HIBERNARE, hibernari, s. f. Actiunea de a hiberna si rezultatul ei; stare de amorteala, de viata latenta (asemanatoare cu somnul), in care petrec unele animale iarna, cand metabolismul este incetinit si temperatura corpului scazuta; hibernatie. ◊ Hibernare artificiala = hibernoterapie. – V. hiberna.

REPTILA, reptile, s. f. (La pl.) Clasa de vertebrate ovipare, de obicei terestre, taratoare, cu temperatura corpului variabila, cu corpul acoperit de o piele groasa, solzoasa, fara picioare sau cu picioare scurte, dispuse lateral, si cu inima formata din doua auricule si un ventricul (Reptilia); (si la sg.) animal care face parte din aceasta clasa. – Din fr. reptile, germ. Reptile.

APIRETIC, -A, apiretici, -ce, adj. Care are temperatura corpului in limite normale; care nu este insotit de febra; afebril. – Din fr. apyretique.

POICHILOTERM, -A, poichilotermi, -e, adj., s. m. si f. (Animal) care are temperatura corpului variabila dupa temperatura mediului inconjurator. [Pr.: po-i-] – Din fr. poikilotherme.

SANGE, (5) sangiuri, s. n. 1. Substanta lichida de culoare rosie, compusa din plasma si din globule (albe si rosii), care circula prin vine si artere, asigurand nutritia si oxigenarea organismului la animalele superioare. ◊ Animal cu sange rece = animal (peste, reptila, batracian si nevertebrat) la care temperatura corpului se schimba in functie de temperatura mediului inconjurator. Frate de sange = frate de la acelasi tata si de la aceeasi mama; frate bun. Legaturi de sange = rudenie. Glasul sangelui = inclinare fireasca (si instinctiva) de dragoste pentru familie, pentru o ruda apropiata. ◊ Loc. adj. De sange = a) de culoare rosie; b) (despre lacrimi) de durere, de suparare mare; c) de neam, de familie buna, aleasa. In sange = (despre fripturi) care a ramas putin crud, care isi pastreaza inca sangele. ◊ Loc. adj. si adv. Cu sange rece = fara emotie; calm, linistit. Cu sange iute = fara stapanire, impulsiv. Cu (sau de) sange albastru = de neam mare, ales; nobil. ◊ Loc. adv. La sange = extrem de aspru, de drastic; pana la distrugere. ◊ Expr. A scuipa (cu) sange = a avea hemoptizie. A lasa (sau a lua) cuiva sange = a scoate cuiva o cantitate de sange (in scop terapeutic). A da sange = a lasa sa i se scoata o cantitate de sange (in mod terapeutic sau pentru a fi folosit in transfuzii). A avea sange in vine = a fi energic. A i se urca (sau a-i navali, a i se sui, a-i da etc.) (cuiva) sangele in obraz (sau la cap, in fata) = a) a se inrosi din cauza unei emotii puternice sau din cauza unei boli etc.; b) a se infuria. A nu mai avea (nici) o picatura de sange in obraz = a fi palid din cauza bolii; a pali de emotie, de frica etc. A-i ingheta (cuiva) sangele in vine sau a ingheta sangele (in cineva) = a se speria, a fi cuprins de groaza, a inlemni de spaima. A fierbe (sau a clocoti) sangele (in cineva) = a se infierbanta din cauza maniei, a supararii etc. A-si face (sau a-i face cuiva) sange rau = a (se) supara foarte tare, a (se) enerva. A nu curge (sau a nu iesi) sange din inima (sau din cineva), se spune pentru a arata ca cineva este foarte suparat. A avea (ceva) in sange = a fi obisnuit cu ceva; a avea ceva innascut. A bate (sau a zgaria) pana la sange = a bate (sau a zgaria) tare (pana cand curge sange). A umple de sange = a bate foarte tare, crunt. A suge sangele cuiva = a chinui, a oprima; a exploata. Sange nevinovat, se spune despre cel ucis fara nici o vina. Varsare de sange = omor in masa, macel. A varsa sange = a omori. A fi setos (sau dornic, iubitor) de sange sau a fi omul sangelui = a fi crud, a fi ucigas. A se scalda in sange sau a se adapa cu sange = a omori (in masa) din cruzime. A avea mainile patate de sange = a fi vinovat de o crima. A face sa curga sange = a fi pricina unui razboi, a unei incaierari sangeroase. A-si da (sau a-si varsa) sangele (pentru cineva sau ceva) = a suferi sau a-si da viata (pentru cineva sau ceva). 2. Fig. Obarsie; p. ext. familie, neam; progenitura 3. Fig. Soi, rasa (de animale). 4. Compuse: sange-de-noua-frati sau sangele d******i, sangele-zmeului = produs vegetal rasinos, de culoare rosie, recoltat din fructele unui arbore din familia palmierilor si care, arzand, raspandeste un miros placut; sangele-voinicului = a) planta agatatoare din familia leguminoaselor, cu flori rosii, violete sau albe (Lathyrus odoratus); b) numele a doua specii de plante erbacee de munte din familia orhideelor, cu frunze inguste, alungite, indreptate in sus, cu miros placut de vanilie, dintre care una cu flori mici de culoare rosie-purpurie (Nigritella rubra), iar cealalta cu flori de culoare purpurie intunecata (Nigritella nigra). 5. (Inv.; la pl.) Omoruri, crime. 6. (Pop.) Nume dat unei boli a vitelor (care le face sa sangereze). – Lat. sanguis.

REZERVA, rezerve, s. f. 1. Cantitate de alimente, de obiecte, de bani, de materiale etc. pusa deoparte si pastrata pentru a fi intrebuintata mai tarziu; depozit. ♦ (Ec. pol.) Rezerve de stat = cantitate de bunuri materiale dintre cele mai importante acumulate si centralizate cu scopul de a asigura continuitatea procesului de productie si necesitatile de consum ale populatiei, in cazul ivirii unor greutati neprevazute. Rezerve interne = posibilitati existente intr-o intreprindere, a caror descoperire si folosire permit, fara investitii suplimentare mari, sa se realizeze caantitati sporite de produse. (Fin.) Rezerva-aur = cantitatea de aur pe care o pastreaza bancile de emisiune ca garantie pentru biletele de banca puse in circulatie si pentru lichidarea datoriilor catre alte tari, in cazul cand acestea nu pot fi achitate prin livrari de marfuri obisnuite. Rezerva lichida = a) totalitatea mijloacelor banesti, existente sub orice forma, negrevate de nici o sarcina, disponibile la o banca, la o intreprindere etc.; b) aurul disponibil in monede sau in lingouri, precum si valutele si devizele liber convertibile in aur, destinate operatiilor internationale. Rezerva bugetara = parte din veniturile unui buget, constituita ca rezerva in scopul acoperirii unor cheltuieli neprevazute sau in cazul nerealizarii integrale a veniturilor. (Jur.) Rezerva succesorala (sau legala) = parte dintr-o avere succesorala de care testatorul nu poate dispune liber, fiind rezervata de drept unor anumiti mostenitori. (Fiziol.) Rezerva alcalina = cantitate de bicarbonat de sodiu din plasma, exprimata in cm³ de bioxid de carbon care se degajeaza din 100 ml de plasma la presiunea partiala a bioxidului de carbon de 40 mm mercur si la temperatura corpului. ♦ Cantitate de substante minerale utile pe care le contine un zacamant. 2. Camera de spital in care se interneaza un singur bolnav sau cel mult doi. 3. Parte din armata care nu se afla sub arme, formata din persoane care au satisfacut serviciul militar, si care este solicitata numai in caz de razboi sau de concentrare; trupe neangajate in lupta, pastrate pentru a interveni la nevoie. ◊ Ofiter de rezerva = ofiter care nu face parte din cadrele active ale armatei. ♦ Persoana, grup de persoane, obiect etc. destinate sa ia locul altora in anumite conditii sau imprejurari. ◊ Loc. adj. De rezerva = care poate inlocui, la nevoie, o piesa tehnica, un obiect, o persoana. ♦ Spec. (Sport) Jucator care inlocuieste, la nevoie, pe unul dintre jucatorii tilulari angajati in competitie. 4. Obiectie, indoiala, lipsa de incredere. ♦ Loc. adv. Fara rezerva = fara reticente; cu totul, in intregime. Sub toate rezervele = fara nici o garantie. Cu multa rezerva sau cu toata rezerva = cu indoiala, fara siguranta, fara a-si lua raspunderea pentru autenticitatea, veridicitatea,exactitatea sau oportunitatea unui fapt. ♦ Loc. prep. Sub rezerva... = cu conditia... ♦ (Jur.) Manifestare prin care un stat, devenit parte la un tratat, declara ca vrea sa excluda sau sa limiteze aplicarea anumitor clauze cuprinse in acest tratat, ori sa le atribuie un anumit inteles. ♦ Fig. Prudenta, circumspectie; discretie; reticenta; p. ext. raceala, indiferenta; jena. – Din fr. reserve.

AMFIBIENI s.m.pl. (Zool.) Clasa de animale vertebrate cu temperatura corpului variabila, care pot trai in apa si pe uscat; batracieni; (la sg.) Animal din aceasta clasa. [Pron. -bi-eni, sg. -ian. / < fr. amphibiens].

POICHILOTERM, -A adj., s.n. (op. homeoterm) (Animal) care isi modifica temperatura corpului dupa temperatura mediului ambiant. [Pron. po-i-. / < fr. poikilotherme, cf. gr. poikilos – variat, thermos – caldura].

REPTILE s.f.pl. 1. Clasa a vertebratelor taratoare, ovipare, carnivore, cu temperatura corpului rece, fara picioare sau cu picioare scurte, dispuse lateral, si cu corpul acoperit de o piele cu solzi; (la sg.) animal din aceasta clasa; sarpe; taratoare. 2. (Fig.) Cel care este gata sa se injoseasca pentru a parveni. [Sg. reptila. / < fr. reptiles, cf. lat. reptilis < repere – a se tari].

AMFIBIENI s. m. pl. clasa de vertebrate tetrapode, cu temperatura corpului variabila, care pot trai in apa si pe uscat; batracieni. (< fr. amphibiens)

REPTILE s. f. pl. clasa de vertebrate taratoare, ovipare, cu temperatura corpului scazuta, fara picioare sau cu picioare scurte, dispuse lateral, si cu corpul acoperit de o piele cu solzi. (< fr. reptiles, germ. Reptile)

TERMOREGLARE s. f. 1. reglaj (automat) al temperaturii. 2. mecanism fiziologic la animalele homeoterme prin care acestea isi mentin constanta temperatura corpului. (dupa fr. thermoregulation)

CASEXIE s. f. Stare generala proasta a organismului, comuna mai multor boli, care se manifesta prin tulburarea functiilor organismului, prin slabire si anemie extrema, prin scaderea temperaturii corpului etc. – Din fr. cachexie, lat. cachexia.

HIPERTERMIE, hipertermii, s. f. Crestere anormala a temperaturii corpului. – Din fr. hyperthermie.

HIPOTERMIE, hipotermii, s. f. (Med.) Scadere subnormala a temperaturii corpului. – Din fr. hypothermie.

TERMOMETRU s.n. Instrument pentru masurarea temperaturii corpurilor. (din fr. thermometre)

ALGIDITATE f. Scadere treptata a temperaturii corpului in cazul unor afectiuni. /<fr. algidite

FEBRA ~e f. 1) Stare maladiva caracterizata prin ridicarea anormala a caldurii corpului; temperatura. 2) Boala caracterizata prin temperatura ridicata. ~ cerebrala. 3) fig. Stare de tensiune sau de agitatie; emotie; neliniste. /<lat. febris, it. febbre

ALGID, A adj. (frantuzism) Rece, inghetat. ♦ (Despre unele afectiuni) Care produce o puternica senzatie de frig; caracterizat printr-o scadere mare a temperaturii corpului. [< fr. algide, cf. lat. algidus – inghetat].

APIROGEN, -A adj. Care previne febra sau impiedica cresterea temperaturii corpului. [< fr. apyrogene].

ALGIDITATE s.f. Scadere mare a temperaturii corpului, in anumite afectiuni. [Cf. fr. algidite].

HETEROTERMIE s.f. Proprietate a unor animale homeoterme de a-si pierde in timpul iernii posibilitatea reglarii temperaturii corpului. [Gen. -iei. / cf. gr. heteros – altul, thermos – cald].

HIPERTERMIE s.f. Crestere anormala a temperaturii corpului. [Gen. -iei. / < fr. hyperthermie, cf. gr. hyper – peste, therme – caldura].

HIPOTERMIE s.f. (Biol.) Scadere a temperaturii corpului sub normal. [Gen. -iei. / < fr. hypothermie, cf. gr. hypo – sub, thermos – caldura].

ALGIDITATE s. f. scadere mare a temperaturii corpului. (< fr. algidite)

ELECTROPIREXIE s. f. ridicare artificiala a temperaturii corpului uman cu ajutorul curentilor electrici. (< fr. electropyrexie)

HETEROTERMIE s. f. proprietatea unor animale homeoterme de a-si pierde in timpul iernii posibilitatea reglarii temperaturii corpului. (< fr. heterotermie²)

HIPERTERMIE s. f. crestere anormala a temperaturii corpului. (< fr. hyperthermie)

HIPOTERMIE s. f. scadere sub normal a temperaturii corpului. (< fr. hypothermie)

TERMOMETRIE s. f. 1. masurare a variatiei de temperatura. 2. ramura a fizicii care studiaza metodele de masurare a temperaturii corpurilor. (< fr. thermometrie)

CASEXIE s. f. Stare generala proasta a organismului, comuna mai multor boli, care se manifesta prin tulburarea functiilor organismului, prin slabire si anemie extrema, prin scaderea temperaturii corpului etc. – Fr. cachexie (lat. lit. cachexia).

CALDURA, calduri, s. f. 1. Starea sau gradul de incalzire a unui corp; temperatura ridicata. ♦ (La pl.) Timp calduros, atmosfera fierbinte. ♦ (Fiz.) Forma de miscare a materiei care se poate exprima in unitati de energie sau in calorii. ♦ (La pl.) temperatura ridicata a corpului; febra. 2. Fig. Ardoare, infocare, patima. ♦ Afectiune, amabilitate, prietenie. – Lat. *caldura.

temperatura, temperaturi, s. f. Gradul, starea de caldura a unui mediu, a unui corp etc. ◊ temperatura absoluta = temperatura care se masoara pornind de la zero absolut. ♦ Stare fiziologica constanta a corpului animal, reprezentand echilibrul dintre caldura produsa si cea pierduta. ♦ Gradul de caldura ridicata a corpului omenesc, reprezentand un simptom patologic; fierbinteala, febra. – Din fr. temperature, lat. temperatura.

DECONGELA, decongelez, vb. I. Tranz. 1. A topi un corp sub temperatura ambianta. 2. A aduce un corp congelat la starea pe care a avut-o inainte de congelare. – Din fr. decongeler.

HIPERTERMIE ~i f. temperatura a corpului peste cea normala. /<fr. hyperthermie

DECONGELA vb. I. tr. A topi (un corp) sub temperatura ambianta. ♦ (Tehn.) A aduce un corp congelat in starea lui primitiva, normala; a dezgheta. [< fr. decongeler].

H********E s. f. 1. insusire a unui corp cu temperatura omogena si constanta. 2. proprietate a apelor din rauri, lacuri sau mari de a avea aceeasi temperatura pe toata grosimea stratului de apa. (< fr. h*********e)

OMOTERMIE s. f. (fiz.) caracteristica unui corp cu temperatura omogena si constanta. ◊ scadere treptata a temperaturii oceanice de la suprafata spre fund. (< fr. h*********e)

INCANDESCENTA s. f. (Adesea fig.) Stare a unui corp care, datorita temperaturii ridicate, emite lumina (si radiatii infrarosii). ◊ Lampa cu incandescenta = lampa electrica in care lumina este produsa cu ajutorul incalzirii electrice a unui fir metalic la temperaturi inalte si intr-un spatiu vid. – Din fr. incandescence.

FEBRA s. f. 1. temperatura ridicata a corpului, care constituie reactia organismului la un agent infectios, toxic etc.; temperatura, caldura, arsita, fierbinteala. ♦ (Urmat de determinari aratand felul bolii) Nume dat mai multor boli care se manifesta prin temperatura ridicata. ◊ Febra aftoasa v. aftoasa. Febra recurenta v. recurent. Febra musculara = stare de oboseala generala care apare in urma unor eforturi fizice deosebite. 2. Fig. Emotie, neliniste, incordare (inaintea sau la timpul producerii unui eveniment). – Din lat. febris, it. febbre.

FUZIUNE, fuziuni, s. f. 1. Contopire a doua sau mai multe state sau a doua sau mai multe partide intr-unul singur ori a doua sau mai multe organizatii intr-una singura. 2. Reorganizarea, prin contopire, intr-o singura unitate omogena a unor intreprinderi sau a unor institutii. 3. Contopire a doua sau mai multe nuclee atomice usoare intr-unul mai greu. 4. Topire a unui corp la o temperatura mai inalta decat temperatura mediului ambiant. ◊ Punct de fuziune = temperatura de topire. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. fusion, lat. fusio, -onis.

TERMION, termioni, s. m. (Fiz.) Ion emis de un corp aflat la temperatura (foarte) inalta. [Pr.: -mi-on] – Din engl. thermion.

TERMOLUMINESCENTA s. f. Emisiune de radiatii luminoase datorita incalzirii moderate a unui corp la o temperatura inferioara celei de incandescenta. [Var.: termoluminiscenta s. f.] – Din fr. thermoluminescence.

SAUNA, saune, s. f. Baie de aburi care consta in expunerea corpului la o temperatura de 60-80ºC, produsa prin stropirea unor pietre poroase incinse, dupa care se activeaza circulatia prin lovirea corpului cu un manunchi de nuiele si prin dusuri reci. [pr.: sa-u-] – Din fr. sauna.

CRIOLOGIE s. f. Capitol al fizicii care studiaza procedeele de obtinere a temperaturilor joase, proprietatile corpurilor si fenomenelor specifice care se manifesta in apropiere de zero absolut. [Pr.: cri-o-] – Din fr. cryologie.

CALDURA ~i f. 1) Stare de incalzire a unui corp. 2) Senzatie produsa de corpurile calde. 3) Timp calduros. 4) fiz. Forma de miscare a materiei, care se exprima in calorii. ~ de evaporare. 5) la pl. temperatura ridicata a corpului; febra. 6) fig. Manifestare de entuziasm; infocare; ardoare; patima. A vorbi cu ~. 7) fig. Manifestare de bunavointa, de amabilitate, de prietenie. A primi pe cineva cu ~. [G.-D. caldurii] /<lat. caldura

FIERBINTEALA ~eli f. 1) Stare a ceea ce este fierbinte. 2) fam. temperatura ridicata a corpului; febra. [Sil. fier-bin-] /fierbinte + suf. ~eala

JAR n. 1) Carbuni incandescenti care ard fara flacara; jaratic. 2) Caldura foarte mare, emanata de o sursa; dogoare. 3) fig. temperatura ridicata a corpului (ca indice al imbolnavirii); febra; fierbinteala. /<sl. zaru

FEBRA s.f. 1. temperatura ridicata a corpului cauzata de o boala. V. hipertermie. ◊ Febra musculara = stare de oboseala generala care apare la cineva neantrenat in urma unor eforturi fizice. 2. (Fig.) Emotie, neliniste, incordare; pirexie. // (In forma febri-) Element prim de compunere savanta cu sensul de „febra”. [< it. febbre, cf. lat. febris].

HOMEOTERMIE s.f. (Biol.) Proprietate a unor animale de a-si pastra o temperatura constanta a corpului. [Gen. -iei. / < fr. homeothermie].

TERMION s.m. (Fiz.) Ion emis de un corp aflat la temperatura inalta. [Var. termoion s.m. / cf. fr. thermion, thermoion, it. termoiono].

CRIOLOGIE s.f. 1. Studiul legilor de congelare a solutiilor. 2. Capitol al fizicii care studiaza procedeele de obtinere a temperaturilor joase, proprietatile corpurilor si fenomenele specifice care se petrec in apropiere de zero absolut; crionica. [Pron. cri-o-, gen. -iei. / < fr. cryologie, cf. gr. kryos – frig, logos – studiu].

PIROMETRIE s.f. Ramura a fizicii care studiaza masurarea temperaturilor inalte. ♦ Totalitatea metodelor experimentale de determinare a temperaturilor inalte ale corpurilor. [Gen. -iei. / < fr. pyrometrie].

TERMOGRAFIE s.f. (Med.) Metoda de diagnostic, in special al cancerului, care se bazeaza pe intocmirea unor zone de temperatura a suprafetei corpului, pe care unele tumori pot aparea ca niste pete. [Gen. -iei. / < fr. thermographie].

TERMOLUMINESCENTA s.f. Emisiune de radiatii luminoase datorita incalzirii moderate a unui corp la o temperatura inferioara celei de incandescenta. [< fr. thermoluminescence].

CRIOLOGIE s. f. 1. studiul legilor de congelare a solutiilor. 2. capitol al fizicii care studiaza procedeele de obtinere a temperaturilor joase, proprietatile corpurilor si fenomenelor specifice care se petrec in apropiere de zero absolut; crionica. ◊ tehnica inghetarii organismului. (< fr. cryologie)

CRIOLUMINESCENTA s. f. emitere de lumina a unor corpuri racite la temperatura aerului lichid. (< fr. cryoluminescence)

FEBRA s. f. 1. temperatura ridicata a corpului cauzata de o boala; pirexie. ♦ ~ musculara = stare de oboseala generala la cineva neantrenat in urma unor eforturi fizice. 2. (fig.) emotie, neliniste, incordare. (< lat. febris, it. febbre)

PIROMETRIE s. f. ansamblu de procedee pentru determinarea temperaturilor inalte ale corpurilor. ◊ ramura a fizicii care studiaza masurarea acestor temperaturi. (< fr. pyrometrie)

SOLID, -A adj. 1. (si s. n.) (corp) care la temperatura normala isi pastreaza forma si dimensiunea neschimbate; consistent; tare, dur. 2. rezistent, durabil, trainic. 3. temeinic, serios; sigur. 4. voinic, puternic, robust; corpolent, gras. 5. (fig.) care infrunta cu tarie greutatile; darz. (< fr. solide, lat. solidus)

TERMION s. m. (fiz.) ion emis de un corp aflat la temperatura inalta. (< fr., engl. thermion)

TERMOGRAFIE s. f. metoda de diagnostic (al cancerului) bazata pe intocmirea unor zone de temperatura a suprafetei corpului, pe care unele tumori pot aparea ca niste pete. (< fr. thermographie)

TERMOLUMINESCENTA s. f. emisiune de radiatii luminoase datorita incalzirii moderate a unui corp la o temperatura inferioara celei de incandescenta. (< fr. thermoluminescence)

REVCOLEVSCHI, Alexandre (n. 1940, Bucuresti), chimist francez de origine romana. Prof. univ. la Paris. Director al Laboratorului de chimia solidelor (din 1977). A elaborat noi metode de tratament termic al corpurilor solide la temperaturi foarte mari; cercetari privind cristalele, monocristalele de inalta puritate, oxizii supraconductori etc. M. de onoare al Acad. Romane (1993).

PIROMETAMORFISM s. n. Totalitate a transformarilor suferite de rocile din vecinatatea imediata a unui corp eruptiv din cauza temperaturilor inalte. – Din fr. pyrometamorphisme.

TERMOGRAFIE s. f. (Med.) Metoda de diagnosticare (a cancerului) bazata pe identificarea unor zone ale corpului uman in care temperatura difera de cea normala, semnaland prezenta tumorilor. – Din fr. thermographie.

DILATOGRAMA s.f. Diagrama a variatiei lungimii unui corp in functie de temperatura. [< fr. dilatogramme].

CANDELA s.f. Unitate internationala pentru masurarea intensitatii fluxului luminos, egala cu a 60-a parte din intensitatea luminoasa a unui centimetru patrat de corp absolut negru la temperatura de solidificare a platinei. [< fr., it. candela].

CANDELA s.f. unitate de masura a intensitatii luminoase, a 60-a parte din intensitatea luminoasa a unui cm² de corp absolut negru la temperatura de solidificare a platinei. (< fr., lat. candela)

CONGELARE, congelari, s. f. Actiunea de a congela si rezultatul ei. ♦ Inghetare a solutiilor apoase si a solutiilor albuminoase dintr-un corp prin coborirea artificiala a temperaturii in vederea conservarii mai indelungate a unor produse alimentare. – V. congela.

TELETERMOMETRU, teletermometre, s. n. Termometru a carui citire se face de la distanta, partea instrumentului care masoara temperatura fiind in contact cu corpul respectiv. – Din fr. telethermometre.

FUZIUNE ~i f. 1) (despre organizatii, institutii, societati etc.) Unire intr-un singur tot; contopire. 2) fiz. Unificare prin trecere la starea lichida sub actiunea caldurii. ◊ Punct de ~ temperatura de topire a unui corp solid. ~ nucleara reactie nucleara, prin care doua nuclee atomice usoare se unesc, formand unul mai greu. [Art. fuziunea; G.-D. fuziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. fusion, lat. fusio, ~onis

temperatura s. f. 1. starea, gradul de incalzire a unui mediu, a corpurilor. 2. (med.) febra. ◊ caldura corpului fiintelor. (< fr. temperature, lat. temperatura, germ. Temperatur)

BRUMA¹ s. f. 1. Cristale de gheata care se formeaza noaptea pe plante, pe pamant sau pe suprafata corpurilor libere, in urma scaderii temperaturii sub zero grade. ◊ Compus: (reg.) floarea-brumei = brandusa. 2. (Pop.) Chiciura, promoroaca. 3. Strat fin alburiu care acopera unele fructe (sau plante). 4. Fig. Cantitate mica de... ◊ Expr. Ce bruma... sau bruma ce..., ce bruma de... = nimica toata, putin. – Lat. bruma.

temperatura ~i f. 1) Marime care caracterizeaza gradul de incalzire a unui corp sau a unui mediu. ◊ ~ absoluta temperatura care se masoara pornind de la zero absolut. ~ de fierbere temperatura la care fierbe un lichid. 2) pop. Caldura ridicata (peste limita normala) a corpului, ca indice al imbolnavirii; febra. A avea ~. [G.-D. temperaturii] /<lat. temperatura, fr. temperature, germ. Temperatur

INCANDESCENTA s.f. Stare a unui corp care raspandeste lumina din cauza temperaturii inalte la care se afla. ◊ Lampa cu incandescenta = lampa in care lumina este produsa de un filament adus la incandescenta cu ajutorul unui curent electric. [Cf. fr. incandescence, it. incandescenza].

temperatura s.f. Starea, gradul de caldura al unui corp; gradul de incalzire a aerului, caldura aerului. ♦ (Med.) Febra. ♦ (Biol.) Caldura corpului fiintelor. [Cf. fr. temperature, lat. temperatura].

INCANDESCENTA s. f. stare a unui corp care emite lumina avand o temperatura ridicata. ♦ lampa cu ~ = lampa in care lumina este produsa de un filament adus la incandescenta cu ajutorul unui curent electric. (< fr. incandescence)

A SE DEZGHETA ma dezghet intranz. 1) (despre gheata, zapada) A trece din stare solida in stare lichida (la o temperatura mai mare de zero grade); a se topi. 2) (despre corpuri inghetate) A se m**a din cauza temperaturii mai mari de zero grade. 3) (despre persoane sau despre parti ale corpului lor) A iesi din starea de amorteala de frig (expunandu-se actiunii caldurii); a se dezmorti. 4) fig. A inceta de a mai fi sfios; a prinde curaj. 5) fig. A incepe sa manifeste indemanare; a deveni indemanatic. /<lat. disglaciare

INCANDESCENTA f. Stare a unui corp care emite lumina si radiatii datorita temperaturii inalte. [G.-D. incandescentei] /<fr. incandescence

DILATATIE s. f. dilatare (I). ♦ coeficient de ~ = crestere a unitatii de lungime, de suprafata sau de volum a unui corp, raportata la 1sC de crestere a temperaturii. (< fr. dilatation, lat. dilatatio)

MACERA vb. I. tr. A lasa un corp mai mult timp intr-un lichid la temperatura obisnuita spre a-i dizolva partile solubile. ♦ refl. (Despre corpuri) A elimina particulele solubile (prin mentinerea intr-un lichid). [< fr. macerer, cf. lat. macerare].

PIROMETAMORFISM s.n. Totalitatea transformarilor datorate temperaturilor inalte suferite de rocile din vecinatatea unui corp eruptiv. [< fr. pyrometamorphisme, cf. gr. pyr – foc, meta – dupa, morphe – forma].

PIROMETAMORFISM s. n. totalitatea transformarilor datorate temperaturilor inalte suferite de rocile din vecinatatea unui corp eruptiv. (< fr. pyrometamorphisme)

absolut, -a I. adj. 1. care nu comporta nici o restrictie, neconditionat. 2. total, complet, desavarsit. ◊ adevar ~ = adevar care reprezinta cunoasterea completa a realitatii; (fiz.) miscare ~a = deplasarea unui corp fata de un sistem de referinta fix; zero ~ = temperatura cea mai joasa posibila (-273 ºC). 3. (mat.; despre marimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat. ◊ valoare ~a = valoare aritmetica a unui numar algebric, facand abstractie de semnul sau; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat. II. s. n. principiu vesnic, imuabil, infinit, la baza universului. ♦ ceea ce exista in sine si prin sine. III. adv. cu desavarsire, exact. (< lat. absolutus, fr. absolu)

A INGHETA inghet 1. intranz. 1) (despre unele lichide, in special despre apa) A se preface in gheata (la o temperatura mai joasa de zero grade); a deveni gheata. 2) (despre corpuri care contin apa) A se intari din cauza temperaturii mai joase de zero grade. 3) (despre parti ale corpului) A deveni insensibil din cauza frigului; a amorti de frig; a degera. 4) (despre oameni si despre animale) A muri din cauza temperaturii prea scazute. 5) fig. A pierde capacitatea de a se misca (din cauza unor emotii puternice); a ramane nemiscat; a impietri; a inlemni; a inmarmuri; a incremeni. ◊ A-i ~ cuiva inima (sau sangele in vine) a incremeni (de spaima). A-i ~ cuiva vorba pe buze a nu mai putea scoate nici o vorba. 2. tranz. 1) A supune inghetului; a preface in gheata. 2) A face sa amorteasca de frig. 3) fig. A face sa ramana nemiscat; a incremeni. /<lat. inglaciare

CONDENSARE s.f. Actiunea de a (se) condensa si rezultatul ei; trecere a unui corp din stare gazoasa in stare lichida prin scaderea temperaturii sau prin comprimare. ◊ Reactie de condensare = reactie intre doi compusi chimici din care rezulta un produs cu greutate moleculara mai mare. [< condensa].

LUMINESCENTA ~e f. Proprietate a unor corpuri (lipsite de incandescenta) de a emite raze luminoase la temperaturi scazute. /<fr. luminescence

ABSOLUT, -A adj. (op. relativ). 1. Care nu este supus unei restrictii, neconditionat. ◊ Monarhie absoluta = monarhie in care suveranul are puteri nelimitate. ♦ (s.n.; in idealismul obiectiv) Principiu vesnic, imuabil, infinit, care ar sta la baza universului. ♦ (In filozofia idealista) Spirit absolut, (idee) absoluta = factor primordial al universului, identificat cu divinitatea. 2. Considerat in raport cu sine insusi si nu in comparatie cu alte persoane asemanatoare. ◊ Adevar absolut = adevar care reprezinta cunoasterea completa a realitatii; element al cunoasterii care nu poate fi infirmat in viitor; (fiz.) miscare absoluta = deplasarea unui corp fata de un sistem de referinta fix; zero absolut = temperatura cea mai joasa posibila (-273 ºC). 3. (Mat.; despre marimi) Care nu depinde de sistemul la care este raportat. ◊ Valoare absoluta = valoare aritmetica a radacinii patratului unei marimi; verb absolut = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat. 4. Desavarsit, complet, perfect. // adv. Cu desavarsire, intocmai, exact. [< lat. absolutus < absolvere – a dezlega, cf. fr. absolu].

SOLIDIFICA, solidific, vb. I. Refl. si tranz. A trece sau a face sa treaca un corp din stare lichida in stare solida, prin racire sub o temperatura data; p. ext. a ingheta. ♦ (Despre grasimi) A se slei. ♦ Refl. A se intari. – Din fr. solidifier, it. solidificare.

CALD, -A, calzi, -de, adj. 1. Care se gaseste la o temperatura relativ inalta (fara a fi fierbinte) fata de mediul ambiant sau corpul omenesc; care da senzatia de caldura. ◊ Expr. Nu-i tine nici de cald, nici de rece sau nu-i e nici cald, nici rece = nu-l intereseaza, ii este indiferent. Nici calda, nici rece = asa si asa, nici asa, nici asa. (Substantivat) Ma ia cu cald = sunt cuprins de fierbinteala, am febra. ♦ Fierbinte, incins. ♦ (Despre paine) Proaspat. ♦ (Despre imbracaminte) Calduros, gros. 2. (Despre zone, regiuni, tari etc.) Cu temperatura constant ridicata in tot cursul anului. ♦ 3. Fig. Aprins, infocat; patimas, prietenos, afectuos. Cuvinte calde. Privire calda. ♦ 4. Fig. (Despre vesti, stiri, informatii etc.) De ultima ora, recent. – Lat. caldus (= calidus).

ENANTIOTROPIE s.f. Proprietate a unui corp de a cristaliza in doua structuri cristaline diferite in functie de temperatura si de presiune, fara schimbarea starii de agregare. [Pron. -ti-o-. / < fr. enantiotropie].

ANOMALIE (‹ fr., lat.) s. f. Abatere de la normal, de la regula; spec., abatere de la caracterul normal al contructiei sau formei unui organ, a unei parti a corpului sau a intregului organism; (in sens larg) malformatie congenitala. ♦ A. de temperatura = abatere a temperaturii medii a unui punct fata de valorile medii multianuale. ♦ A. geochimica = deviatie a continutului in elemente chimice al unei portiuni de teren fata de fondul general al regiunii sau al scoartei terestre. ♦ A. geofizica = deviatie a caracteristicilor geofizice, evidentiata prin masuratori pe o anumita suprafata, in raport cu fondul general al regiunii sau scoartei Pamintului. ♦ A. magnetica = deviatie a cimpului magnetic al Pamintului de la valorile normale. Poate fi: continentala (supr. 10-100.000 km²; ex. a.m. din Siberia de Est), regionala (1-10 km²) si locala, datorata prezentei zacamintelor de fier; ex. a.m. de la Krivoi Rog, Kursk.

CARNE (lat. caro, carnis) 1. Tesutul muscular al corpului omenesc si al animalelor, impreuna cu tesuturile moi la care adera. ♦ C. vie = carne de pe care s-a jupuit pielea. ♦ Expr. A taia in carne vie = a) a taia, a lovi din plin, fara mila; b) a curma fara crutare un rau, a stirpi raul de la radacina. 2. (Ind. Alim.) Partea comestibila din corpul unor mamifere, pasari, pesti, crustacee etc. ♦ C. congelata = c. inghetata la o temperatura cuprinsa intre -12 si -20ºC, in vederea conservarii ei pe o perioada mai lunga (pina la c. sase luni). C. refrigerata = c. racita la o temperatura cuprinsa intre +4 si -2ºC, pentru a-si pastra calitatile initiale pe o perioada scurta (pina la trei saptamini). Extract de c. = solutie concentrata de substante nutritive, fara grasimi si albumine, obtinuta prin tratarea carnii slabe cu apa la temperatura de cel putin 90ºC, urmata de concentrarea produsului rezultat. 3. Partea interioara a pieilor, opusa fetei acestora. 4. Partea comestibila a unor fructe si legume; pulpa (3).

SUBRACIRE, subraciri, s. f. (Fiz.) Stare a unui corp care, in conditii determinate, isi pastreaza in continuare starea de agregare la o temperatura care ar fi trebuit sa determine schimbarea acesti stari. – Sub¹- + racire. Cf. fr. sous-refroidissement.

SILICE s. f. corp solid, compus al siliciului cu oxigenul, dur, alb sau incolor, insolubil in apa, cu temperatura de topire foarte inalta, care se gaseste in natura in compozitia celor mai multe roci si care se foloseste la fabricarea sticlei, a betonului etc.; bioxid de siliciu. – Din fr. silice, lat. silex, -icis.

PIROMETRU s. n. instrument in pirometrie. ♦ ~ ceramic = corp de forma piramidala din diferite amestecuri de materiale ceramice care se inmoaie la o anumita temperatura. (< fr. pyrometre)

CANDELA² (‹ fr.) s. f. Unitate de masura pentru intensitatea luminoasa (simbol: cd), egala cu intensitatea luminoasa emisa pe o anumita directie, la temperatura de solificare a platinei si la presiunea atmosferica normala, de catre suprafata unui radiator integral (corp negru) cu aria de 1/600.000 m², perpendiculara pe directia respectiva.

A SE DEZMORTI ma ~esc intranz. 1) (despre persoane sau parti ale corpului lor) A reveni din starea de amorteala; a se dezgheta. 2) (despre pamant) A se m**a din cauza temperaturii mai ridicate de zero grade. 3) fig. A iesi din starea de inertie. 4) (despre natura) A se trezi la viata; a renaste; a reinvia. /dez- + a amorti

CALORIE s.f. Unitate de masura a caldurii, reprezentand cantitatea de caldura necesara pentru a ridica temperatura unui gram de apa cu un grad centigrad.; (curent) cantitatea de energie pe care o dezvolta in corpul omului alimentele in procesul anabolismului. [Gen. -iei. / < fr. calorie, cf. lat. calor – caldura].

CALORIE, calorii, s. f. Unitate de masura a cantitatilor de caldura, egala cu cantitatea de caldura necesara pentru a ridica temperatura unui gram de apa de la 19,5° la 20,5°; (sens curent) cantitatea de energie pe care o produc in corpul omului alimentele, in cursul transformarii pe care o sufera in organism. – Fr. calorie.

REVENIRE (< reveni) s. f. 1. Actiunea de a reveni; intoarcere. 2. (METAL.) Tratament termic care se aplica unei piese metalice calite, constand in obtinerea unei intoarceri partiale la starea de echilibru fizico-chimic corespunzatoare temperaturii ambiante, pentru marirea ductibilitatii si tenacitatii si pentru reducerea tensiunilor interne; se realizeaza prin incalzirea materialului la o temperatura inferioara aceleia de transformare, urmata de o racire dirijata (in general inceata). 3. Variatia in timp a deformatiei unui corp dupa suprimarea sarcinilor aplicate initial.

CALORIE s. f. unitate de masura a caldurii, cantitatea de caldura necesara pentru a ridica temperatura unui gram de apa distilata cu un grad centigrad; unitate de masura a energiei pe care o dezvolta in corp alimentele in procesul anabolismului. (< fr. calorie)

INGHET ~uri n. 1) Fenomen care se produce in natura (la o temperatura mai joasa de zero grade) si care se manifesta prin trecerea apei din stare lichida in stare solida sau prin intarirea corpurilor ce contin apa. A da (sau a se lasa) ~ul. 2) fig. Senzatie de frig; raceala puternica. /v. a ingheta

amina f., pl. e. Chim. corp care rezulta din inlocuirea unuia sau tuturor atomilor de idrogen din amoniac sau idrat de amoniu pin [!] radicalii mono- sau polivalenti ai idrocarburilor. Aminele-s lichide la temperatura ordinara si foarte volatile.

POROZITATE (‹ fr.) s. f. 1. Proprietate a unui corp de a avea pori in masa sa. ♦ Defect al pieselor turnate, cauzat de conditiile de turnare necorespunzatoare, care consta in prezenta golurilor in corpul pieselor. 2. Marime caracteristica a materialelor poroase utilizate in acustica, definita de raportul dintre volumul de aer din pori si volumul total al materialului. 3. Caracteristica a hartiei, data de volumul de aer care trece printr-o arie determinata a unei probe de hartie, intr-un anumit interval de timp, la o presiune si temperatura data.

RADIOTELESCOP (‹ fr.) s. n. Instalatie alcatuita dintr-o antena paraboloidala sau dintr-un grup de antene dirijate, precum si din receptoarele electronice aferente, care serveste la receptia si al studierea radioundelor emise de corpurile ceresti. Primul r. a fost construit in 1937 de inginerul american Grote Reber, la Wheaton, Illinois. De-a lungul timpului, o serie de specialisti s-au angajat in efortul de perfectionare a r.: dintre ei remarcandu-se Baade, W., Hanbury-Brown, R., Hewish, A., Lowell, A.C.B. si Sir Ryle, M. s.a. Intre cele mai cunoscute r. sunt cele de la Jodrell Bank (Cheshire), la S de Manchester, construit intre 1951 si 1957, si la Cambrigde (Marea Britanie), cel de la Institutul de Radioastronomie Max Planck (Germania), de la Arecibo (Puerto Rico) si cel de la Very Large Array (S.U.A.). Cu ajutorul r. au fost descoperite, intre altele, intense emisii radio ale planetei Jupiter si au putut fi masurate temperaturile tuturor planetelor.