MARCA¹ s. f. timbru postal. (< germ. Marke)

FILATELIE f. 1) Ocupatie constand in colectionarea timbrelor postale. 2) Disciplina care studiaza timbrele postale. [Art. filatelia; G.-D. filateliei; Sil. -li-e] /<fr. philatelie

A GUMA ~ez tranz. 1) (obiecte) A acoperi cu un strat subtire de guma. 2) (etichete, marci postale, timbre etc.) A trata cu clei in vederea lipirii. /Din guma

MARCA² marci f. (cu sau fara determinativul postala) timbru emis de stat, care se aplica pe corespondenta, servind drept plata a transportului postal. [G.-D. marcii] /<germ. Marke

A OBLITERA ~ez tranz. 1) A face sa se oblitereze. 2) (timbre postale) A anula prin aplicarea unei stampile. /<fr. obliterer, lat. obliterare

SARNIERA ~e f. 1) pop. Dispozitiv metalic format din doua placi articulate, folosit pentru a lega un panou mobil de un cadru fix (la usi, la ferestre etc.), astfel incat sa permita inchiderea si deschiderea panoului; tatana; balama. 2) Loc de imbinare intre cele doua valve care formeaza cochilia unei scoici. 3) Fasie de hartie gumata cu care se lipesc timbrele postale in albume. [Sil. -ni-e-] /<fr. charniere

FRANCATURA s.f. (Rar) Francare a trimiterilor postale. ♦ Timbrele folosite in acest scop. [< germ. Frankatur].

timbru (imprimat postal, fiscal) s. n., art. timbrul; pl. timbre

postal ~a (~i, ~e) Care tine de posta; propriu postei. Mandat ~. timbru ~. /<fr. postal

OBLITERA, obliterez, vb. I. 1. Refl. si tranz. (Livr.; despre inscriptii, manuscrise etc.) A (se) sterge treptat, a deveni sau a face sa devina necitet. 2. Tranz. A anula o marca postala sau un timbru prin aplicarea unei stampile. 3. Tranz. (Med.) A astupa, a inchide. – Din fr. obliterer, lat. obliterare.

FILATELIE s. f. colectionare si studiere a timbrelor si marcilor postale. (< fr. philatelie)

FILATELIE s.f. Colectionare de timbre si de marci postale. [Gen. -iei. / < fr. philatelie, cf. gr. philein – a iubi, ateleia – taxa de transport].

FILATELIST, -A s.m. si f. Colectionar de timbre si de marci postale. [< fr. philateliste].

MARCA s. timbru, (Ban.) stamp, (Ban., Transilv., prin Maram. si Bucov.) stempel. (~ postala.)

timbru, (1) timbre, (2, 3) timbruri, s. n. 1. Imprimat de dimensiuni mici, emis de stat sau de o institutie special autorizata, care se lipeste pe acte oficiale sau pe scrisori si care reprezinta un impozit sau o taxa; taxa reprezentand valoarea unui timbru (1) si care este platita direct unei administratii publice. ◊ timbru sec = imagine imprimata in relief pe hartie, cu ajutorul unui dispozitiv special de metal, care intareste valoarea unui act. timbru comemorativ = timbru tiparit ocazional si folosit in locul timbrelor obisnuite, pentru comemorarea unui eveniment. timbru fiscal = timbru folosit pentru incasarea unor taxe fiscale. ♦ Stampila aplicata de oficiile postale, care indica locul si data plecarii sau a sosirii unei scrisori. 2. Insusire a sunetului muzical datorita careia se deosebesc intre ele sunetele de aceeasi inaltime si intensitate provenite de la surse diferite. ♦ Calitate specifica a unui sunet care permite ca el sa fie distins de alt sunet, independent de inaltimea, intensitatea si durata lui. 3. (Inv.) Clopot, clopotel. – Din fr. timbre.

timbru¹ ~e n. Imprimat de dimensiuni mici, emis de stat, pentru a fi aplicat pe scrisori, drept taxa postala, sau pe unele acte oficiale, drept impozit. [Sil. tim-bru] /<fr. timbre

timbru s. I. marca, (Ban.) stamp, (Ban., Transilv., prin Maram. si Bucov.) stempel. (~ postal.) II. 1. v. rezonanta. 2. v. voce.