LANCASTER [lænkəstə], familie regala engleza. Ramura a familiei Plantagenet. Intemeiata de Ioan de Gaunt, fiul regelui Eduard III, duce de Lnacaster (din 1362). Din dinastia L. au facut parte Henric IV (1399-1413), Henric V (1413-1422) si Henric VI (1422-1461, 1470-1471). Conflictul casei de L. cu casa de York (din 1399) a dus la Razboiul celor Doua Roze (1455-1485), incheiat cu victoria casei de York. Blazonul familiei L. a fost un trandafir rosu.

MACES, macesi, s. m. Gen de arbusti cu spini, cu flori rosii, trandafirii, galbene sau albe si cu fructe rosii; trandafir salbatic, cacadar, ruja, rasura², rug¹. (Rosa). [Var.: macies s. m.] – Et. nec.

SPARCETA, sparcete, s. f. Planta erbacee leguminoasa cu frunze imparipenate, cu flori rosii-trandafirii si cu fructul in forma de pastaie, cultivata ca planta de nutret (Onobrychis viciaefolia). [Var.: sparcheta s. f.] – Dupa fr. esparcette.

RASURA¹ ~i f. 1) Specie de arbori spinosi, cu flori roz sau albe si cu fructe mici, rosii; trandafir salbatic; maces. 2) Arbore din aceasta specie. 3) Larva de efemera. 4) la pl. Dureri pe care le simte lehuza dupa nastere. /Orig. nec.

SPARCETA ~e f. Planta erbacee furajera, cu frunze compuse din mai multe perechi de fiole alungite si cu flori rosii-trandafirii. /<fr. esparcette

SPARCETA s.f. Planta erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze imparipenate, cu flori rosii-trandafirii si cu fructele pastai, cultivata ca nutret. [Var. sparcheta s.f. / dupa fr. esparcette].

SPARCETA s. f. planta perena din familia leguminoaselor, cu frunze imparipenate, cu flori rosii-trandafirii si fructele pastai. (dupa fr. esparcette)

BARSAN, Zaharia (1878-1948, n. Sinpetru-Brasov), scriitor si actor roman. Animator al miscarii teatrale romanesti si director al Teatrului National din Cluj (1919-1936). Versuri, nuvele, scrieri dramatice („Juramintul”, „trandafirii rosii”).

BOBESCU 1. Jean B. (1890-1981, n. Iasi), dirijor roman. Repertoriul sau cuprinde indeosebi opere italiene (Verdi, Puccini si Mascagni). 2. Constantin B. (1899-1992, n. Reni), violonist, dirijor si compozitor roman. Frate cu B. (1). Elev al lui Caudella si V. d’Indy. A facut parte din cvartetul G. Enescu. Muzica de opera („trandafirii rosii”), simfonica („Concert pentru vioara si orchestra”) si vocal-simfonica. 3. Lola Anna-Maria B. (1919-2003, n. Craiova), violonista belgiana de origine romana. Nepoata lui B. (1 si 2). Eleva a lui J. Thibaud. Fondatoare a orchestrei de camera „Solistii din Bruxelles”. Interpreta sensibila a unui repertoriu foarte bogat.

RAZBOIUL CELOR DOUA ROZE, denumirea razboiului civil din Anglia (1455-1485), dintre familiile nobiliare Lancaster si York. Se numea asa deoarece familia Lancaster avea ca blazon trandafirul rosu, iar familia York, trandafirul alb. In lupta de la Bosworth Field (aug. 1485), Henric Tudor, ultimul descendent al dinastiei Lancaster, unit cu o parte a partidului york, pune capat domniei lui Richard III si intemeiaza dinastia Tudor.

O’CASEY [oukeisi], Sean (pe numele adevarat Shaun OCathasaigh) (1880-1964), scriitor irlandez. Piese de teatru in tonuri eroice, inspirate de lupta pentru independenta („Umbra unui fractiror”, „Plugul si stelele”) sau de factura impresionista, in care cultiva alegoria si simbolul („Cupa de argint”, „trandafiri rosii pentru mine”). Romane autobiografice intr-un stil ironico-satiric („Bat la usa”, „trandafiri si coroana”); eseuri despre teatru („Viespea zburatoare”).

POP-POPOVICI, Lya (1889-1970, n. Beius), mezzo-soprana romana. Roluri in opere franceze(„Samson si Dalila”, „Carmen”), romanesti („trandafirii rosii” de C. Bobescu), italiene („Trubadurul”). Membra fondatoare a Operei Romane din Cluj.

TULICHINA, tulchine, s. f. Mic arbust veninos cu frunze lanceolate, cu flori trandafirii, rar albe, cu fructe rosii de forma boabelor de mazare (Daphne mezereum). – Et. nec.

MATREATA s. f. I. Particele de epiderma de culoare albicioasa, care se desprind de pe pielea capului. ♦ Spec. Pitiriazis. II. 1. (Bot.) Matasea-broastei. 2. (Reg.) Planta erbacee cu tulpina rosie, ramificata si cu flori trandafirii (Peplis portula). 3. Compus: matreata-de-arbori sau matreata-brazilor = un fel de lichen care creste mai ales, zpanzurand ca niste firisoare alburii; matasea-bradului (Usnea barbata). – Et. nec. Cf. lat. *matricia.

BUJOR ~i m. 1) Specie de plante erbacee decorative, cultivate pentru florile lor mari rosii, roz sau albe. 2) Floare a acestor plante. ◊ ~-de-munte arbust exotic de munte, cu flori rosii sau roz mirositoare; smirdar; trandafir-de-munte. 3) fig. Copil frumos. Un ~ de fata. 4) fig. Roseata naturala a obrajilor. /<bulg. bozur

smirda, smirde, s.f. (reg.) 1. numele florii smirdarului (arbust mic din zonele alpine, care formeaza tufisuri dese, cu flori marunte, rosii-purpurii si mirositoare); rododendron, trandafir-de-munte. 2. (in forma: zmirda) rasina folosita in medicina, in parfumerie si la biserica, extrasa dintr-un arbore exotic. 3. (deprec.) femeie mandra, increzuta.

ALELA (< fr. {i}; {s} gr. allelon „reciproc”) s. f. (GENET.) Nume dat oricarei gene dintr-o pereche sau dintr-o serie de gene alternative care pot ocupa acelasi locus si care controleaza diferitele expresii (de ex. nuantele de rosu, alb, galben etc. ale trandafirului) ale aceluiasi caracter (in cazul exemplificat, culoarea). Se mai numeste alelomorf.

O’CONNOR, Roderic (1860-1940), pictor si gravor olandez. Stabilit la Paris (1883). Influentat de Van Gogh si Gaugain, a devenit unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai postimpresionismului („Stanci rosii si marea”, „Cupa cu trandafiri”).

RUJA ~e f. 1) Planta erbacee cu tulpina dreapta si inalta, cu frunze alungite, carnoase si cu flori galbene-purpurii, dispuse in inflo-rescente. 2) pop. trandafir salbatic; maces; rug; rasura. 3) fig. pop. Culoare rosie a fetei; roseata. /< bulg., sb. ruza

BUSUIOC¹ s. n. 1. Planta erbacee de gradina cu tulpina paroasa, cu flori albe sau trandafirii si cu miros placut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-rosu = planta erbacee ornamentala, cu flori mici, rosii, dispuse in spice (Amaranthus caudatus); busuioc-salbatic = planta erbacee cu tulpina paroasa si flori violete (Brunella vulgaris). 2. (Reg.) Numele unui dans popular si al melodiei dupa care se executa. [Var.: bosuioc s. n.] – Bg. bosilek, sb. bosiljak.

roz (-za), adj. – rosu deschis. – Var. inv. ros. Fr. rose. – Der. roza, s. f. (trandafir), din fr. rose; rozalb, adj. (roz deschis, vorbind despre ten; vin roz), creatie literara; rozaric, adj. (trandafiriu), cuvint format de Alecsandri; rozeta, s. f., din fr. rosette, cu sensul de rezeda ca efect al unei confuzii cu fr. reseda; rozeala, s. f. (culoare de trandafir). – Cf. ruje.

FATA fete f. 1) Persoana de s*x feminin de la nastere pana la casatorie; duduie; domnisoara. ◊ ~ mare a) fecioara; b) fata buna de maritat. ~ batrana (sau trecuta, statuta) fata ramasa nemaritata. ~ in casa fata tanara angajata in trecut pentru treburi gospodaresti. Parul-fetei planta de padure, ce creste prin crapaturile stancilor. Rusinea-fetei planta cu tulpina paroasa, cu flori albe sau trandafirii, dispune in umbela, in centrul careia se afla cate o floricica de culoare rosie-inchisa. Fata-cu-cobilita denumire populara a constelatiei Orion. 2) pop. Tanara casta. 3) Persoana de s*x feminin privita in raport cu parintii sai; fiica. ◊ Fata mamei se spune despre o fata alintata. [G.-D. fetei] /<lat. feta

MAZARE f. 1) Planta leguminoasa alimentara si furajera, cu flori albe sau trandafirii si cu fructul in forma de pastaie, cu seminte rotunde. ◊ ~-salbatica planta agatatoare cu flori rosii deschise. 2) Fructul si samanta acestei plante. 3) Mancare pregatita din boabele acestei plante. [G.-D. mazarii] /Cuv. autoht.

STRUGURE, struguri, s. m. Fructul vitei de vie, in forma de ciorchine; poama. ♦ Compus: strugurii-ursului = planta taratoare cu frunze persistente, cu flori trandafirii sau albe, grupate in forma de ciorchine la varful ramurilor, si cu fructul o baca mica, rosie, comestibila (Arctostaphylos uva ursi). [Var.: (pop.) strugur s. m.] – Et. nec.

RODOFICEE s.f.pl. Clasa de alge marine care, in loc de clorofila, contin un pigment rosu; alge rosii; (la sg.) alga din aceasta clasa. [Pron. -ce-e., sg. invar. / < fr. rhodophycees, cf. gr. rhodon – trandafir, phykos – alga].

papusoi¹, papusoi, s.m. (reg.) 1. papusa care reprezinta o figura masculina; papusa mare. 2. barbat fara personalitate, om de nimic. 3. porumb.4. rodul porumbului (stiuleti sau boabe). 5. planta erbacee ornamentala cu frunze mari, verzui sau purpurii si cu flori mari, rosii, galbene sau pestrite; belsita. 6. planta denumita si lusca alba. 7. planta erbacee din familia leguminoaselor, cu flori mici alburii sau trandafirii; papanas.

MAZARE s. f. Planta erbacee de cultura, din familia leguminoaselor, cu flori albe sau trandafirii si cu seminte sferice, comestibile, inchise in pastai (Pisum sativum). ◊ Mazare de camp = planta asemanatoare cu mazarea, cultivata ca nutret pentru vite (Pisum arvense). Mazare salbatica = planta erbacee agatatoare cu flori rosii, parfumate (Pisum elatius). ♦ P. restr. Pastaile (cu seminte) sau semintele comestibile ale acestei plante; p. ext. mancare pregatita din aceste seminte. – Cf. alb. modhulle.

POPILNIC, popilnici, s. m. 1. Mica planta erbacee cu tulpina scurta, cu doua frunze mari in forma de rinichi, cu o floare de culoare rosu-inchis situata in varful tulpinii si cu rizom tarator, folosit la prepararea unui ceai expectorant (Asarum europaeum). 2. (Si in sintagma popalnic iepuresc) Mica planta erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunza lucitoare si cu flori violacee, trandafirii sau albe (Hepatica nobilis). [Var.: (reg.) popalnic, pochivnic s. m.] – Cf. pol. kopytnik, scr. kopitnic.

trandafir¹ ~i m. 1) Arbust decorativ cu tulpina inalta, ramificata si cu tepi, cu flori placut mirositoare (folosite in industria parfumurilor); roza. 2) Floare a acestui arbust. ◊ ~ salbatic arbust cu flori roz sau albe si cu fructul oval, carnos, de culoare rosie; maces; rasura; ruja. 3) rar Carnati preparati din carne de porc cu mult piper si usturoi. /<ngr. tr[i]antafillon

RODOCROZIT (‹ fr. {i}; {s} gr. rhodon „trandafir” + khros „culoare”) s. n. (MINER.) Carbonat natural de mangan. Se prezinta in cristale romboedrice si in mase compacte de culoare roz. R. reprezinta o sursa importanta pentru extragerea manganului. In Romania se gaseste in zacamintele de mangan de la Iacobeni, Razoare si Delinesti si in filoanele metalifere de la Cavnic, Rosia Montana, Brad si Sacaramb etc.

RODONIT (‹ fr. {i}; {s} gr. rhodon „trandafir”) s. n. (MINER.) Silicat natural de mangan, cristalizat in sistemul triclinic. Se intalneste sub forma de mase granulare de culoare roz, formate prin metamorfismul sedimentelor cu mangan sau prin depuneri in filoanele hidrotermale. Este folosit ca material pentru ornamentatii, in confectionarea bijuteriilor si in constructii. In Romania se gaseste in zacamintele de mangan de la Iacobeni, Razoare, Delinesti, Muntii Sebesului si in filoanele metalifere de la Cavnic, si Rosia Montana. De asemenea, r. se gaseste in Federatia Rusa (m-tii Ural), Suedia, Australia, S.U.A. (California, New Jersey) s.a.