SCIATIC, -A, sciatici, -ce, adj. s. f. 1. Adj. (In sintagma) Nerv sciatic = nervul cel mai mare din corpul omenesc, care pleaca din partea de jos a maduvei spinarii si se ramifica in coapsa, gamba si laba piciorului, inervand membrele inferioare. 2. Adj. Care tine de nervul sciatic, privitor la nervul sciatic. Nevralgie sciatica. 3. S. f. Boala care se manifesta prin durere de-a lungul traiectului nervului sciatic, accentuata la miscare, la care se mai pot adauga tulburari motorii, vasculare si trofice. [Pr.: sci-a-] – Din fr. sciatique, lat. sciaticus.

PARACHINEZIE s.f. (Med.) tulburare motorie constand in deformarea miscarilor normale. [< fr. parakinesie, cf. gr. para – langa, kinesis – miscare].

PALICHINEZIE s. f. tulburare motorie manifestata prin repetarea spontana si involuntara a acelorasi gesturi si miscari, in dementa organica. (< fr. palikinesie)

PARACHINEZIE s. f. tulburare motorie in deformarea miscarilor normale. (< fr. parakinesie)

PARACHINEZIE, parachinezii, s. f. (Med.) tulburare a functiei motorii, constand in efectuarea unor miscari anormale. [Scris si: parakinezie] – Din fr. parakinesie.

DISBAZIE s. f. tulburare a actului motor al mersului. (< fr. dysbasie)

ABAZIE s. f. Imposibilitate de a merge, datorita unei tulburari a automatismului actului motor al mersului. – Din fr. abasie.

PSIHOmotor ~oare (~ori, ~oare) Care se refera concomitent la functiile motoare si la cele psihice. tulburari ~oare. ◊ Centru ~ regiune a scoartei cerebrale care reactioneaza la e*********e externe. /<fr. psychomoteur

ATAXOADINAMIE s. f. tulburare a dinamogenezei, combinand scaderea tonusului motor cu diminuarea fortei musculare. (< fr. ataxo-adynamie)

POLIOMIELITA, poliomielite, s. f. Boala infectioasa epidemica sau contagioasa provocata de un virus specific, care produce leziuni anatomice in substanta cenusie a maduvei spinarii, atingand celulele nervoase motorii, si care se manifesta prin febra, tulburari digestive, somnolenta si dureri in muschii membrelor, urmate de paralizii localizate de obicei la membrele inferioare; paralizie infantila. [Pr.: -li-o-mi-e-] – Din fr. poliomyelite.

DISCHINEZIE s. f. tulburare a mecanismelor de reglare a activitatii motorii viscerale. ♦ ~ biliara = incetinire a secretiei biliare. (< germ. Dyskinesie, fr. dyscinesie)

BLOC, blocuri, s. n. 1. Bucata mare dintr-o materie solida si grea, masa solida dintr-o singura bucata. 2. Gramada de lucruri considerate ca alcatuind o masa unica. ◊ Bloc de desen = grup de foi de hartie de desenat, lipite intre ele la una din margini si pastrate intre doua cartoane protectoare. ♦ Loc. adv. In bloc = impreuna, laolalta. 3. Cladire mare cu multe etaje; blochaus. 4. Alianta, intelegere (intre state, partide grupari etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. 5. (In sintagma) Bloc motor = organ de motor in care se afla cilindrii si pistoanele. 6. (Med.; in sintagmele) Bloc c*****c = tulburare a ritmului inimii, datorita blocarii influxului nervos care strabate muschiul c*****c. Bloc operator = parte componenta a serviciilor chirurgicale, cuprinzand salile de operatie si dependintele acestora. – Din fr. bloc, (3) germ. Block[haus]