagra (negri, negre) 1) Care este de culoarea carbunelui, a smoalei, a funinginii etc. Ochi negri. ◊ Paine neagra paine de culoare inchisa, facuta din faina integrala. Cafea neagra bautura de cafea, fara adaus de lapte. Pamant ~ cernoziom. 2) (de-spre persoane) Care are parul, pielea, ochii de culoare inchisa; brunet; oaches; smolit; negricios. ◊ ~ la fata smead. 3) Care apartine rasei de oameni, ce se caracterizeaza prin culoarea foarte inchisa a pielii. ◊ Rasa neagra una dintre rasele umane, originara din Africa, caracterizata prin culoarea foarte intunecata a pielii si prin parul cret. 4) pop. Care este murdarit; plin de murdarie; murdar. Maini negre. 5) Care este lipsit de lumina; intunecat; intunecos; obscur. Codru ~. 6) fig. Care are caracter negativ; rau. Zile negre. ◊ Mizerie (sau saracie) neagra saracie cumplita. Boala neagra epilepsie. Piata neagra loc clandestin, unde vanzarea si cumpararea este interzisa. A se face ~ la fata a se infuria. A avea suflet ~ (sau a fi ~ la suflet) a fi foarte rau. /<lat. nigrum

NEUTRU ~a (~i, ~e) 1) (despre state) Care nu adera la nici una dintre partile aflate in conflict; care promoveaza o politica de neutralitate. 2) (despre persoane) Care nu este de partea nimanui. 3) Care este lipsit de proprietati bine pronuntate; lipsit de expresivitate; fad; palid; inexpresiv; sters. Stil ~. 4) lingv.: (Gen) ~ gen gramatical al numelor care nu este nici masculin, nici feminin. 5) chim. Care nu are caracter nici de acid, nici de baza. [Sil. ne-u-; Acc. si neutru] /<fr. neutre, lat. neuter, ~tra, it. neutro

NICOVALA ~e f. 1) Bloc de otel folosit ca suport la forjarea pieselor de metal; ilau. ~ de fierarie. 2) unul dintre oasele mici care formeaza urechea medie. /<sl. nakovalo

OIER ~i m. 1) fam. Persoana care are in grija oile; pastor; cioban; ovicultor. 2) inv. Stapan (sau ingrijitor) al unei tarle; tarlas. 3) inv. Slujbas insarcinat cu incasarea oieritului. 4) pop. Una dintre cele douasprezece constelatii zodiacale; constelatia Lira; Ciobanul-cu-Oile. [Sil. o-ier] /oaie + suf. ~ar

ORDONATA ~e f. mat. Una dintre cele doua linii (cea verticala) care determina pozitia unui punct pe un plan; a doua coordonata carteziana a unui punct din plan. /<fr. ordonnee

REGALA¹ ~e f. 1) Instrument muzical pneumatic, asemanator cu orga, dar de dimen-siuni mai mici. 2) unul dintre registrele o***i. /<fr. regale

REZOLUTIE ~i f. 1) Decizie a unui colectiv adoptata in urma dezbaterilor. 2) Semnatura pusa de o persoana oficiala pe un document continand hotararea luata. 3) jur. Desfacere a unui contract pentru neexecutarea uneia dintre obligatiile reciproce ale partilor. [G.-D. rezolutiei; Sil. -ti-e] /<fr. resolution, lat. resolutio, ~onis

SABIE sabii f. 1) Arma alba constand dintr-o lama lunga de otel, ascutita la varf si pe una dintre laturi, si dintr-o garda si un maner. ◊ ~a lui Damocle pericol ce ameninta in permanenta pe cineva. A pune sub ~ (sau a trece sub ascutisul ~ei) a omori; a ucide. A pune mana pe ~ a incepe lupta. A-si pune capul (sanatos, teafar) sub ~ a-si cauza singur o nenorocire, un necaz. 2) Arma sportiva cu lama lunga si flexibila, folosita la scrima. 3) v. SABITA II. [G.-D. sabiei; sil. -bi-e] /<sl. sablja

SCARITA ~e f. anat. (diminutiv de la scara) unul dintre cele trei oase mici ale urechii mijlocii. /scara + suf. ~ita

SET ~uri n. 1) Parte a unui meci de tenis, de volei etc., care dureaza pana la realizarea unui anumit numar de puncte in favoarea unuia dintre participanti. 2) Garnitura de obiecte de acelasi fel, avand o anumita destinatie. /<fr., engl. set

SFEROID ~e n. Corp geometric de forma aproape sferica, obtinut prin rotirea unei elipse in jurul uneia dintre axele ei de simetrie. /<fr. spheroide, lat. sphaeroides, germ. Spharoidisch

SOACRA ~e f. Mama a unuia dintre soti in raport cu celalalt sot. ◊ ~-mare mama mirelui. ~-mica mama miresei. [G.-D. soacrei; Sil. soa-cra] /<lat. socra

SOCRU ~i m. Tata al unuia dintre soti in raport cu celalalt sot. ◊ ~-mare tatal mirelui. ~-mic tatal miresei. [Sil. so-cru] /<lat. socrus

SAH² ~uri n. 1) Joc intre doi parteneri, constand in mutarea, dupa anumite reguli, a unor figuri pe o tabla speciala. 2) Tabla si piesele folosite la acest joc. 3) Situatie in cursul acestui joc, cand regele unuia dintre jucatori este atacat de o piesa a adversarului. ◊ A tine pe cineva in ~ a) a limita jocul adversarului la apararea regelui; b) a nu da posibilitate cuiva sa actioneze; a paraliza actiunile cuiva. /<germ. Schach

SINTOISM n. Una dintre cele mai ras-pandite religii, aparuta pe baza cultului primitiv al naturii si al diferitelor rituri magice. /<fr. shintoisme

TANTI f. 1) (si cuvant de adresare) Sora (sau vara) a unuia dintre parinti, considerata in raport cu copiii acestora; matusa. 2) (si cuvant de adresare respectuoasa) Femeie mai in varsta. [G.-D. lui tanti] /<fr. tante, germ. Tante

TRIANGULATIE ~i f. 1) Metoda de determinare a marimii unei suprafete de teren, constand din construirea unui sistem de triunghiuri adiacente, la care se masoara lungimea uneia dintre laturi si unghiurile, obtinand pe cale trigonometrica lungimea celorlalte laturi. 2) Retea de triunghiuri a unei ridicari topografice. /<fr. triangulation

TRICEPS ~si m. Muschi care se prinde prin trei ligamente de una dintre extremitati. /<fr., lat. triceps

TATA ~e f. pop. (folosit si ca termen de adresare) 1) Sora (sau vara) a unuia dintre parinti, luata in raport cu copiii acestora; matusa. 2) Sora mai mare sau femeie mai in varsta; lele. 3) peior. Femeie cu apucaturi grosolane. /<ngr. tsatsa

UNCHI ~ m. 1) (folosit si ca termen de adresare) Frate sau var al unuia dintre parinti, in raport cu copiii acestora; mos. 2) pop. (folosit si ca termen respectuos) Barbat in varsta. /<lat. avunculus

VITREG ~ga (~gi, ~ge) 1) (despre parinti si copii) Care nu este ruda de sange, inrudirea rezultand dintr-o noua casatorie a unuia dintre parinti. 2) fig. (despre imprejurari, destine) Care este nefavorabil; defavorabil; neprielnic; potrivnic. [Sil. vi-treg] /<lat. vitricus

VIZITIU ~i m. 1) Persoana care mana caii la o trasura. 2) art. pop. Una dintre cele douasprezece constelatii zodiacale, situata in emisfera boreala. /<ung. vezető

WALKIRIE ~i f. (in mitologia scandinava) Zeita care hotara soarta bataliilor si moartea unora dintre combatanti. [G.-D. walkiriei; Sil. -ri-e] /< germ. Walkyrie, fr. walkyrie

arameic/aramaic, -a adj. (Despre idiomuri) Din familia limbilor semitice, in care sunt scrise carti de cult ale evreilor; aramean. ◊ (s.f.) Limba semitica, una dintre cele mai importante ale antichitatii. (dupa fr. arameen, sem. aramaik)

RUSCHIU s. n. (Trans.) Bolovanis, stancaraie. (din rus²; s-a spus prob., in loc de ruschiu (cf. ruscea si ruscea), datorita culorii rosiatice a unora dintre aceste regiuni pietroase, cum se intampla in cazul lui ruset, des folosit ca toponim; explicatia lui Puscariu, din lat. rūsculum, nu este convingatoare)

ANALOGIE s.f. Asemanare intre doua sau mai multe situatii, obiecte, fenomene, notiuni etc., considerate din anumite puncte de vedere. ♦ Asemanare partiala in ceea ce priveste forma sau continutul a doua elemente de limba, care determina modificarea unuia dintre ele sub influenta celuilalt; schimbarea produsa. [Gen. -iei, var. (inv.) analoghie s.f. / < analogie, cf. lat., gr. analogia – raport].

ANTAGONISM s.n. 1. Contradictie antagonista. 2. (Fiziol.) Actiune a organelor cu functie opusa. ♦ Antagonism microbian = tip de relatii intre microorganisme prin care una dintre specii impiedica dezvoltarea celeilalte. [Pl. -me. / cf. rus. antagonizm < gr. antagonisma].

AUTOAGRESIUNE s.f. Stare patologica in care organismul produce substante nocive impotriva unora dintre propriile sale celule, tesuturi sau organe. [Pron. a-u-. / < fr. autoaggression].

AUTOTRANSFORMATOR s.n. Transformator electric cu o singura infasurare si cu trei borne, dintre care doua extreme pentru tensiunea inalta si una intermediara, care, impreuna cu cate una dintre cele extreme, constituie bornele pentru tensiunea joasa. [Pron. a-u-, pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. autotransformateur].

BILIARD¹ s.n. Joc practicat cu bile, care sunt miscate prin lovirea uneia dintre ele cu tacul. ♦ Masa speciala folosita pentru jocul descris mai sus. [Pron. -li-ard, pl. -de, -duri. / < fr. billard].

BIUNIVOC, -A adj. Care are corespondenta unica in ambele sensuri, fiind lipsit de echivoc, de univocitate. ◊ (Mat.) Corespondenta biunivoca = corespondenta intre elementele a doua multimi, astfel incat elementele uneia dintre ele sa corespunda univoc elementelor celeilalte si invers. [< fr. biunivoque].

BUTONARE s.f. 1. Actiunea de a butona; butonaj. 2. Procedeu de apretare a tesaturilor de lana, prin care fibrele sunt aglomerate sub forma de bobite pe una dintre suprafete, pentru a se obtine un anumit aspect. [< butona].

CANTON s.n. 1. Cladire construita langa o sosea sau langa o cale ferata, inzestrata cu aparate de semnalizare, de protectie si de supraveghere a drumurilor respective, servind si ca locuinta cantonierului. ♦ Sector al unui drum. 2. Unitate in administratia padurilor, in care activeaza padurarul; locuinta de padurar. 3. Unitate teritorial-administrativa care se intalneste in unele tari (Elvetia, Franta etc.). 4. (Arhit.) Una dintre cele patru ogive care compun o bolta in cruce. [< fr. canton].

CILINDRU s.m. 1. Corp geometric care rezulta din rotirea unui dreptunghi imprejurul uneia dintre laturile sale. ♦ Corp in forma de sul. ♦ Cilindri u*****i = elemente microscopice cu aspect cilindric, care se produc in tuburile urinifere la bolnavii care sufera de nefrita; cilindru central = coloana de tesuturi care umple regiunea centrala din structura interna a radacinii si a tulpinii unei plante. 2. Piesa (componenta) a unei masini, care se roteste in jurul axei sale, servind pentru a conduce, a presa etc. un material; valt. ◊ Cilindru compresor = tavalug. ♦ Incapere cilindrica (la motoare) in care se deplaseaza pistonul. [< lat. cylindrus, cf. fr. cylindre, germ. Zylinder].

COMPLEMENTAR, -A adj. Care intregeste un lucru, un fapt etc.; care complineste, completeaza; intregitor. ◊ Unghi complementar = unghi care formeaza impreuna cu altul un unghi drept; culori complementare = culori care prin suprapunere dau culoarea alba. // s.f. (Mat.) Una dintre cele doua submultimi ale unei multimi mai mari. [Cf. fr. complementaire].

COMUNA s.f. 1. Oras medieval (dezvoltat in apusul Europei din vechile cetati situate pe caile de comunicatie comerciala), care se bucura de o anumita autonomie politica. ♦ Diviziune teritoriala, administrata de un primar si de un consiliu municipal. 2. Unitate administrativa compusa din unul sau mai multe sate sau catune si condusa de un consiliu popular comunal. 3. Comuna primitiva = prima formatiune social-economica din istoria societatii, corespunzand unor forte de productie slab dezvoltate, bazata pe proprietatea comuna asupra mijloacelor de productie si pe relatii de colaborare si ajutor reciproc. ◊ Comuna din Paris = forma de guvernare a orasului Paris, instituita in 1871 de masele muncitoare rasculate; Camera Comunelor = una dintre cele doua camere ale parlamentului englez. [Pl. -ne / < fr. commune, it. comune, cf. lat.med. communa].

CONJUNCTIE s.f. 1. Parte de vorbire neflexibila care leaga doua propozitii sau doua cuvinte cu aceeasi functie sintactica. ♦ (Log.) Conectiv caracterizat prin aceea ca expresia alcatuita cu ajutorul sau este adevarata numai daca toate propozitiile componente sunt adevarate si este falsa cand cel putin una dintre componente este falsa. ♦ Figura de stil care enunta o observatie rezultata din asocierea unor aspecte de viata contradictorii; sinichioza. 2. (Astr.) Pozitie in care se gasesc doi astri care au aceeasi longitudine cereasca la un moment dat. [Gen. -iei, var. conjunctiune s.f. / < lat. coniunctio, cf. fr. conjonction].

CUANTIFICATOR s.m. (Mat.) Simbol care arata ca o proprietate se aplica tuturor elementelor unei multimi sau numai unora dintre ele. [Pron. cuan-. / < fr. quantificateur].

DEZAXARE s.f. Actiunea de a (se) dezaxa. ♦ (Arhit.) Abatere de la axa principala a unora dintre partile componente ale unui edificiu. ♦ (Fig.) Dezechilibru (mintal). [< dezaxa].

DO s.m. invar. (Muz.) 1. Prima treapta din gama majora tip; sunetul si nota muzicala corespunzatoare. ♦ Denumirea uneia dintre cheile muzicale. 2. Coarda a unui instrument muzical, care emite sunetul do. [< it. do].

ECLEZIAST s.n. (Bis.) Una dintre partile Bibliei, atribuita imparatului Solomon. [Pron. -zi-ast, var. eclesiast s.n. / < fr. ecclesiaste].

ELIPSOID, -A adj. (Rar) In forma de elipsa, elipsoidal. // s.n. Corp geometric rezultat din rotirea unei elipse in jurul uneia dintre axele sale de simetrie. [Pron. -so-id. / < fr. ellipsoide].

ENTIMEMA s.f. 1. Silogism in care una dintre premise sau concluzia nu este exprimata, ci se subintelege. 2. Figura de stil constand in exprimarea gandului printr-o contradictie sau sub forma unei concluzii. [Cf. fr. enthymeme, gr. enthymema – reflectie].

FOCAL, -A adj. Referitor la focarul unui sistem optic. ◊ Distanta focala = distanta dintre unul din focarele principale ale unui sistem optic central si planul principal corespunzator. [< fr. focal].

GERUNDIV s.n. (In limba latina) Forma verbala substantivata, care arata ca actiunea exprimata de verb trebuie sa se savarseasca. ♦ Una dintre formele participiului prezent in limba franceza. [< lat. gerundivus, cf. fr. gerondif].

GIROMANTIE s.f. Pretinsa previziune facuta de cineva care se invarteste intr-un cerc pana ameteste si cade pe una dintre literele inscrise in jurul cercului. [Gen. -iei. / < fr. gyromancie, cf. gr. gyros – cerc, manteia – ghicire].

INCLICHETAJ s.n. Mecanism care impiedica automat miscarea intr-un anumit sens a uneia dintre piesele sale. [< fr. encliquetage].

LATITUDINE s.f. 1. Distanta unghiulara a unui punct oarecare de pe glob sau a unui astru fata de un plan ecuatorial de referinta, masurata in grade pe meridian. ♦ (Geom.) Una dintre coordonatele polare spatiale, reprezentand unghiul format de raza vectoare a unui punct dat cu planul triedrului ortogonal la care se raporteaza punctul. 2. (Fig.) Libertate de actiune, de alegere. [< it. latitudine, cf. fr. latitude, lat. latitudo – largime].

MEDJLIS s.n. Denumirea data parlamentului sau uneia dintre camere in unele tari din Orient. [< fr. medjliss, pers. medjlis].

MEGERA s.f. (Liv.) Femeie rea, artagoasa. [Var. mejera s.f. / < fr. megere, cf. Megera – una dintre cele trei Furii].

NEOANARHISM s.n. Curent politic si doctrinar care reia si actualizeaza unele dintre tezele vechiului anarhism, pretinzand ca lupta politica organizata si partidul revolutionar ar fi inutile si ca tactica „revolutionara” ar fi aceea a actiunilor extremiste si teroriste. [Pron. ne-o-a-. / et. incerta].

NOMOTET s.m. Membru al uneia dintre comisiile insarcinate cu revizuirea constitutiei si cu modificarea legilor in vechea Atena. [< fr. nomothete, gr. nomotheta < nomos – lege, tithemi – a aseza].

NUTATIE s.f.. 1. (Astr.) Oscilatia axei unui astru in cursul miscarii de precesiune; (spec.) oscilatia axei Pamantului intr-o perioada de 18 ani si 2/3. 2. Una dintre cele trei componente ale miscarii unui corp rigid care are un punct fix si care face sa oscileze axa de rotatie proprie a corpului, apropiind-o si departand-o de axa fixa. 3. Miscare de oscilatie descrisa de plante in timpul cresterii. [Gen. -iei, var. nutatiune s.f. / cf. fr. nutation, lat. nutatio – balansare].

PERISCOPIC, -A adj. (Despre lentile) Care are una dintre fete plana sau concava si cealalta convexa. [Cf. fr. periscopique].

PISIFORM s.n. unul dintre oasele carpului. [< fr. pisiforme, cf. lat. pisum – mazare, forma – forma].

POLUX s.n. Una dintre cele doua stele mai luminoase din constelatia Gemenilor. [< Polux – fiu al lui Zeus si frate geaman cu Castor].

PORRIDGE s.n. Fel de mancare din faina de ovaz (sau de porumb), preparat printr-o fierbere indelungata la foc mic, care constituie una dintre mancarurile nationale in Anglia. [Pron. po-rigi. / < engl., fr. porridge].

POTESTATIV, -A adj. Dupa cum doreste una dintre partile contractante. [< fr. potestatif].

REGALA² s.f. Instrument de suflat asemanator o***i, dar mai mic decat aceasta. ♦ unul dintre registrele o***i. [< fr. regale].

REMIZA s.f. I. 1. Partida de sah in care nici una dintre parti nu castiga. 2. Forma de retribuire a muncii potrivit careia pentru munca prestata se acorda o cota procentuala. ♦ Comision dat la o vanzare, la o cumparare etc.; reducere, rabat. II. 1. Constructie pentru adapostirea vehiculelor, a locomotivelor etc. 2. Padurice care serveste ca loc de adapost pentru vanat. [< fr. remise].

REUNIUNE s.f. 1. Adunare, intrunire. ♦ (Sport) Competitie. 2. (Mat.) Operatie care ataseaza la doua multimi date multimea elementelor ce apartin cel putin uneia dintre ele. [Pron. -ni-u-. / cf. fr. reunion, it. riunione].

RIKSMAL s.n. Una dintre cele doua limbi literare norvegiene moderne, alaturi de landsmal. [Pron. ricsmol. / < norv. riksmal].

RING³ s.n. (Ec.) Una dintre cele mai simple forme de monopol, reprezentand o intelegere de scurta durata cu privire la preturile de vanzare. [< americ. ring].

SACULA s.f. (Anat.) Formatiune saciforma de dimensiuni mici; rest de cavitate generala (celom) la unele artropode etc. ♦ Una dintre incaperile urechii interne. [Var. sacul s.n. / < fr. saccule, cf. lat. sacculus – sac mic].

SAFENECTOMIE s.f. (Med.) Rezectie totala sau partiala a uneia dintre safene in scopul combaterii varicelor. [Gen. -iei. / < fr. saphenectomie].

SEMISERPENTINA s.f. Serpentina la care, datorita conditiilor de teren, una dintre curbele auxiliare lipseste. [Et. incerta].

SILICIC adj.m. Acid silicic = acid slab pus in libertate prin acidularea unora dintre silicati sau prin hidrolizarea unor compusi ai siliciului. [< fr. silicique].

SIXTA s.f. Una dintre cele opt pozitii simple (de aparare) la scrima. [< fr. sixte, cf. lat. sextus – al saselea].

SORIT s.n. Polisilogism contractat prin excluderea concluziilor intermediare, care in polisilogismele initiale indeplineau rolul uneia dintre premise. [< fr. sorite, lat. sorites, gr. soreites < soros – multime].

TREFLA s.f. 1. Una dintre cele patru culori ale cartilor de joc, reprezentata printr-un semn de forma unei frunze de trifoi de culoare neagra; spatie. 2. (Poligr.) Ornament care imita trifoiul. ♦ Gaitan de bumbac, de matase etc. in forma de frunza de trifoi cusut ca podoaba la unele haine (de uniforma); (p. ext.) cusatura astfel executata. ♦ (Arhit.) Ornament compus din trei cercuri care se intretaie. 3. (Mar.) Dispozitiv special de legatura atasat la coltul inferior al velelor patrate. 4. Incrucisare suprapusa de sosele; pasaj denivelat. [< fr. trefle].

TURBINECTOMIE s.f. (Med.) Ablatiune a unuia dintre cornetele foselor nazale. [Gen. -iei. / < fr. turbinectomie, cf. lat. turbo – cochilie in forma de con, gr. ektome – excizie].

UTRICULA s.f. 1. Cavitate mica in tesatura celulara a plantelor; basicuta plina cu aer care face sa pluteasca pe apa unele plante acvatice. ♦ Invelisul fructului, alcatuit din concresterea bracteelor. 2. Formatie anatomica in forma de sac. ♦ Una dintre cele doua parti care compun cavitatea urechii numita vestibul. [Var. utricul s.n. [< fr. utricule, cf. lat. utriculus].

COMANDITA s. f. 1. societate comerciala in care, in temeiul unui contract, unii dintre asociati raspund solidar si cu intreaga lor avere fata de creditorii ei, iar altii numai in limitele capitalului social investit. 2. fondurile varsate de fiecare asociat al unei asemenea societati. (

COMBINAT¹ s. n. complex care reuneste mai multe ramuri ale industriei si in care produsele uneia dintre ele servesc celorlalte ca materie prima, semifabricata etc. ◊ ~ sportiv = ansamblu de mai multe terenuri, sali de gimnastica etc., unde se practica diferite sporturi. (< rus. kombinat, fr. combinat)

COMUNA s. f. 1. oras medieval, care se bucura de o anumita autonomie politica. 2. unitate de baza administrativ-teritoriala compusa din unul sau mai multe sate. 3. ~ primitiva = prima formatiune social-economica din istoria societatii, cu nivelul scazut al fortelor de productie, proprietatea comuna asupra mijloacelor de productie si egalitatea in repartitia produselor. ◊ C-a din Paris = forma de guvernare a orasului Paris, instituita in 1871 de masele muncitoare rasculate, prima incercare de instaurare a dictaturii proletariatului; Camera C-elor = una dintre cele doua camere ale parlamentului englez. (<fr. commune)

CON² s. n. 1. corp rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghic in jurul uneia dintre catetele sale; obiect cu o astfel de forma. ◊ ~ vulcanic = partea exterioara, in forma de con, a unui vulcan; ~ de lumina = fascicul de raze care pleaca dintr-un punct luminos si cade pe o suprafata. 2. fructul coniferelor. (<fr. cone, lat. conus)

LOCATIE, locatii, s.f. 1. Inchiriere. ♦ Chirie platita pentru un lucru luat in folosinta. ◊ Taxa de ~ = sanctiune baneasca in caz de depasire a termenului de incarcare sau descarcare a vagoanelor de cale ferata sau a autovehiculelor. 2. Determinare a pozitiei unei nave in larg. 3. (Inform.) ~ de memorie = zona a memoriei unui calculator electronic al carei continut poate fi folosit in timpul rularii unui program. 4. (Jur.) Contract prin care una dintre parti se obliga sa procure celeilalte, in schimbul unei anumite sume, folosinta unui lucru pentru un timp determinat. (cf. fr. location, lat. locatio)

COMANDITA s.f. Contract de asociatie comerciala, in care unii dintre asociati raspund solidar si cu intreaga lor avere, iar alti asociati raspund numai in limitele capitalului investit. ◊ Societate in comandita = societate bazata pe un astfel de contract. [< fr. commandite].

AVOCAT, -A s.m. si f. Persoana care reprezinta pe impricinati inaintea instantelor judecatoresti si care indeplineste unele dintre actele de procedura. [Var. advocat, -a s.m.f. / < lat. advocatus, cf. germ. Advokat, it. avvocato, fr. avocat].

ASTRAGAL s.n. 1. unul dintre oasele mari ale tarsului. 2. Brau care impodobeste extremitatea superioara a unei coloane la baza capitelului. [Pl. -le, -luri. / < fr. astragale, cf. gr. astragalos].

BALCON s.n. 1. Platforma (cu balustrada) iesita in afara, asezata pe una dintre fetele unei cladiri si comunicand cu interiorul. 2. Galerie circulara a unei sali de spectacole, situata de obicei deasupra parterului. [< fr. balcon, it. balcone].

CALCANEU s.n. unul dintre oasele calcaiului. [Pl. -ee, -euri. / < lat. calcaneum, fr. calcaneum].

CAPRICORN s.n. Constelatie din emisfera australa. ♦ Tropicul capricornului = paralela pe globul terestru care se afla la 23°27' latitudine sudica. ♦ unul dintre semnele zodiacului (care se reprezinta printr-un tap). [< lat. capricornus < capra – capra, cornus – corn, cf. fr. capricorne].

CARBON s.n. Metaloid tetravalent care se gaseste in natura sub forma de grafit, in carbunii de pamant etc. ◊ Hartie carbon = hartie avand pe una dintre fete un strat subtire de substanta colorata, care permite copierea unui text, a unui desen etc. pe mai multe foi. [< fr. carbone, cf. lat. carbo – carbune].

CARDAN s.n. Sistem de suspensie sau de articulatie care permite uneia dintre partile lui sa-si pastreze o anumita pozitie sau directie indiferent de miscarile suportului ei. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. cardan, cf. Cardan – matematician italian].

CAUZALITATE s.f. Categorie filozofica care exprima interactiunea dintre cauza si efect, constituind una dintre principalele forme ale conexiunii universale a fenomenelor. [Pron. ca-u-. / cf. it. causalita, fr. causalite].

COMBINAT s.n. Mare intreprindere economica, care reuneste mai multe fabrici si uzine si in care produsele uneia dintre ele servesc celorlalte ca materie prima, semifabricata etc. ◊ Combinat sportiv = ansamblu de mai multe terenuri, sali de gimnastica etc., unde se practica diferite sporturi. [< rus. kombinat].

CON s.n. 1. Corp rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghi in jurul uneia dintre catetele sale; (p. ext.) obiect cu o astfel de forma; Con vulcanic = partea exterioara in forma de con (1), a unui vulcan; con de lumina = fascicul de raze care pleaca dintr-un punct luminos si cade pe o suprafata. 2. Fructul coniferelor. [Pl. -nuri. / < lat. conus, gr. konos, cf. fr. cone].

DONATIE s.f. Act prin care una dintre parti procura un avantaj celeilalte parti fara a primi ceva in schimb; dar facut printr-un act public. [Gen. -iei, var. donatiune s.f. / cf. lat. donatio, fr. donation].

EST s.n. unul dintre cele patru puncte c*******e; rasarit, orient. [< fr., it. est, cf. engl. east].

ETAJ s.n. 1. Fiecare dintre partile unei cladiri care se gasesc intre planseurile de deasupra parterului; cat. 2. Nume dat unor lucruri, unor obiecte dispuse unul peste altul. ♦ (Spec.) a) Fiecare dintre etapele rezultate din impartirea variatiei de viteza sau de presiune a fluidului intr-o masina termica; b) partea unei masini termice in care se produce aceasta variatie; c) partea unui amplificator electric unde are loc una dintre amplificarile pe care acesta le realizeaza; d) (poligr.) subdiviziunea orizontala a capului unei tabele. 3. Succesiune de terenuri care corespunde in timp unei varste geologice. 4. Etaj de vegetatie = element structural al unui arboret constand din totalitatea arborilor ale caror coroane se situeaza la o anumita inaltime, formand un strat distinct. [< fr. etage].

EXECUTIV, -A adj. Care are sarcina de a pune in aplicare legile si dispozitiile organelor superioare. ◊ Putere executiva = una dintre puterile fundamentale ale statului, reprezentata prin guvern. [Pron. eg-ze-. / < fr. executif].

artut (-ta), adj. – Siret, viclean. Cuvint rar, mentionat o singura data de Puscariu, ZRPh., XVII, 110, pe baza unui glosar trans.; pare a fi un hapax mai putin vechi decit crede Puscariu, poate o deformare locala a unui cuvint sas., de ex. hart. Totusi, Puscariu si DAR se gindesc la un lat. *artutus, de la artus „membru” (ca nasutus de la nasus), si il explica printr-un sens intermediar de „flexibil, agil”. REW 679 il relationeaza cu ars „arta”, si 751 cu astutus. Nici una dintre aceste ipoteze nu pare posibila.

FA s.m.invar. (Muz.) Treapta a patra din gama majora tip; sunetul si nota corespunzatoare. ♦ Denumirea uneia dintre cheile muzicale. [< it. fa].

HEBEFRENIE s.f. (Med.) Una dintre formele dementei precoce, care se caracterizeaza prin comportament pueril cu tendinte spre acte antisociale; schizofrenie. [Gen. -iei. / < fr. hebephrenie, cf. gr. hebe – pubertate, phren – spirit].

HIPERBOLOID s.n. Suprafata rezultata din revolutia unei hiperbole in jurul uneia dintre axele sale. [Pron. -lo-id. / < fr. hyperboloide, cf. gr. hyperbole – hiperbola, eidos – forma].

ISCHION s.n. unul dintre cele trei oase care formeaza osul iliac. [Pron. -chi-on. / < fr. ischion, cf. gr. ischion – sold].

piparusa, piparuse, s.f. (reg.) 1. ardei (planta si fruct). 2. boia de ardei. 3. una dintre figurile jocului numit romanul (varianta a calusarilor).

LANDGRAF s.m. Titlu dat unora dintre vechii principi germani. [< germ. Landgraf, cf. Land – tara, Graf – conte].

LEONIN¹, -A adj. (Liv.) (Ca) de leu. ◊ (Fig.) Contract leonin = contract prin care una dintre parti isi asigura un castig mai mare in dauna celeilalte. [Pron. le-o-. / < fr. leonin, cf. lat. leoninus].

podnog, podnogi, s.m. 1. (pop.) fiecare dintre cele doua pedale asezate in partea de jos a razboiului de tesut, cu ajutorul caruia se schimba itele; iapa, talpig, talpa, schimbator. 2. (reg.; in forma „pomnoaje”) nume dat uneia dintre curelele de la sa. 3. (reg.; in forma „podnoaje”) legatura de zdrente.

MAT s.n. Situatie la jocul de sah in care regele uneia dintre parti este intr-o pozitie in care nu mai poate fi aparat, determinandu-se astfel sfarsitul partidei. ◊ A face (pe cineva) mat = a castiga o partida de sah contra cuiva; (fig.) a pune (pe cineva) in imposibilitate de a mai spune sau de a mai face ceva. [< fr. mat, cf. germ. matt, pers. mat – mort].

MECIBOL s.n. (Sport) Minge servita in finalul unei partide de tenis, de care poate depinde victoria unuia dintre parteneri. [< engl. match ball].

ORDONATA s.f. Una dintre cele doua coordonate (cea verticala) care servesc pentru a determina pozitia unui punct. ♦ Ordonata balistica = inaltimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil in raport cu linia de ochire. [Cf. fr. ordonnee].

PAIR s.m. 1. Titlu purtat de marii vasali ai regelui Frantei. 2. Membru al uneia dintre cele doua camere legislative din Franta intre 1814 si 1848; titlu de noblete care-i conferea celui care-l prelua dreptul de a fi membru al Camerei Lorzilor din Anglia. [Pron. per, (rar) pa-ir. / < fr., engl. pair, cf. lat. par – egal].

PERFORMANTA s.f. 1. Rezultat exceptional obtinut intr-o proba sportiva; (p. ext.) realizare deosebita intr-un domeniu oarecare. 2. Cel mai bun rezultat dat de un aparat, un motor etc. privitor la una dintre caracteristicile lui. [< fr. performance, cf. engl. to perform – a implini].

PICA² s.f. unul dintre semnele de pe cartile de joc, in forma de inima sau de frunza colorata in negru si avand o codita. [< fr. pique].

PROLETARIAT s.n. 1. (Ist.) Masele sarace ale cetatenilor liberi lipsiti de mijloace de productie din Roma antica. 2. (In ideologia marxista) Clasa muncitorilor salariati, a proletarilor, una dintre clasele fundamentale ale societatii capitaliste. [Pron. -ri-at. / cf. fr. proletariat].

ROCADA s.f. 1. Miscare la jocul de sah intre rege si tura, pe care fiecare jucator o poate efectua numai o singura data in cursul unei partide, prin care una dintre ture se aduce langa rege, iar acesta trece peste ea. ♦ (Rar) Fel anumit de schimb de locuinta. 2. Comunicatie paralela cu linia frontului pe care se misca rezervele unei armate. ♦ Artera de rocada = artera destinata circulatiei de tranzit, amenajata in exteriorul unei localitati. [< fr. rocade, cf. germ. Rockade].

RUNDA s.f. Repriza, tur (la un joc). ♦ Una dintre seriile de partide din cadrul unui turneu de sah, in cursul careia fiecare participant joaca o singura data. ♦ Repriza (de trei minute) a unui meci de box. 2. Parte dintr-un sir de actiuni, manifestari etc. de acelasi fel. [< germ. Runde, fr. round < engl. rounde].

SCOR s.n. (Sport) Raportul dintre punctele castigate si cele pierdute intr-o competitie. ♦ Scor alb = rezultatul unui meci in care nici una dintre echipe nu a reusit sa marcheze vreun gol; meci nul. [Pl. -ruri. / < fr., engl. score].

SCORPION s.m. 1. Insecta tropicala arahnida a carei intepatura este foarte veninoasa. 2. Numele unei constelatii din emisfera sudica; numele unuia dintre cele douasprezece semne ale zodiacului. [Pron. -pi-on. / < fr. scorpion, cf. lat. scorpio, gr. skorpios].

SEMIPERMEABIL, -A adj. (Despre membrane etc.) Care permite trecerea numai a unora dintre componentii unui amestec. [Pron. -me-a-. / cf. fr. semi-permeable].

SEPTIMA² s.f. Una dintre pozitiile de aparare la scrima. [< fr. septime].

SFEROID s.n. Corp asemanator unei sfere, format prin rotirea unei elipse in jurul uneia dintre axele sale. [Pron. -ro-id, pl. -ide, (s.m.) -izi. / < fr. spheroide, cf. gr. sphaira – sfera, eidos – aspect].

cirpator (carpatoare), s. n. – 1. farfurie de lemn, tava. – 2. Lopatica de brutar. – Mr. crapitor, carpitor, cripitor; megl. calpitor, cripitor. Lat. coŏpertōrium „capac” (Puschila, Conv. lit., XLIII, 91; Puscariu 375; Tiktin; Puscariu, Dacor., I, 415; DAR). Cu sensul al doilea, pare a fi intervenit o confuzie cu cirpa; intr-adevar, una dintre lopatelele folosite de brutari se inveleste de obicei intr-o cirpa umeda, inainte de a se introduce in cuptor. Sb. krpatur (sec. XVII), pe care Danicic, V, 627, il deriva din it. copritore, ar putea proveni din rom.

SOL¹ s.m. invar. (Muz.) 1. A cincea nota din gama majora tip; sunetul corespunzator notei. 2. Coarda, clapa unui instrument care da sunetul acestei note. 3. Denumirea uneia dintre chei. [< it. sol].

SUD s.n. 1. unul dintre cele patru puncte c*******e principale, care se afla in partea opusa nordului; miazazi. 2. Parte a globului, a unui continent etc. asezata spre sud (1). [< fr. sud, cf. germ. Suden].

SUNNA s.f. (Rel.) Una dintre cartile sfinte ale mahomedanilor. [< fr., it. sunna, cf. ar. sunnah – traditie].

TESTOSTERON s.m. (Biol.) unul dintre cei mai activi hormoni androgeni, cu multiple intrebuintari terapeutice. [Var. testosterona s.f. / cf. fr. testosterone, engl. testosterone].

UNILATERAL, -A adj. 1. Asezat pe o singura parte. 2. Care vede numai o singura latura a lucrurilor, care se rezuma la un singur domeniu de cunostinte; marginit; arbitrar. ♦ (Jur.; despre un contract) Care creeaza obligatii numai pentru una dintre parti. ♦ (Despre un act juridic) Emanat de la o singura persoana. [< fr. unilateral, cf. lat. unus – unul, latus – latura].

ANALOGIE s. f. 1. corespondenta, asemanare intre doua sau mai multe situatii, obiecte, fenomene, notiuni etc. 2. metoda de studiu al unui sistem bazata pe analogia (1) dintre acesta si un alt sistem cunoscut. 3. (biol.) asemanare relativa a doua organe (de animale) analoage. 4. (jur.) metoda de solutionare a unui caz neprevazut de lege, dar asemanator. 5. asemanare partiala de forma, sau de continut a doua elemente de limba, care determina modificarea unuia dintre ele sub influenta celuilalt. (< fr. analogie, lat. analogia)