SMIORCAI, smiorcai, smiorcai, vb. IV. (Pop. si fam.) 1. Intranz. A trage (in mod repetat) aerul pe nas (din cauza plansului, a unui tic nervos etc.), producand un zgomot caracteristic. 2. Intranz. si refl. A plange (alintat si prefacut) sau a se preface ca plange; a scanci. – Cf. smarcai.

tic² ~uri n. 1) Contractie musculara involuntara si repetata, provocata de tulburari organice sau functionale ale sistemului nervos. 2) Deprindere suparatoare sau ridicola care se manifesta in mod involuntar. /<fr. tic, germ. tick

nervos ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care tine de nervi; propriu nervilor. ◊ Sistem ~ totalitate a nervilor dintr-un organism uman sau animal. Sistem ~ central ansamblu alca-tuit din encefal si maduva spinarii. 2) Care contine nervi. ◊ tic ~ tic generat de dere-glarea nervilor dintr-un anumit centru. 3) (de-spre persoane) Care se enerveaza usor; iritabil; irascibil. 4) si adverbial Care vadeste ner-vozitate. Ras ~. 5) fig. rar (despre stil, mod de exprimare etc.) Care are nerv; vioi. /<lat. nervosus, fr. nerveux, it. nervoso