ALEMANI s. m. pl. Numele unor triburi germanice care au trait (prin secolele III-VI) in regiunea Rinului. [Var.: alamani s. m. pl.] – Din germ. Alemanne, fr. Alamans.

MARCOMANI s. m. pl. Numele mai multor triburi germanice vechi, stabilite in Bavaria. – Din fr. Marcomans, germ. Markomannen.

VANDAL ~i m. 1) la pl. ist. grup de triburi germanice, care, emigrand in sec. V de pe tarmurile Marii Blatice, au distrus o parte din Imperiul Roman de Apus. 2) Persoana care facea parte din aceste triburi. 3) fig. Persoana care distruge fara crutare valorile culturale ale unui popor; barbar. /<fr. vandale

AUSTRIA, Republica ~, stat federal in Europa Centrala; 83,8 mii km²; 7,62 mil. loc. (1989). Limba de stat: germana. Cap.: Viena. Orase pr.: Graz, Linz, Salzburg, Innsbruck. Pop. urbana: 55,1 la suta. Este format din 9 landuri. Tara muntoasa (Alpii Orientali sau Austrieci si Prealpii ocupa 3/4 din supr, tarii), cu alt. mai coborite in E, in bazinul Vienei (pe Dunare) si in Burgenland (sector al Cimpiei Panonice). Clima temperat-continentala cu precipitatii bogate in reg. alpina (peste 2.000 mm/an). Dunarea strabate A. pe c. 300 km. Resurse de subsol variate, dar cu rezerve restrinse (exceptie magnezitul); petrol, gaze naturale, min. de cupru, grafit, lignit, plumb, marmura, magneziu (c. 40 la suta din prod. mondiala). Ind. A. produce energie electrica (50,2 miliarde kWh, 1989), otel (5 mil. t, 1989), aluminiu (169,2 mii t, 1989), material rulant, echipament energetic si electrotehnic, utilaje industriale, cauciuc sintetic, medicamente, ciment (4,75 mil. t, 1989), produse textile si alim. Padurile (38,1 la suta din supr. tarii) favorizeaza dezvoltarea ind. de prelucr. a lemnului, celulozei si hirtiei (255,6 mii t hirtie de ziar, 1989), 17,1 la suta din supr. A. este cultivata cu griu, secara, orz, cartofi (0,9 mil. t, 1988), ovaz, sfecla de zahar; cresterea intensiva a animalelor: bovine (2,6 mil. capete, 1988), porcine (3,9 mil. capete, 1988). C. f.: 6.482 km (3.219 electrifcati). Cai rutiere non-urbane: 11.676 km (1.405 km autostrazi, 1988). Turism intens (12,9 mil. vizitatori straini, 1979), care asigura 1/3 din venitul national. Exporta produse metalurgice si ale ind. constr. de masini (peste 1/2), produse chimice, textile, celuloza si hirtie, produse din lemn s.a. si importa materii prime si semifabricate, utilaje si masini, bunuri industriale de consum, mijloace de transport, combustibili, produse alim. s.a. – Istoric. Locuita in antic. de triburi germanice, A. a devenit in 1156 ducat in cadrul Imp. Romano-German. Stapinita de Habsburgi (sfirsitul sec. 13), care, obtinind in sec. 16-18 coroana imperiala, au implicat A. aproape in toate coalitiile razboaielor europene. A. si-a extins puterea asupra Cehiei, Sileziei, Ungariei, Transilvaniei si a altor teritorii. La sfirsitul sec. 18 si inceputul sec. 19, A. a participat la aproape toate coalitiile antinapoleneene. In 1806, Francisc II a renuntat la titlul de imparat romano-german, devenind imparat al A. In 1815, a participat la crearea Sfintei Aliante. In 1848-1849 in A. si in terit. ocupate (Ungaria, Transilvania, Cehia) au avut loc revolutii burghezo-democratice. In urma razboaielor cu Franta si Italia (1859) si cu Prusia (1866), A. a pierdut, rind pe rind, posesiunile din Pen. Italica si din Germania. In 1867 s-a creat monarhia dualista austro-ungara, cu tendinte expansioniste in Balcani. Austro-Ungaria a participat la primul razboi mondial alaturi de Germania. In 1918, Imp. Habsburgic s-a destramat si a luat fiinta Austria (cu granitele fixate de Tratatul de la Saint-Germain, in 1919). La 12 nov. 1918, A. a fost proclamata republica. In mart. 1938, Germania hitlerista a ocupat A., anexind-o (Anschluss). Eliberata in 1945, in cea mai mare parte de armata sovietica, A. a ramas temporar sub administratia U.R.S.S., S.U.A., Marii Britanii si Frantei. La 27 apr. 1945 este proclamata cea de-a doua republica. Tratatul de stat semnat la Viena, la 15 mai 1955, restabileste suveranitatea A. Parlamentul austriac, adopta, la 26 oct. 1955, Legea Constitutionala asupra neutralitatii permanente a statului austriac. A. este o republica federala. Activitatea legislativa este exercitata de Adunarea Federala, compusa din Consiliul Federal si Consiliul National, iar cea executiva, de guvernul federal (condus de liderul partidului majoritar din Consiliul National).

BELGIA (Regatul Belgiei), stat in V Europei; 30,5 mii km²; 9,88 mil. loc. (1989). Limbi oficiale: franceza (valona) si olandeza (flamanda). Cap. Bruxelles. Orase pr.: Anvers = Antwerpen, Liege = Luik, Gand = Gent, Charleroi, Brugge = Bruges. Pop. urbana 95 la suta. Este impartit in noua prov. 80 la suta din terit. B. este format din cimpii valurite (C. Limburg, C. Brabant, C. Flandrei) si podisuri joase (sub 300 m). In SE se inalta masivul Ardeni (694 m), fragmentat de vai adinci. Clima temperat-oceanica. Expl. de carbuni (1,9 mil. t, 1989) si min. de fier. Industria, puternic dezvoltata si diversificata, produce energie electrica (66,4 miliarde kWh – c. 70 la suta in atomocentrale, 1989), otel (11,1 mil. t, 1988), fonta (9,1 mil. t, 1988), metale neferoase (zinc, plumb, cupru, aluminiu pe baza importului), locomotive, vagoane, automobile (asamblate, 1,16 mil. buc., 1989), aparate electrotehnice, echipamente electrice, prelucreaza si chimizeaza petrolul (capacitatea rafinariilor de petrol c. 36 mil. t). Ramurile traditionale sint: ind. textila (in, lina, bumbac), a sticlariei si ceramicii, de prelucr. a diamantelor si ind. alim. 24,4 la suta din supr. tarii se cultiva cu sfecla de zahar (6,2 mil. t, 1988), cartofi (2 mil. t, 1988), cereale (griu, orz, secara) si in. Pomicultura si floricultura. Cresterea intensiva a animalelor (pasunile ocupa 21,1 la suta din terit. tarii) cu predominarea bovinelor (40 la suta vaci de lapte) si porcinelor. C.f: 3.554 km (2.264 km electrificati, 1988). Cai rutiere non-urbane: 15.866 km (1.613 km autostrazi, 1988). Navigatie pe fluvii si canale (1.951 km, 1988). Moneda: 1 franc belgian = 100 centimes. Exporta utilaje, instalatii ind., mijloace de transport, produse metalurgice, produse chimice, alim., textile s.a. si importa echipament ind. si mijloace de transport, produse alim. si agricole, petrol s.a. Turism dezvoltat. – Istoric. Locuita in antic. de triburile celtice ale belgienilor, ocupata in sec. 1 i. Hr. de romani si populata in sec. 3-4 de triburi germanice (franci, saxoni s.a.). A facut parte din statul france (sec. 5-9). In sec. 12-13, comitatul Flandra si ducatul Brabant de pe terit. B. au devenit cele mai dezvoltate formatiuni statale din punct de vedere industrial din Europa (orasele Gent, Brugge, Ieper s.a., puternice comune orasenesti). La sfirsitul sec. 14 si in sec. 15 B. a fost stapinita de ducii Burgundiei, iar la sfirsitul sec. 15 a intrat in stapinirea Habsburgilor spanioli. In sec. 16 s-a desfasurat Revolutia Burgheza din Tarile de Jos impotriva dominatiei spaniole. In 1714 a fost ocupata de Austria, iar in 1795 de Franta, care a stapinit-o pina in 1815, cind B. s-a unit cu Olanda; in 1830 a avut loc o revolutie burgheza impotriva dominatiei olandeze in urma careia B. si-a proclamat independenta de stat (4 oct.), iar in 1831 a devenit monarhie, primul rege fiind Leopold I de Saxa-Coburg (1831-1865); in acelasi an si-a declarat neutralitatea perpetua. In timpul ocupatiei de catre Germania hitlerista (1940-1944), in B. s-a desfasurat o puternica miscare de rezistenta. Impreuna cu Olanda si Luxemburg, B. a incheiat, in 1947, acordurile pentru crearea uniunii vamale Benelux. Viata postbelica este marcata de disputa lingvistica dintre valoni si flamanzi, exacerbata de polarizarea pe plan economic a nordului si sudului tarii si reflectata in instabilitatea guvernamentala (intre 1945-1983 s-au succedat 22 prim-ministri). Tentativele de autonomie regionala, pe baze lingvistice, cunosc o reglementare legiferata la 14 nov. 1978, cind parlamentul aproba proiectul guvernamental de reforma constitutionala. Potrivit acestuia, sint create trei regiuni autonome – Flandra, Valonia si Bruxelles – fiecare cu organe legislative proprii. B. este membru fondator al NATO (din 1967, sediul Consiliului Permanent al NATO se afla la Bruxelles) si al Pietei Comune. B. este monarhie constitutionala. Activitatea legislativa este exercitata de un parlament bicameral (Senat si Camera Reprezentantilor).

CEHO-SLOVACIA, Republica Federativa Ceha si Slovaca, stat in Europa Centrala; 127,9 mii km²; 15,64 mil. loc. (1989). Limbi oficiale: ceha si slovaca. Cap.: Praga. Orase pr.: Bratislava, Brno, Ostrava, Pizeň, Kosice, Olomouc. Este formata din doua republici federale: Cehia si Slovacia. Impartita in 10 reg. si doua orase autonome. Relieful de podis cuprinde 4/5 din supr. tarii. Trei reg. geografice sint bine conturate: Cehia, Moravia si Slovacia. Cehia cuprinde Pod. Boemiei cu alt. de 350-550 m, incadrat de M-tii Sudeti, Metalici, Padurea Boemiei Sumava, si in E Colinele Moraviei. Moravia, in partea centrala a tarii, este formata din depr. Ostrava (la N) si bazinul Moraviei (in S), culoar de trecere intre Oder si Dunare. Slovacia este predominant muntoasa: Carpatii Mici, Tatra Inalta (vf. Gerlachovka, 2.663 m alt. max. din C.) si Tatra Joasa, Beskizii de Vest si de Est, M-tii Metaliferi ai Slovaciei; in S Slovaciei se afla C. Dunarii si a Tisei. Ape importante: Dunarea (172 km) cu afl. sau Morava, Vah, Hron, apoi Oder si Labe (Elba) cu afl. sai Ohre si Vltava. Lacuri alpine in Tatra. Clima temperat-continentala cu influente oceanice in V. Resurse importante de carbune (mai ales lignit); rezerve mici de de min. de fier, metale neferoase, caolin, uraniu, nisipuri cuartoase s.a. C. are dezvoltata ind. energetica (carbuni 119 mil. t. 1989), a energiei electrice (86,1 miliarde Kw/h, 1989), siderurgica (15,5 mil t. otel si 10,1 mil. t. fonta, 1989), electrotehnica, material feroviar, avioane, autovehicule (279.600 buc., din care 188,4 mii autoturisme, 1989), masini-unelte, instalatii si utilaje ind., produse chimice, ciment (10,9 mil t. 1989); traditie in prod. de portelanuri, ceramica, sticlarie, prelucr. lemnului (creioane), textila, alim. (bere, zahar, carne, lactate), poligrafica, marochinarie, incalt. Terenuri arabile (39 %), pasuni si finete (12,9 %), paduri (36 %). Se cultiva griu (6,4 mil t. 1989), orz (3,55 mil t. 1989), secara, porumb (1 mil t., 1989), sfecla de zahar (6,4 mil. t. 1989), cartofi (3,2 mil. t. 1989), in, hamei, tutun, plante furajere. Pomicultura si viticultura. Crestere intensiva a animalelor: porcine (7,4 mil. capete, 1989), bovine (5,1, il. capete, 1989), ovine (1 mil. capete, 1989), pasari. Cf.: 13,3 mii km (dintre care 3.798 km electrificate, 1988). Cai rutiere non-urbane: 73.112 km (489 km autostrazi, 1989). Cai navigabile interioare: 483 km. Flota fluviala: 615.000 trb (1988). Moneda: 1 koruna (coroana) = 100 haleru. Exporta masini, utilaje si mijloace de transport (c. 60%), produse metalurgice, textile, incalt., bere, produse ceramice, coloranti si importa petrol si gaze naturale, produse chimice, masini si utilaj ind., min. de fier, produse siderurgice s.a. – Istoric. Locuit din timpuri stravechi de triburi celtice, terit. C. a fost ocupat in sec. 1 d. Hr. de triburi germanice: incepind din sec. 5 s-au asezat aici triburi ale slavilor de apus. In 623 a aparut primul stat al acestora (destramat in 658). In sec. 9 s-au pus bazele statului feudal, cunoscut in istorie sub numele statul Marilor Moravi, care a existat pina in anul 906, cind s-a destramat in urma atacurilor triburilor maghiare. In prima jumatate a sec. 11, Slovacia a fost inclusa in componenta statului ungar. Statul ceh, aparut la sfarsitul sec. 9, sub conducerea dinastiei Premysl, a devenit nucleul in jurul caruia s-a constituit, in a doua jumatate a sec. 12, regatul Cehiei (Boemiei), intrat ulterior in componenta „Sfintului Imperiu Roman”. In prima jumatate a sec. 15, in Cehia a avut loc miscarea cunoscuta sub numele de razboaiele husite (1419-1434). In sec. 16-17 Cehia si Slovacia au ajuns in stapinirea Habsburgilor. Infringerea rascoalei antihabsburgice (1618-1620), prolog la Razboiul de 30 de ani (1618-1648) a dus la pierderea totala a independentei Cehiei (care se bucurase de o oarecare autonomie in statul habsburgic). Lupta popoarelor ceh si slovac pentru independenta, impotriva asupririi feudale, s-a intensificat in sec. 17-19, culminind cu revolutia de la 1848-1849, reprimata cu cruzime. La 14 nov. 1918, dupa infringerea Austro-Ungariei in primul razboi mondial si ca urmare a luptei de eliberare nationala a popoarelor ceh si slovac, s-a format Republica Cehoslovaca independenta (presedinte Tomas Masaryk). In sept. 1938, in urma acordului de la Munchen, C. i-au fost rapite regiunile sudete, iar in nov. 1938 partea de sud a Slovaciei a fost anexata de Ungaria; in mart. 1939 tara a fost ocupata de Germania fascista. Hitleristii au infiintat pe terit. ceh asa numitul „Protectorat al Cehiei si Moraviei”, Slovacia fiind proclamata stat „independent”. In anii celui de-al doilea razboi mondial s-a desfasurat o puternica miscare de rezistenta, culminind cu insurectiile armate din Slovacia (1944) si Praga (1945). In luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei, alaturi de armata sovietica au participat si trupele romane. La 9 mai 1945, in urma insurectiei nationale, cu sprijinul armatei sovietice, Praga a fost eliberata de sub ocupatia germana. Edvard Benes (aflat in exil intre 1940 si 1945) a revenit in tara, preluind prerogativele prezidentiale (detinute pina in 1948). In alegerile generale din 1946, partidul comunist s-a plasat pe primul loc (38% din voturi). Guvernul de coalitie, prezidat de C. Gottwald s-a dezagregat prin demisia ministrilor ce s-au opus interventiilor sovietice in politica tarii si a metodelor brutale ale comunistilor. Criza politica a fost solutionata prin actiunile de forta ale partidului comunist, care si-a asigurat controlul puterii („Lovitura de la Praga” din 25 febr. 1948). Regimul comunist s-a caracterizat prin masuri represive, care au avut un larg spectru politic (de la executarea fostului secretar general al partidului comunist, R. Slansky, la arestarea arhiepiscopului de Praga, monseniorul Beran). Dificultatile economice si tensiunile politice au determinat schimbari majore in conducerea de partid si de stat. Noul secretar general al P.C.C., Al Dubcek (ales la 5 ian. 1968) a initiat o politica de reforma („Socialismul cu chip uman”), care a alertat Pactul de la Varsovia. Membrii acestuia, cu exceptia Romaniei, au invadat C. in noaptea de 20/21 aug. 1968 punind capat „Primaverii de la Praga”. La 1 ian. 1969, Republica Socialista Cehoslovaca a devenit stat federal compus din doua republici egale: Republica Socialista Ceha si Republica Socialista Slovaca. Politica represiva si stagnarea economica au provocat mari nemultumiri, care si-au gasit expresia in miscarea contestatara „Carta 77”. In 1989, in cadrul modificarilor majore petrecute in viata politica internationala si ca urmare a intensificarii nemultumirii poporului au avut loc manifestatii de strada in urma carora regimul comunist a fost inlaturat („revolutia de catifea”, nov. 1989). Alegerile generale din 1990 au fost cistigate in Cehia de Forumul Cetatenesc si in Slovacia de Opinia Publica impotriva Violentei, Vaclav Havel devenind presedintele republicii. Puterea executiva este detinuta de presedinte si un cabinet de ministri, iar cea legislativa de Adunarea Federala. Alegerile parlamentare din 5-6 iun. 1992 au fost castigate de Partidul Democrat Cetatenesc al lui Vaclav Klaus si de Miscarea pentru o Slovacie Democrata a lui Vladimir Meciar. Dupa patru runde de negocieri bilaterale (19-20 iun.) s-a semnat un acord politic care prevede declansarea procesului de separare a Ceho-Slovaciei in doua state independente incepind cu 1 ian. 1993. Presedintele Vaclav Havel, nereusind sa stopeze acest proces de destramare a statului federal, a demisionat la 20 iul. 1992.

SAXONI (‹ cuv. germ. Sachsen) s. m. pl. Triburi germane, apartinand ramurii apusene, care populau, in sec. 2 terit. dintre gurile Weserului si Elbei, precum si S Pen. Iutlanda; de aici au emigrat spre litoralul Marii Nordului, in directia estuarului Rinului. Din a doua jumatate a sec. 3 au atacat pe calea marii coastele Galiei, apoi Britannia; in cursul sec. 5-6, impreuna cu alte triburi germanice (anglii si iutii) au cucerit si colonizat mare parte din Anglia. S. ramasi in reg. Rinului inferior au fost dislocati de franci spre E (a doua jumatate a sec. 5). S. care locuiau la E de Elba au fost supusi si crestinati cu forta in urma a numeroase razboaie (772-804) de suveranul franc Carol cel Mare. V. si anglo-saxoni.

CIMBRI s. m. pl. trib germanic asezat in antichitate la varsarea Elbei si zdrobit de romani. – Din fr. Cimbres.

OSTROGOT, -A, ostrogoti, -te, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care facea parte din triburile germanice medievale ale gotilor de est. 2. Adj. Care apartine ostrogotilor (1), privitor la ostrogoti; ostrogotic. – Din fr. ostrogot, lat. Ostrogothus.

DUCE², duci, s. m. 1. Titlu purtat de conducatorul unui ducat; persoana avand acest titlu. 2. Titlu nobiliar superior marchizului si inferior printului; persoana avand acest titlu. ♦ Mare senior feudal. 3. Conducator militar la triburile germanice. – Din fr. duc, lat. dux, -cis.

TEUTON ~a (~i, ~e) si substantival 1) Care apartine sau este caracteristic pentru unul dintre triburile germanice din antichitate. 2) depr. Care apartine germanilor; de origine germana; nemtesc; german. [Sil. te-u-] /<fr. teuton

VANDAL s.m. 1. Membru al unui vechi trib germanic care, in secolul V, a invadat Imperiul roman de rasarit, producand mari distrugeri. 2. (Fig.) Cel care are o comportare necivilizata (fata de operele si bunurile culturii). [< fr. vandale].

VANDAL s. m. 1. membru al unui vechi trib germanic care, in secolul V, a invadat Imperiul Roman de Apus, producand mari distrugeri. 2. (fig.) om care comite acte de vandalism. (< fr. vandale)

ARMINIUS (c. 19 i. Hr. – c. 19 d. Hr.), conducator al tribului germanic al cheruscilor. A infrint in Padurea Teutoburg (9 d. Hr.) cele trei legiuni ale lui P. Quintilius Varus, guvernatorul provinciei Germania.

CIMBRI (‹ fr., lat.) s. m. pl. trib germanic asezat la varsarea Elbei in Marea Nordului. Au fost infrinti de romani la Vercellae, azi Vercelli (101 i. Hr.).

RAETIA (RHAETIA), provincie la S de Dunare, ce cuprinde parti din actualele state Austria, Elvesia si Germania. Populata, probabil, de descendentii ilirilor si de celti, a fost cucerita de romani (15 i. Hr.) si a devenit o importanta parte a imperiului prin pozitia strategica; terit. de frecvente confruntari intre trupele imperiale romane si triburile germanice invadatoare; in sec. 1 d. Hr. hotarul nordic se intindea pana la raul Neckar; dupa mijlocul sec. 5, autoritatile romane controlau numai tinuturile alpine ale provinciei.

VANDAL, vandali, s. m. 1. Persoana care facea parte din grupul de triburi de origine germanica care au coborat in sec. V de pe tarmul Marii Baltice ajungand pana in nordul Africii unde au intemeiat un regat si de unde au patruns in Roma, jefuind crunt si distrugand numeroase valori culturale si artistice ale antichitatii. 2. Fig. Om necivilizat, barbar, care distruge valori culturale si artistice. – Din fr. vandale.

GERMANIC, -A, germanici, -ce, adj. Care apartine sau care este caracteristic germanilor si popoarelor inrudite cu germanii, privitor la germani si la popoarele inrudite cu ei. ◊ Limbi germanice = grup de limbi indo-europene vorbite in centrul si in nordul Europei, extinse cu vremea si in alte regiuni. Popoare germanice = denumire a unor triburi vechi din care se trag germanii, englezii, scandinavii etc. Filologie germanica = studiul limbilor si al literaturilor germanice. – Din fr. germanique, lat. germanicus.

HERUL, -A, heruli, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana dintr-un neam germanic din uniunea de triburi a gotilor. 2. Adj. Care se refera la heruli (1), care apartine herulilor. – Din fr. Herules.

FRANC³, -A adj. s. m. (locuitor) dintr-o uniune de triburi germane, care traiau in sec. III, pe cursul inferior al Rinului. ◊ (s. f.) limba germanica vorbita la inceput de franci, cuceritorii Galiei. (< fr. franc, franque)

GERMANIC ~ca (~ci, ~ce) Care apartine germanilor sau popoarelor inrudite cu germanii; propriu acestor popoare. ◊ Limbi ~ce grup de limbi indo-europene vorbite de o serie de popoare din centrul si din nordul Europei. Popoare ~ce familie de popoare cuprinzand vechile triburi din care isi au originea germanii, englezii, scandinavii etc. Filologie ~ca filologie care are drept obiect de studiu limbile, literaturile si culturile popoarelor germanice. /<fr. germanique, lat. germanicus

RUNA (‹ Germ. run „secret”, „mister”) s. f. (mai ales la pl.) 1. Semn grafic crestat in lemn sau cioplit in piatra, apartinand celui mai vechi alfabet germanic atestat (alfabetul runic), utilizat in inscriptiile epigrafice despre care avem marturii incepand cu sec. 2. Scrierea runica este de origine incerta, dar probabil derivata dintr-un alfabet dintr-o reg. mediteraneeana. S-au pastrat peste 4.000 de inscriptii si manuscrise runice, majoritatea dintre ele aflandu-se in Suedia (Pe terit. Romaniei r. apar pe un vas apartinand tezaurului de la Pietroasele). Au avut o mare raspandire in tarile scandinave si anglo-saxone (sec. 2-12). R. atestate sunt in numar de 24 si au atat valoarea fonetica, cat si ideografica. 2. Scriere consonantica utilizata de triburile turcice din Asia, in sec. 5-11.