REGIE, regii, s. f. 1. Conceptia interpretarii scenice a unui text dramatic, a unui scenariu sau libret destinat sa devina spectacol; indrumarea jocului actorilor si a montarii unui spectacol de teatru, de cinema, de opera etc. ◊ Regie tehnica = incapere tehnica atasata unui studio de inregistrari de radiodifuziune sau de televiziune pentru efectuarea reglajului si controlului primar al nivelului programelor inregistrate, radiodifuzate sau televizate. 2. Sistem de executare a unei lucrari sau de exploatare a unui bun public sau particular de catre un administrator care urmeaza sa justifice conturile fata de organele superioare sau fata de proprietar. ◊ Cheltuieli de regie = cheltuieli de intretinere la o intreprindere, la o institutie; cheltuieli care se fac cu ocazia executarii unei lucrari si care se adauga la costul materiei prime, al materialelor etc. 3. (Inv.) Institutie insarcinata cu perceperea unor impozite indirecte. 4. Forma de organizare a unor intreprinderi avand ca obiect exploatarea de bunuri ale statului sau valorificarea unor drepturi ale acestuia, caracterizata prin personalitate juridica proprie si gestiune separata de a statului, dar legata intr-o masura mai mare sau mai mica de bugetul statului. 5. Debit, tutungerie. – Din fr. regie, germ. Regie.

REGIE ~i f. 1) Conceptie specifica de interpretare a unui text dramatic. 2) Activitate de conducere a jocului actorilor si a montarii unui spectacol; regizorat. 3) Ocupatie a regizorului. 4) Mod de gestiune a unui serviciu public. 5) inv. Chiosc sau mic magazin unde se vindeau produse de tutun si articole pentru fumatori. [G.-D. regiei] /<fr. regie, germ. Regie

SUPRAPROBLEMA, supraprobleme, s. f. Actiune principala care insoteste mesajul textului dramatic, catre care converg ideile si actiunile secundare; supratema. – Supra- + problema.

DECLAMATIE s. f. 1. arta de a declama. 2. actiunea de a rosti expresiv textul dramatic. ◊ (peior.) vorbire emfatica. (< fr. declamation, lat. declamatio)

OPERA², opere, s. f. Compozitie muzicala scrisa pentru solisti, cor si orchestra pe textul unui libret dramatic; reprezentare scenica a acestei lucrari. ♦ Cladire destinata reprezentarii unor asemenea compozitii. – Din it. opera, fr. opera.

REPERTORIU, repertorii, s. n. 1. Caiet, registru in care se inscriu, in ordine alfabetica, date, nume etc., pentru a putea fi usor gasite. 2. Totalitatea pieselor teatrale sau muzicale care se joaca in cadrul unui teatru in timpul unei stagiuni. ♦ Totalitatea pieselor scrise de un autor dramatic. 3. Culegere de texte, de cantece etc. [Var.: repertor, repertoar s. n.] – Din fr. repertoire, lat. repertorium.

OPERA² s.f. 1. Lucrare muzicala scrisa pe textul unui libret dramatic si cantata de solisti, de cor si de orchestra. 2. Teatru in care se reprezinta astfel de lucrari. [< it. opera, cf. fr. opera].

PROGRAMATISM s.n. Caracter componistic aparut in sec. XIX, care dezvolta tendintele de transpunere in muzica instrumentala a unor imagini inspirate de natura sau de lectura unor texte poetice ori dramatice; curent care promoveaza muzica programatica. [Cf. fr. programmatisme].

OPERETA s.f. Lucrare muzicala scrisa pe textul unui libret dramatic, cantata de solisti, cor si orchestra, in care replicile cantate alterneaza cu dialoguri vorbite. [Cf. germ. Operette, it. operetta, fr. operette].

INTERPRETA, interpretez, vb. I. Tranz. 1. A da un anumit inteles, o anumita semnificatie unui lucru; spec. a comenta si a explica un text (vechi). 2. A reda prin mijloace adecvate continutul unei opere muzicale, dramatice, literare etc.; a juca un rol intr-o piesa, intr-un film etc., a executa o bucata muzicala. – Din fr. interpreter, lat. interpretari.

INTERPRETA vb. I. tr. A explica, a lamuri un text, o lege etc. ♦ A reda prin mijloace adecvate continutul unei opere muzicale, dramatice etc. [< fr. interpreter, cf. lat. interpretare].

INTERPRETARE s. f. 1. actiunea de a interpreta; comentare, explicare. ◊ comentare si explicare critica a unui text (vechi). ◊ act creator prin care se reda prin mijloace adecvate continutul unei lucrari dramatice, coregrafice, muzicale sau a unui scenariu cinematografic. 2. operatie logica prin care variabilele dintr-o formula sunt inlocuite cu valori corespunzatoare lor. (< interpreta)

LUCRARE s. 1. cultivare. 2. v. carte. 3. v. opera. 4. opera, scriere, text, (livr.) op, (inv. si pop.) scriptura, (inv.) scriitura, scrisoare, uvraj. (A prezentat ~ la tipografie.) 5. lucrare dramatica v. piesa. 6. studiu. (O mica ~ de chimie fizica.) 7. (PED.) lucrare de control = extemporal. 8. opera, realizare. (O ~ statuara.)

INTERPRETARE s.f. 1. Actiunea de a interpreta si rezultatul ei; comentare, explicare, explicatie. ♦ Comentare si explicare critica a unui text (vechi). ◊ Interpretare artistica = act creator prin care se reda prin mijloace adecvate continutul unei lucrari dramatice, coregrafice, muzicale sau a unui scenariu cinematografic. 2. Operatie logica prin care variabilele dintr-o formula sunt inlocuite cu valori corespunzatoare lor. [< interpreta].