ELECTROMOTOR, -OARE, electromotori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care poate produce curent electric. ◊ Tensiune (sau forta) electromotoare = tensiune electrica la bornele unui generator cand circuitul electric este deschis. 2. S. n. Motor electric. – Din fr. electromoteur.

E******E, e******i, s. f. 1. Actiunea de a e****a si rezultatul ei; e****atie. 2. Aplicare a unei marimi de comanda (tensiune electrica, curent electric etc.) la intrarea unui aparat sau a unui dispozitiv comandat. – V. e****a.

STABILIVOLT, stabilivolti, s. m. Tub electronic cu descarcare electrica in gaze, utilizat ca stabilizator de tensiune electrica. [Var.: stabilovolt s. m.] – Din engl. stabilovolt (dupa stabiliza).

KILOVOLT ~ti m. Unitate de masura pentru tensiune electrica egala cu 1000 de volti. /< fr. kilovolt

TRANSDUCE vb. III. tr. (Liv.; fig.) A transforma o marime fizica in alta (o forta intr-o tensiune electrica, energie electrica in energie sonora etc.). [< trans- + duce, dupa it. trasdurre].

ELECTROMOTOR, -OARE I. adj. care poate produce curent electric. ♦ tensiune (sau forta) ~ oare = tensiune electrica la bornele unui generator, cand circuitul exterior este deschis. II. s. n. motor electric. (< fr. electromoteur)

SUBTENSIUNE s. f. tensiune electrica inferioara, mai joasa decat o tensiune data. (dupa fr. sous-tension)

TRANSDUCE vb. tr. a transforma o marime fizica in alta (o forta intr-o tensiune electrica, energia electrica in cea sonora). (< engl. transduce)

VOLTAJ s. n. tensiune electrica masurata in volti. (< fr. voltage)

IMPEDANTA s. f. Marime electrica egala cu catul dintre valoarea efectiva a tensiunii electrice aplicate unui anumit circuit si valoarea efectiva a intensitatii curentului electric absorbit de circuit. ♦ (Fiz.) Marime egala cu raportul dintre presiunea sonora a unui sistem acustic si fluxul acustic corespunzator. – Din fr. impedance, germ. Impedanz.

KILOVOLT, kilovolti, s. m. Unitate de masura pentru tensiunea electrica sau diferenta de potential electric, egala cu o mie de volti. [Abr.: kV] – Din fr. kilovolt.

CONDUCTIBILITATE s. f. Proprietate a corpurilor de a transmite caldura, electricitatea etc. ◊ Conductibilitate electrica = proprietate a unor corpuri de a putea fi strabatute de curent electric sub actiunea unei tensiuni electrice. Conductibilitate termica = proprietate a unor corpuri de a putea fi strabatute de un flux de caldura sub actiunea unei diferente de caldura. – Din fr. conductibilite.

POTENTIOMETRU, potentiometre, s. n. (Fiz.) 1. Aparat pentru divizarea tensiunii electrice. 2. Aparat pentru masurarea tensiunii electromotoare. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. potentiometre.

VOLT, volti, s. m. (Fiz.) Unitate de masura a tensiunii electrice, a tensiunii electromotoare si a diferentei de potential, egala cu tensiunea de la capetele unui conductor care, strabatut de un curent de un amper, dezvolta o putere de un watt. – Din fr. volt.

VOLTMETRU, voltmetre, s. n. Instrument electric folosit pentru masurarea tensiunii electrice si a tensiunii electromotoare, cu indicatiile scalei exprimate direct in volti sau in multiplii sau submultiplii voltului. ◊ Voltmetru electronic = aparat electronic pentru masurarea tensiunii electrice. – Din fr. voltmetre.

VOLTAJ, voltaje, s. n. tensiune electrica masurata in volti. – Din fr. voltage.

MILIVOLT, milivolti, s. m. Unitate de masura a tensiunii electrice si electromotoare, egala cu a mia parte dintr-un volt. – Din fr. millivolt.

MILIVOLTMETRU, milivoltmetre, s. n. Instrument de masura pentru tensiuni electrice foarte joase (de tipul milivoltului). – Din fr. millivoltmetre.

DISJUNCTOR, disjunctoare, s. n. Intrerupator actionat automat sau prin comanda voita, care serveste la protejarea circuitului de variatiile anormale ale intensitatii sau tensiunii electrice. – Din fr. disjoncteur.

REACTIV, -A, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanta; (despre elemente de circuite) care realizeaza un transfer periodic de energie in circuit, introducand un defazaj intre intensitatea curentului si tensiunea electrica. 2. S. m. Substanta chimica ce da o reactie specifica in prezenta unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. reactif.

DEVOLTOR, devoltoare. s. n. Masina sau transformator electric folosit pentru reducerea tensiunii electrice alternative intr-o retea, prin producerea unei tensiuni in opozitie de faza cu tensiunea retelei. – Din fr. devolteur.

SINCRONOSCOP, sincronoscoape, s. n. 1. Instrument folosit pentru a indica daca doua fenomene periodice sunt sincrone. 2. Instrument folosit pentru determinarea momentului in care a fost realizata sincronizarea a doua tensiuni electrice alternative. ♦ Instrument alcatuit dintr-un oscilograf catodic, folosit pentru reprezentarea vizuala a formelor de unda. – Din fr. synchronoscope.

SPINTEROMETRU, spinterometre, s. n. Instrument cu care se masoara valorile tensiunilor electrice inalte. – Din fr. spintherometre.

SUPRATENSIUNE, supratensiuni, s. f. tensiune electrica mai mare decat valoarea maxima a tensiunii de serviciu, care constituie un pericol pentru circuitele electrice, provocand deranjamente si avarii. [Pr.: -si-u-] – Supra- + tensiune (dupa fr. surtension).

SUBTENSIUNE, subtensiuni, s. f. 1. tensiune electrica dintr-un circuit mai joasa decat o anumita tensiune considerata normala. 2. (Med.) Hipostensiune. [Pr.: -si-u-] – Sub¹- + tensiune (dupa fr. sous-tension, germ. Unterspannung).

MICROVOLTMETRU ~e n. Voltmetru cu ajutorul caruia se masoara tensiuni electrice foarte mici. /<fr. microvoltmetre

MILIVOLT ~ti m. Unitate de masura a tensiunii electrice, a fortei electromotoare si a diferentei de potential, egala cu a mia parte dintr-un volt. /<fr. milivolt

SINCRONOSCOP ~oape n. 1) Instrument pentru determinarea existentei sincronismului intre doua fenomene periodice. 2) Aparat pentru determinarea momentului in care are loc sincronizarea a doua tensiuni electrice alternative. /<fr. synchronoscope

STABILIZATOR² ~oare n. 1) Aparat care mentine constanta tensiunea electrica de alimentare, indiferent de variatiile tensiunii din retea. 2) Parte imobila la un aparat de zbor menita sa-i asigure stabilitatea in atmosfera. 3) Dispozitiv care impiedica oscilatiile prea mari ale unui vehicul de apa. /<fr. stabilisateur

SUBtensiune ~i f. (intr-un circuit electric) tensiune mai joasa decat cea considerata drept normala. /sub- + tensiune

SUPRATENSIUNE ~i f. tensiune electrica mai inalta decat cea considerata drept normala. /supra- + tensiune

VOLT ~ti m. fiz. Unitate de masura a tensiunii electrice, a fortei electromotoare, egala cu tensiunea de la capetele unui conductor cu un curent de un amper, care dezvolta o putere de un watt. /<fr. volt

VOLTAJ ~e n. fiz. 1) tensiune electrica exprimata in volti. 2) Numarul de volti necesar pentru functionarea normala a unui aparat electric. /<fr. voltage

VOLTMETRU ~e n. Instrument folosit pentru masurarea tensiunii electrice intre doua puncte ale unui circuit. [Sil. volt-me-tru] /<fr. voltmetre

VOLT s.m. Unitate de masura a fortei electromotoare, a tensiunii electrice si a diferentei de potential, corespunzand tensiunii electrice care, aplicata unui conductor cu rezistenta de un ohm, produce un curent de un amper. [< fr. volt, cf. Volta – fizician italian].

VOLTMETRU s.n. Instrument de masura a diferentelor de potential electric in volti. ◊ Voltmetru electronic = aparat electronic pentru masurarea tensiunii electrice. [< fr. voltmetre, cf. fr. volt – volt, gr. metron – masura].

VOLTAJ s.n. tensiune electrica masurata in volti. [Pl. -je, -juri. / < fr. voltage].

KILOVOLT s.m. Unitate de masura a tensiunii electrice, egala cu 1000 de volti. [Cf. fr. kilovolt < gr. chilioi – o mie + volt].

MICROVOLTMETRU s.n. Voltmetru care masoara tensiuni electrice foarte mici, de ordinul microvoltilor. [< fr. microvoltmetre].

POTENTIOMETRU s.n. 1. Montaj pentru divizarea tensiunii electrice. ♦ Reostat care intra in compunerea unui asemenea montaj. 2. Aparat pentru masurarea potentialelor electrice prin compensare. [Pron. -ti-o-. / < fr. potentiometre].

PSOFOMETRU s.n. Aparat pentru masurarea tensiunilor electrice produse de zgomotele parazite in circuitele telefonice. [< fr. psophometre].

REACTANTA s.f. 1. Marime de calcul, egala cu raportul dintre valoarea efectiva a tensiunii electrice alternative aplicate la bornele unui circuit electric fara rezistenta electrica si valoarea efectiva a intensitatii curentului electric pe care il stabileste in circuit. 2. Bobina electrica a carei reactanta (1) este sensibila. [< fr. reactance, engl. reactance].

SINCRONOSCOP s.n. (Fiz.) 1. Instrument care indica daca doua fenomene periodice sunt sincrone. 2. Instrument care determina momentul in care a fost realizata sincronizarea a doua tensiuni electrice alternative. ♦ Instrument asemanator cu un oscilograf, folosit pentru prezentarea vizuala a formelor de unda. [< fr. synchronoscope].

SUBTENSIUNE s.f. tensiune electrica inferioara mai joasa decat o tensiune data. [Pron. -si-u-. / < sub- + tensiune, dupa fr. sous-tension].

TAHOGENERATOR s.n. Microgenerator electric utilizat in instalatiile automate pentru a masura viteza unghiulara sau tensiunea electrica; tahometru electric. [< fr. tachogenerateur].

COMPENSARE s. f. 1. actiunea de a (se) compensa. 2. restabilire a echilibrului proceselor psihofiziologice prin reactii sau impulsuri orientate in sens opus. ◊ mecanism biologic de mentinere si redresare a functiilor vitale ale organismului, in cazul lezarii sau indepartarii unor organe ori parti anatomice. 3. operatie comerciala, constand dintr-un schimb echivalent de marfuri si servicii intre vanzator si cumparator, fara utilizarea mijloacelor de plata. ◊ operatie financiara prin care se regleaza raportul dintre vanzare si puterea de cumparare. 4. retributie pentru un drept nefolosit. 5. reducere sau anulare a tensiunii electrice aplicate unui circuit prin introducerea unei tensiuni electromotoare suplimentare. (< compensa)

DEVOLTOR s. n. transformator pentru reducerea tensiunii electrice alternative intr-o retea, prin producerea unei tensiuni in opozitie de faza cu tensiunea retelei. (< fr. devolteur)

KILOVOLT s. m. unitate de masura a tensiunii electrice, de 100⁰ de volti. (< fr. kilovolt)

MEGAVOLT s. m. unitate de masura a tensiunii electrice, de un milion de volti. (< engl. megavol)

ONDOGRAF s. f. instrument care inregistreaza pe o banda de hartie curba de v******e a unei tensiuni electrice. (< fr. ondographe)

POTENTIOMETRU s. n. 1. aparat din rezistente etalonate, pentru masurarea diferentelor de potential si a tensiunii electromotoare. 2. rezistor reglabil pentru divizarea tensiunii electrice. (< fr. potentiometre)

SPINTEROMETRU s. n. instrument cu care se masoara valorile tensiunilor electrice inalte. (< fr. spintherometre)

VOLT s. m. unitate de masura a tensiunii electrice, egala cu tensiunea aplicata la capetele unui conductor care, strabatut de un curent de un amper, dezvolta o putere de un watt. (< fr. volt)

VOLTMETRU s. n. instrument pentru masurarea tensiunii electrice sau electromotoare in volti. (< fr. voltmetre)

CONTRATIMP (‹ contra¹ + timp) s. m. 1. (MUZ.) Deplasare, prin aparitia unei pauze, a accentului de un timp pe altul sau pe o fractiune de timp tare al masurii pe un timp slab. 2. Circuit in c. = circuit electric sau electronic avind un numar par de elemente grupate simetric, astfel incit tensiunile electrice aplicate celor doua jumatati sa fie egale si in opozitie; se utilizeaza la amplificatoare, redresoare etc. in c. sau in push-pull. 3. in contratimp = (la moment) nepotrivit; inoportun.

ECLATOR, eclatoare, s. n. Aparat electric folosit pentru masurarea tensiunilor inalte, format din doi electrozi intre care se produce o descarcare electrica daca tensiunea dintre ei depaseste o anumita valoare. – Din fr. eclateur.

INALT, -A, inalti, -te, adj. 1. Care se ridica mult in sus; foarte ridicat. ◊ Frunte inalta = frunte mare, lata. ♦ (Substantivat, n.) Inaltime. ♦ (Despre fiinte) De statura mare. ♦ Care se gaseste la inaltime (mare). 2. (Despre sunete) Ascutit², subtire, acut. 3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau masura mare. ♦ (Despre frecventa) Cu un numar mare de perioade pe unitatea de timp. 4. Fig. Care este situat pe o treapta ridicata in scara valorilor sau a importantei; superior; deosebit, important; distins, maret. ◊ Inalta fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cat mai fidel semnalele sonore (inregistrate); hi.-fi. [Var.: nalt, -a adj.] – Lat. in altum.

SUPRAVOLTOR, supravoltoare, s. n. Sursa de energie electrica legata in serie cu alta sursa de energie electrica, astfel incat tensiunile lor electrice sa se adune. – Din fr. survolteur.

DIVIZOR, -OARE adj. Care divide, care imparte. // s.m. (Mat.) Impartitor. ◊ Divizor comun = intreg care imparte exact doua sau mai multe numere date. // s.n. Divizor de frecventa = circuit sau montaj folosit la divizarea frecventei unei oscilatii electrice; divizor de tensiune = aparat electric utilizat pentru divizarea tensiunii. [Cf. fr. diviseur, lat. divisor].

SUPRAVOLTOR s.n. Masina electrica legata in serie cu o alta sursa de energie electrica, astfel incat tensiunile lor electrice sa se adune; survoltor. [Dupa fr. survolteur].

DIVIZOR, -OARE I. adj. care divide. II. s. m. (mat.) numar intreg sau polinom care divide un numar intreg (sau polinom) dat. III. s. n. ~ de frecventa = circuit sau montaj la divizarea frecventei unei oscilatii electrice; ~ de tensiune = aparat electric pentru divizarea tensiunii. (< fr. diviseur, lat. divisor)

SUPRAVOLTOR s. n. sursa de energie electrica legata in serie cu o alta sursa, astfel incat tensiunile lor electrice sa se adune. (dupa fr. survolteur)

ALTERNATOR, alternatoare, s. n. Generator electric de tensiuni si curenti alternativi. – Dupa fr. alternateur.

COVOR (‹ rus., ucr.) s. n. 1. Tesatura groasa de lina, de fibre sintetice, de iuta, de bumbac etc. (cu motive multicolore) folosita pentru ornamentarea si confortul incaperilor (asternuta pe podea, pe paturi sau atirnata pe pereti). Pot fi c. netede, la care figurile se obtin prin modul de tesere (ex. c. oltenesti, scoarte) si c. paroase, la care figurile se executa din smocuri de fire (ex. c. de Persia). 2. C. vegetal = patura de plante care acopera suprafata uscatului pe o anumita regiune. 3. (TEHN.) C. izolant = material izolant sintetic sau natural, folosit pentru izolarea electrica fata de pamint a omului, in timpul lucrului cu aparate electrice sub tensiune.

ALTERNATOR, alternatoare, s. n. Generator electric care produce tensiuni si curenti alternativi. – Din fr. alternateur.

MULTIMETRU, multimetre, s. n. Aparat electric pentru masurarea tensiunilor, curentilor si uneori a rezistentelor electrice. – Din fr. multimetre.

CONDUCTA ~e f. 1) Teava sau ansamblu de tevi prin care se transporta fluide sau materiale pulverulente. ~ de petrol. ~ de gaz. 2) Fir sau cablu prin care circula un curent electric. ~ de inalta tensiune. /<lat. conductus

CONVERTIZOR ~oare n. 1) Cuptor in care se produce oxidarea unui produs metalurgic topit. 2) Masina electrica care schimba tensiunea, numarul de faze, frecventa sau felul curentului electric. 3) Masina cu valturi pentru prefacerea grisului in faina de gris. /<fr. convertisseur

INALT¹ ~ta (~ti, ~te) (in opozitie cu scund si jos) 1) Care se intinde mult in sus. Casa ~ta. ◊ Frunte ~ta frunte lata, mare. 2) Care se afla la mare inaltime. Loc ~. 3) Care este mare de statura; lung. Un om ~. 4) Care este ridicat (ca valoare, intensitate, marime etc.). Curent electric de ~ta tensiune. Recolta ~ta. 5) (despre sunete, voci) Care are un ton subtire. Nota ~ta. /<lat. in altum

ELECTROPLASMOLIZA s.f. Procedeu (folosit in industria sucurilor de fructe, a lichiorurilor etc.) pentru degradarea protoplasmei celulare, constand in expunerea materiei prime actiunii unui curent electric de joasa tensiune. [< fr. electroplasmolyse].

TRANSFORMATOR, -OARE adj. Care transforma, preface, schimba; innoitor. // s.n. 1. Aparat care transfera energia de la un sistem tehnic primar la unul secundar. ♦ Aparat electric care transforma tensiunea unui curent alternativ fara a-i modifica frecventa. 2. Aparat fotogrammetric care transforma unele imagini in altele. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. transformateur].

ONDOGRAF s.f. Aparat care inregistreaza pe o banda de hartie forma curbei care reprezinta mersul in timp al tensiunii unui curent electric. [< fr. ondographe].

TRANZISTOR s.n. 1. Dispozitiv cu semiconductori cu trei electrozi care amplifica tensiuni sau curenti electrici. 2. Aparat de radio portativ echipat cu tranzistoare. [Pl. si (s.m.) -ori, var. transistor s.n.m. / < engl., fr., it. transistor < engl. trans(fer) + (res)istor – rezistenta de transfer].

ECLATOR s. n. aparat electric pentru masurarea tensiunilor inalte, pentru protectie contra supratensiunilor in retelele de transport a energiei electrice etc. (< fr. eclateur)

ELECTROPLASMOLIZA s. f. procedeu in industria zaharului, a sucurilor de fructe, lichiorurilor etc. pentru degradarea protoplasmei celulare, constand in expunerea materiei prime actiunii unui curent electric de joasa tensiune. (< fr. electroplasmolyse)

INDUS, -A I. adj. (despre un fenomen sau proces) care este influentat sau produs de un stimul extern. ◊ (despre tensiuni electromotoare, curenti electrici) produs prin inductie (4). ◊ (mat.) operatie (relatie) ~a = restrictia unei operatii (relatii) la o submultime stabila a multimii sale. II. s. n. parte a unei masini electrice in care se produce prin inductie un curent electric. (dupa fr. induit)

TRANSFORMATOR, -OARE I. adj. care transforma; innoitor. II. s. n. 1. aparat, instalatie, masina care transfera energie de la un sistem tehnic primar la unul secundar. ◊ dispozitiv electric care transforma tensiunea unui curent alternativ fara a-i modifica frecventa. 2. aparat fotogrammetric care transforma unele imagini in altele. (< fr. transformateur)

TRANZISTOR I. s. n. /s. m. dispozitiv electronic din semiconductoare cu trei electrozi care amplifica tensiuni sau curenti electrici. II. s. n. aparat de radio portativ echipat cu tranzistori (I). (< fr. transistor, germ. Transitor)

VARIAC s. n. transformator electric pentru reglarea tensiunii de iesire. (< engl. variac)

VOLTAMPERMETRU s. n. 1. instrument pentru masurarea produsului dintre valorile efective ale intensitatii si ale tensiunii unui curent electric alternativ. 2. instrument fotoelectric folosit succesiv ca voltmetru si ampermetru pentru curent continuu. (< fr. voltamperemetre)

INDUS, -A, indusi, -se, adj., s. n. 1. Adj. (Despre fenomene fizice) Care este produs sau influentat de un alt proces fizic cu care evolueaza concomitent. ♦ (Despre tensiuni electromotoare si curenti electrici) Care se produce prin inductie electromagnetica. 2. S. n. Parte componenta a unui sistem electromagnetic in care se produc tensiunile electromotoare induse de campul magnetic al inductorului. – V. induce.

VARIAC, variace, s. n. Transformator electric folosit pentru reglarea tensiunii de iesire. [Pr.: -ri-ac] – Din engl. variac.

ELECTROCARDIOGRAFIE s. f. Metoda de investigatie a functiunilor inimii prin inregistrarea grafica a tensiunii si a curentilor electrici care insotesc activitatea muschiului c*****c. [Pr.: -di-o-] – Din fr. electrocardiographie, germ. Electrokardiographie.

POLIFAZAT, -A, polifazati, -te, adj. (Despre sisteme de tensiuni sau de curenti electrici alternativi) Care are fazele initiale diferite. – Din fr. polyphase.

VOLTOLIZA, voltolizez, vb. I. Tranz. A imbunatati calitatea uleiurilor lubrifiante prin supunerea la actiunea unor descarcari electrice de frecvente si tensiuni inalte. – Din engl. voltolize.

ELECTROCARDIOGRAMA, electrocardiograme, s. f. Inregistrare grafica a tensiunii si a curentilor electrici care insotesc activitatea musculara a inimii. [Pr.: -di-o-] – Din fr. electrocardiogramme, germ. Elektrokardiogramm.

TELEVOLTMETRU ~e n. Voltmetru pentru masurarea la distanta a tensiunii intr-un circuit electric. /<fr. televoltmetre

TELEVOLTMETRU s.n. Voltmetru pentru masurarea la distanta a tensiunii intr-un circuit electric. [Cf. fr. televoltmetre].

TELEVOLTMETRU s. n. voltmetru pentru masurarea la distanta a tensiunii intr-un circuit electric. (< fr. televoltmetre)

ONDOGRAF, ondografe, s. n. Instrument de masura care inregistreaza pe o banda de hartie curba de variatie a tensiunii sau a intensitatii curentului electric la incarcarea sau descarcarea periodica a unui condensator. – Din fr. ondographe.

SOLICITARE s.f. Actiunea de a solicita si rezultatul ei; cerere insistenta. ♦ Stabilirea unei tensiuni mecanice, a unui camp electric sau a unei temperaturi intr-un material sau intr-un sistem tehnic. [< solicita].

SUPRAtensiune s.f. tensiune superioara celei nominale, care constituie de obicei un pericol pentru circuitele electrice. [Pron. -si-u-. / < supra- + tensiune, dupa fr. surtension].

SOLICITARE s. f. 1. actiunea de a solicita. 2. stabilire a unei tensiuni mecanice, a unui camp electric sau a unei temperaturi intr-un material sau intr-un sistem tehnic. (< solicita)

VOLTOLIZA vb. tr. a imbunatati calitatile uleiurilor lubrifiante prin supunerea la actiunea unor descarcari electrice de inalta frecventa si tensiune. (< engl. voltalize)

ADMITANTA, admitante, s. f. Nume dat fenomenului invers impedantei si definit ca marime caracteristica unui circuit de curent electric alternativ, egala cu catul dintre valoarea efectiva a curentului electric absorbit si valoarea efectiva a tensiunii de alimentare. – Din fr. admittance.

STABILIZATOR, -OARE, stabilizatori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care face stabil, care da stabilitate. 2. S. n. Organ dintr-un sistem tehnic care asigura stabilitatea sistemului. 3. S. n. Aparat sau dispozitiv pentru mentinerea constanta a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrica. 4. S. n. Partea fixa a ampenajului orizontal al unui avion. 5. S. n. Legatura elastica intre capetele osiei unui autovehicul, care impiedica inclinarile mari ale acestuia. 6. S. m. Substanta care se adauga unei solutii pentru a-i mari stabilitatea sau pentru a o stabiliza; stabilizant. – Din fr. stabilisateur.

AUTOTRANSFORMATOR ~oare n. Transformator electric folosit pentru reglarea automata a tensiunii in retelele mari. /<fr. autotransformateur

MULTIMETRU ~e n. Aparat pentru masurarea tensiunilor, a curentilor si a rezistentelor electrice. /<fr. multimetre

TRANSFORMATOR² ~oare n. Aparat sau instalatie care modifica forma, tipul sau unele proprietati esentiale ale energiei. ◊ ~ electric aparat care mareste sau micsoreaza tensiunea unui curent alternativ fara a-i schimba frecventa. /<fr. transformateur

VOLTAMPERMETRU s.n. Instrument electric de masura care indica direct produsul dintre valorile efective ale tensiunii si ale intensitatii unui curent electric. ♦ Instrument de masura indicator, care poate fi folosit succesiv ca voltmetru si ca ampermetru. [< fr. voltamperemetre].

STABILIZATOR, -OARE adj. Care da stabilitate. // s.n. 1. Partea fixa a ampenajului orizontal, care asigura stabilitatea avionului in timpul zborului. 2. Dispozitiv bazat pe principiul giroscopului care reduce oscilatiile unei nave. 3. Aparat pentru mentinerea constanta a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrica. // s.m. Substanta care se adauga unei solutii coloidale sau unei suspensii pentru a-i mari stabilitatea; stabilizant. [Cf. fr. stabilisateur].

STABILIZATOR, -OARE I. adj. care stabilizeaza, care da stabilitate; stabilizant. II. s. n. 1. partea fixa a ampenajului orizontal, care asigura stabilitatea avionului in timpul zborului. 2. dispozitiv bazat pe principiul giroscopului, care reduce oscilatiile unei nave. 3. aparat pentru mentinerea constanta a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrica. 4. dispozitiv automat care contribuie la mentinerea constanta a liniei de ochire a tunului de pe tanc, indiferent de miscarile acestuia. III. s. m. substanta care se adauga unei solutii coloidale, unei suspensii pentru a-i mari stabilitatea; stabilizant. (< fr. stabilisateur)

BOBINA (‹ fr.) s. f. 1. Suport cilindric sau tubular din lemn, metal, carton etc. servind la infasurarea firelor, a semitorturilor, a peliculei de film sau a benzilor; p. ext. ansamblu format din acest suport si firele, semitorturile etc., infasurate pe el. 2. B. electrica = element de circuit electric format din spire conductoare in serie, cu sau fara miez feromagnetic, ce produce un cimp magnetic sau in care se induce o tensiune electromotoare. B. de inductie = transformator electric cu miez feromagnetic deschis, a carui infasurare primara este parcursa de un curent continuu intrerupt periodic. B. de deflexie = pereche de bobine (2) ce poate determina o deviatie a unui fascicul de electroni analoga cu cea produsa de actiunea unui cimp magnetic.

VOLTAMPER, voltamperi, s. m. Unitate de masura a puterii electromagnetice aparente a unei circuit electric de curent alternativ la capetele caruia tensiunea este de un volt si prin care trece un curent de un amper. [Scris si: volt-amper] – Din fr. voltampere.

CONDUCTANTA, conductante, s. f. Marime egala cu raportul dintre intensitatea curentului electric continuu care strabate un conductor si tensiunea continua aflata la capetele sale. – Din fr. conductance.

VOLTOLIZARE s.f. Operatie prin care unele uleiuri de uns sunt supuse actiunii unor descarcari electrice de inalta frecventa si de inalta tensiune pentru a le imbunatati proprietatile de ungere. [Dupa fr. voltolisation].

CONDENSATOR (‹ fr. {i}) s. n. 1. (TEHN.) Schimbator de caldura intr-o instalatie termica, racit cu aer sau apa, in care fluidul refrigerent, prealabil comprimat, trece din starea de vapori in stare lichida. 2. C. electric = sistem de doua conductoare electrice (armaturile c.) separate printr-un mediu izolant si care se incarca cu sarcini electrice egale si de semne contrare daca se aplica o tensiune continua; se foloseste ca acumulator de sarcina electrica sau ca element al circuitelor de curent alternativ, caracteristica sa fiind capacitatea electrica.

CORLATEANU, Vasile (1918-1990, n. Iasi), inginer electrotehnician roman. Prof. univ. la Iasi si Bucuresti. Contributii la studiul masinilor electrice. A elaborat schema de reglare automata a tensiunii la turbogeneratoarele de mare putere cu ajutorul dispozitivelor electronice.

OHM, ohmi, s. m. Unitate de masura a rezistentei electrice, in sistemul de unitati metru-kilogram-secunda-amper, egala cu rezistenta pe care o opune un conductor electric strabatut de un curent de un amper la tensiunea de un volt. [Pr.: om] – Din fr. ohm.

FARAD, farazi, s. m. Unitate de masura a capacitatii electrice (in sistemul de unitati de masura metru-kilogram-secunda-amper), egala cu capacitatea unui condensator electric care acumuleaza o sarcina de un coulomb la tensiunea de un volt. – Din fr. farad.

DIAC², diace, s. n. Dioda semiconductoare care permite trecerea curentului electric in ambele sensuri de conductie, sub actiunea unei tensiuni de comanda aplicate la bornele ei. [Pr.: di-ac] – Din fr. diac.

ELECTROTONUS s. n. stare de tensiune a unui nerv sau muschi produsa prin e*******i electrice. (< fr. electrotonus)

IMPEDANTA s. f. 1. marime caracteristica unui circuit electric de curent alternativ, raportul dintre valorile efective ale tensiunii aplicate la borne si cele ale curentului care trece prin circuit. ♦ ~ acustica = marime a unui sistem acustic, raportul dintre presiunea sonora si fluxul acustic corespunzator. 2. marime ce caracterizeaza insusirea unui sistem ca, in anumite situatii, sa impiedice desfasurarea normala a unui proces ce are loc intr-un sistem. (< fr. impedance, germ. Impedanz)

OHM OM/ s. m. unitate de masura a rezistentei electrice, egala cu rezistenta unui conductor in care o tensiune de un volt produce un curent de un amper. (< fr. ohm)

MONOFAZAT, -A, monofazati, -te, adj. (Fiz.; despre un circuit electric alternativ) Care este alimentat cu o singura sursa de tensiune sau cu mai multe surse avand tensiunile in faza; (despre o masina, o instalatie) care foloseste circuitul electric descris mai sus; monofazic. – Din fr. monophase.

EFLUVIU s. n. 1. emanatie gazoasa a unor corpuri; emanatie electrica sau magnetica. ◊ (fig.) curent, flux fluid, suflu. 2. descarcare electrica, de slaba luminozitate, in jurul electrozilor aflati la o tensiune inalta. 3. defect sub forma unor linii subtiri in evantai care apare pe o pelicula cinematografica la developare, datorita unei derulari prea rapide, cand pelicula se incarca electrostatic. (< fr. effluve, lat. effluvium)

INTENSITATE s. f. 1. stare a ceea ce este intens; grad de tensiune, de tarie, de energie. 2. tarie, valoare a unui sunet, curent electric etc. ♦ (fon.) accent de ~ = accent care se caracterizeaza prin puterea cu care sunt rostite sunetele. (< fr. intensite)

ELECTRONOGRAFIE s. f. 1. metoda de evidentiere a campurilor electrice din corpul uman, precum si a modificarilor acestora, in conditii de boala, utilizand curentii de inalta tensiune si mica intensitate, in regim de inalta frecventa. 2. imagine a campurilor electrice din corpul uman; cliseu cu o asemenea imagine. (< engl. electronography)

SUPRAtensiune s. f. tensiune superioara celei nominale, care constituie de obicei un pericol pentru circuitele electrice. (dupa fr. surtension)

AUTOTRANSFORMATOR, autotransformatori, s. m. Transformator electric cu o singura infasurare, cu o pereche de borne extreme pentru tensiunea inalta si cu o borna intermediara pentru cea joasa. [Pr.: a-u-] – Dupa fr. autotransformateur.

INDUCTIE, inductii, s. f. 1. Forma fundamentala de rationament, care realizeaza trecerea de la particular la general. 2. Producere sau influentare a unui fenomen de catre un alt fenomen altfel decat printr-o actiune mecanica nemijlocita. ◊ Inductie magnetica = marime fizica vectoriala care, impreuna cu intensitatea campului magnetic, determina macroscopic starea magnetica a campului electromagnetic din corpuri. Inductie electrica = marime fizica vectoriala care, impreuna cu intensitatea campului electric, determina macroscopic starea electrica a campului electromagnetic din corpuri. Inductie electromagnetica = fenomen de aparitie a unei tensiuni electromotoare intr-un circuit strabatut de un flux magnetic variabil. Inductie electrostatica = separare a sarcinilor electrice si redistribuirea lor pe suprafata unui conductor, datorita actiunii unui camp electric; electrizare prin influenta¹ (2). 3. Mecanism nervos prin care o stare de e*******e sau de inhibitie aflata intr-un centru nervos favorizeaza sau determina aparitia starii opuse intr-un alt centru nervos. – Din fr. induction, lat. inductio.

INTENSITATE s.f. 1. Grad de tensiune, de tarie, de energie. 2. Tarie, valoare a unui sunet, a unui curent electric etc. ◊ Accent de intensitate = accent care se caracterizeaza prin puterea cu care sunt rostite sunetele. [Cf. fr. intensite].

OHM s.m. (Fiz.) Unitate de masura a rezistentei electrice, egala cu rezistenta pe care o opune un conductor in care o tensiune de un volt produce un curent de un amper. [Pron. om. / < fr. ohm, cf. Ohm – fizician german].

tensiune, tensiuni, s. f. 1. Stare a ceea ce este intins; incordare. ♦ Fig. Situatie incordata; zbucium sufletesc, nervozitate. ♦ Forta interioara care ia nastere intr-un corp supus unor forte exterioare. 2. Diferenta de potential intre doua puncte ale unui camp electric. 3. Presiunea vaporilor produsi de un lichid intr-un spatiu inchis. 4. (Fiziol.; in sintagmele) tensiune arteriala = presiune cu care circula sangele in artere, echivalenta cu presiunea pe care sangele o exercita asupra peretilor arteriali; presiune mai mare decat cea normala, constituind o stare patologica. tensiune oculara = tensiune a arterelor oculare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. tension, lat. tensio, -onis.

EFLUVIU, efluvii, s. n. 1. Emanatie gazoasa produsa de diferite corpuri, perceptibila cu ajutorul mirosului. ♦ Fig. Curent, flux, fluid. 2. Descarcare electrica de slaba luminozitate, neinsotita de zgomot sau caldura, intre electrozii aflati la o tensiune inalta. 3. Defect sub forma unor linii subtiri in evantai care apar pe o pelicula cinematografica. – Din fr. effluve, lat. effluvium.

AUTOTRANSFORMATOR s.n. Transformator electric cu o singura infasurare si cu trei borne, dintre care doua extreme pentru tensiunea inalta si una intermediara, care, impreuna cu cate una dintre cele extreme, constituie bornele pentru tensiunea joasa. [Pron. a-u-, pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. autotransformateur].

AUTOTRANSFORMATOR s. n. transformator de curent electric alternativ monofazat, cu o singura infasurare si cu trei borne, doua externe pentru tensiunea inalta si una intermediara, care, impreuna cu cate una din cele externe, constituie bornele pentru tensiunea joasa. (< fr. autotransformateur)

CHITARA, chitare, s. f. Instrument muzical cu coarde, care emite sunete prin ciupire sau lovire cu degetele. ◊ Chitara electrica = chitara fara cutie de rezonanta, prevazuta cu un transductor care transforma v********e coardelor in tensiuni alternative de audiofrecventa amplificate prin mijloace electronice. [Var.: ghitara s. f.] – Din it. chitarra.

EGRETA, egrete, s. f. 1. Gen de pasari migratoare de balta, de culoare alba, cu spatele impodobit cu un manunchi de pene ornamentale lungi; erodiu, starc alb (Egretta); pasare care face parte din acest gen. 2. Manunchi de pene de egreta (1) sau de fire albe, folosit ca podoaba la palarii, la chipie militare, la turbane etc. 3. Aglomeratie de perisori la extremitatea superioara a fructelor. 4. (Fiz.; in sintagma) Descarcare in egreta = descarcare electrica produsa sub forma unei succesiuni rapide de scantei luminoase intre electrozi aflati la o tensiune inalta. – Din fr. aigrette.

tensiune ~i f. 1) Stare de incordare; intindere. ~ea muschilor. 2) fig. Stare de spirit sau situatie incordata; zbucium sufletesc; incordare. 3) fig. Efort intelectual. 4) fiz. Forta interioara care actioneaza asupra suprafetei unui spatiu inchis. 5) Diferenta de potential dintre doua puncte ale unui camp electric. 6) med. Presiune exercitata de fluxul de sange asupra vaselor si asupra inimii. [G.-D. tensiunii; Sil. -si-u-] /<fr. tension

SUPRAVOLTOR-DEVOLTOR s. n. aparat, masina electrica asociata cu o sursa de energie electromagnetica, astfel incat sa permita augmentarea sau diminuarea tensiunii furnizate de sursa. (dupa fr. survolteur-devolteur)

CORONA s.f. Tip de descarcare electrica de forma unei coroane, care apare in jurul partilor ascutite ale conductelor aflate la inalta tensiune. [< it. corona, fr. couronne].

AMPER-SPIRA s. f. unitate de masura a tensiunii magnetice, egala cu tensiunea magnetica in lungul unei linii inchise, produsa de o spira prin care trece un curent electric cu intensitatea de un amper. (< amper + spira)

CORONA s. f. 1. tip de descarcare electrica de forma unei coroane, care apare in jurul partilor ascutite ale conductelor aflate la inalta tensiune. 2. formatiune anatomica cu aspect de coroana sau ale carei elemente diverg ca niste raze. (< lat. corona, fr. couronne)

SINCROCICLOTRON, sincrociclotroane, s. n. (Fiz.) Accelerator ciclic pentru particule grele cu sarcina electrica, mai puternic decat ciclotronul si avand capacitatea de a mentine sincronismul dintre miscarea particulelor si variatia tensiunii acceleratoare prin modificarea frecventei acesteia; fazotron. – Din fr. synchrocyclotron.

SUPRAVOLTOR-DEVOLTOR s.n. (Tehn.) Aparat sau masina electrica asociata cu o sursa de energie electromagnetica, astfel incat sa permita augmentarea sau diminuarea tensiunii furnizate de sursa. [Dupa fr. survolteur-devolteur].

CORONA s. f. Tip de descarcare electrica de forma unei aureole (coroane), care apare in jurul partilor mai ascutite ale conductelor aflate la inalta tensiune. – Din fr. coronne, germ. Krone.

SINCRON, -A, sincroni, -e, adj. (Despre fapte, fenomene sau evenimente) Sincronic (1). ♦ (Despre sisteme fizice sau chimice) Care este sediul unor fenomene periodice cu evolutie sincronica. ◊ Camera sincrona = dispozitiv special folosit in cinematografie, in televiziune, pentru inregistrarea simultana a sunetului si a imaginii. Masina sincrona = masina electrica de curent alternativ (monofazat sau trifazat) a carei turatie de regim este constanta si proportionala cu frecventa tensiunii la borne. – Din fr. synchrone.

INCARCAT², -A, incarcati, -te, adj. 1. (Despre un vehicul, un agregat de prelucrare etc.) Umplut, plin cu ceva. ♦ (Despre oameni sau animale) Care poarta o incarcatura. ♦ (Despre o gura de foc) Cu proiectilul introdus in arma. 2. (Despre plante) Plin de fructe sau de flori. 3. Fig. Exagerat, marit (in scopul de a insela). 4. (In sintagmele) Aer incarcat = aer viciat, greu de respirat. Atmosfera incarcata = a) atmosfera plina de electricitate, premergatoare unei furtuni; b) fig. stare de incordare, de tensiune. Stomac incarcat = stomac balonat din cauza mancarii excesive. Limba incarcata = limba cu infatisare specifica unei indigestii. 5. (Despre acumulatoare electrice) In care s-a acumulat energie; (despre condensatoare electrice) ale carui armaturi au sarcina electrica. – V. incarca.

RELAXA, relaxez, vb. I. 1. Tranz. A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc. in stare de libertate, acesta revenind lent la vechea stare sau la o noua stare de echilibru. 2. Refl. (Despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scadea fara ca sa varieze deformatia corpului. 3. Refl. si tranz. Fig. A (se) linisti, a (se) destinde (dupa un efort sustinut); a deveni sau a face sa devina mai putin incordat. – Din fr. relaxer.

RELAXARE s. f. 1. actiunea de a se relaxa. ◊ linistire a nervilor; destindere. ◊ scadere din intensitate a tensiunii dramatice. 2. scadere a tensiunilor interne dintr-un corp, deformatia lui ramanand constanta. 3. proces ireversibil prin care un sistem fizic tinde, in anumite conditii, spre starea de echilibru termodinamic, electric etc. (< relaxa)

DIODA, diode, s. f. Element al unui circuit electric cu doi electrozi, care are o rezistenta mica fata de un sens de trecere a curentului electric si foarte mare fata de sensul opus; tub electronic care are doi electrozi (dintre care unul emite electroni). ◊ Dioda tunel = dioda de constructie speciala folosita ca amplificator si generator de oscilatii. Dioda stabilizatoare de tensiune = dioda folosita ca element de referinta in stabilizatoarele de tensiune si de curent. Dioda (electro)luminescenta = dioda cu proprietatea de a emite lumina atunci cand este polarizata direct; led. [Pr.: di-o-] – Din fr. diode.

REZISTENTA s. f. I. 1. proprietate a unui material de a rezista fortelor (solicitarilor) exterioare care tind sa-l deformeze sau sa-l rupa. ♦ a materialelor = disciplina care studiaza starile de tensiune si de deformatie ale corpurilor solide sub actiunea fortelor exterioare. ◊ forta care se opune efectului unei alte forte. 2. obisnuinta a microbilor cu medicamentul administrat, datorita abuzului de antibiotice. 3. forta opusa de un conductor la trecerea curentului electric prin el. 4. rezistor. 5. putere de a rezista la o boala, la oboseala etc. II. impotrivire, opozitie; (spec.) respingere a atacurilor inamicului. ◊ piedica, obstacol, greutate. ◊ miscare a patriotilor care, in tarile ocupate de dusmani au luptat impotriva cotropitorilor si a politicii de colaborare cu acestia; forma de lupta impotriva regimului totalitar comunist. (< it. resistenza, fr. resistance)

tensiune s.f. 1. Starea a ceea ce este intins; intindere. ♦ (Fig.) Incordare; zbucium sufletesc, nervozitate. 2. (Fiz.) Forta interioara care actioneaza asupra unitatii de arie dintr-o sectiune a unui corp supus unor forte exterioare. ♦ Presiunea vaporilor produsi de un lichid intr-un spatiu inchis. 3. Diferenta de potential dintre doua puncte ale unui camp electric. 4. (Med.) Presiune exercitata de fluxul sanguin asupra arterelor si asupra inimii. [Cf. fr. tension, lat. tensio].

tensiune s. f. 1. stare a ceea ce este intins; intindere. ◊ (fig.) incordare; surescitare, nervozitate. ◊ (fon.) efort al muschilor, al coardelor vocale in timpul emisiunii unui sunet; (p. ext.) prima faza a articularii unui sunet. 2. (fiz.) forta interioara care actioneaza asupra unitatii de arie dintr-o sectiune a unui corp supus unor forte exterioare. ◊ presiunea vaporilor produsi de un lichid intr-un spatiu inchis. 3. diferenta de potential dintre doua puncte ale unui camp electric. 4. ~ arteriala = presiune exercitata de fluxul sangvin asupra arterelor si asupra inimii. (< fr. tension, lat. tensio)