AMENHOTEP (AMENOPHIS), numele a patru faraoni ai Egiptului Antic din dinastia 18. Mai importanti: 1. A. III (c. 1400-1362 i. Hr.), ultimul mare faraon al Regatului Mijlociu, initiatorul a numeroase constructii la Karnak si Teba (Colosii lui Memnon). 2. A. IV Ehnaton (c. 1361-1340 i. Hr.), sotul Nefertitei si tatal lui Tutankhamon. A efectuat o importanta reforma religioasa, inlocuind cultul lui Amon-Ra cu cel monoteist al lui Aton. A mutat capitala de la Teba la Akhetaton (Amarna), noul oras construit de el.

ANCHISE (in mitologia greaca), principe troian, tatal lui Enea. In momentul prabusirii Troiei, Enea l-a purtat in spinare pina la corabiile cu care aveau sa fuga.

ATREU (in mitologia greaca), rege al cetatii Micene, tatal lui Agammenon si Menelau, intemeietorul neamului Atrizilor. Pentru a se razbuna pe fratele sau, Tieste, care ii sedusese sotia, i-a ucis trei fii, oferindu-i apoi la un banchet mincaruri gatite din carnea acestora.

TANTAL (TANTALUS) (in mitologia greaca), fiul al lui Zeus si al nimfei Pluto, tatal lui Pelops si al Niobei; rege al Frigiei (sau al Lidiei). Dupa unii autori, osandit la foame si sete vesnica in Infern pentru vina de a fi dezvaluit muritorilor secrete ale Olimpului sau de a fi furat nectarul si ambrozia zeilor, dupa altii de a-si fi servit propriul fiu drept bucate la un ospat al zeilor. Expresia „chinuri tantalice” se refera la suferintele unei stradanii care da mereu gres, chiar atunci cand este pe punctul de a reusi.

PARCERE SUBIECTIS ET DEBelLARE SUPERBOS (lat.) sa cruti pe cei supusi si sa-i zdrobesti pe ce-i trufasi – Vergiliu, „Eneida”, VI, 853. Anchise, tatal lui Enea, il povatuieste cum trebuie sa se poarte un conducator.

Aegeus, rege al cetatii Athenae, fiul lui Pandion si tatal lui Theseus. Pentru a scapa de tributul singeros impus cetatii Athenae de catre regele Minos, Theseus porneste sa lupte impotriva Minotaurului. La plecare ii fagaduieste tatalui sau Aegeus, ca, in cazul cind va pieri in lupta, corabia sa va arbora la intoarcere o flamura neagra, iar in cazul in care se va intoarce biruitor, una alba. Prada ratacirii, ca urmare a blestemului Ariadnei, pe care o parasise in insula Naxos (v. si Ariadne), Theseus uita sa arboreze flamura alba. De desperare, crezindu-si fiul mort, Aegeus, care il astepta pe tarm, s-a aruncat in marea, ce-i poarta de atunci numele.

Aeson, fiul lui Cretheus si al lui Tyro si tatal lui Iason. Alungat de catre fratele sau vitreg Pelias, Aeson este reinscaunat de Iason, la intoarcerea acestuia din expeditia intreprinsa de Colchis, si reintinerit prin vrajile Medeei. Dupa o alta versiune, Aeson ar fi fost omorit de catre Palias si razbunat mai tirziu de Iason (v. si Iason).

Alcaeus (sau Alceus), fiul lui Perseus si tatal lui Amphitryon.

Ampycus, fiul lui Pelias si tatal lui Mopsus.

Amyntor, regele dolopilor si tatal lui Phoenix (v. si Phoenix 1.). Amyntor a fost ucis de catre Heracles.

Amythaon, tatal lui Bias si al lui Melampus.

Aphareus, rege al Messeniei, tatal lui Idas si al lui Lynceus.

Arcesius, tatal lui Laertes si bunicul lui Odysseus.

Briseus (sau Brises), preot al lui Apollo, originar din Lyrnessus si tatal lui Briseis.

Calydon, cetate din Aetolia, numita astfel dupa numele intemeietorului ei si cirmuita ulterior de Oeneus, tatal lui Meleager. In imprejurimile ei a avut loc celebra vinatoare a mistretului – zis din Calydon (v. si Meleager).

Chaos, personificare a Haosului, a spatiului nelimitat care, in conceptia celor vechi, ar fi existat inainte de crearea lumii. Divinitate straveche, Chaos era considerat de catre unii drept fiul lui Cronus, de catre altii drept tatal lui Erebus, Aether, Hemera si Nyx.

Cretheus, unul dintre fiii lui Aeolus si tatal lui Aeson, Pheres, Amythaon si Hippolyte.

Daunus 1. Unul dintre fiii lui Lycaon. A trait in Apulia si tinutul inconjurator a fost numit de la el, Daunia. 2. Intr-o versiune latina, fiul lui Pilumnus si al lui Danae si tatal lui Turnus.

eleusis 1. Intemeietorul mitic al cetatii eleusis. Era fiul zeului Hermes si tatal lui Triptolemus. Intr-o noapte eleusis a surprins-o pe Demeter cind se pregatea sa-l treaca prin foc pe Triptolemus ca sa-l faca nemuritor. Tatal, inspaimintat, a dat un strigat. Speriata la rindul ei, Demeter l-a scapat in foc pe Triptolemus, pe care-l tinea deasupra flacarilor. Vazindu-si dorinta zadarnicita, zeita minioasa l-a ucis pe eleusis. Mai exista o varianta a acestei intimplari, atribuita insa lui Demophon, fratele lui Triptolemus (v. si Demopho(o)n 1.). 2. Cetate din Attica unde se afla un templu maret inchinat zeitei Demeter. Tot acolo se celebrau si Misterele eleusine.

Faunus, una dintre cele mai vechi divinitati italice. Era considerat drept protectorul muncilor agricole, al turmelor si al pastorilor, la fel cu zeul Pan din mitologia greaca (v. si Pan). Mai tirziu, Faunus si-a pierdut din caracterul sau divin si a ajuns sa fie considerat drept unul dintre primii regi ai Latiumului, urmasul regelui Picus si tatal lui Latinus. Natura divina a lui Faunus a persistat totusi: figura sa a fost multiplicata, cu timpul, sub forma a numerosi fauni (v. si Fauni).

ODIN (in mitologia scandinava), zeu suprem, similar lui Zeus, „Stapanul cerului si al pamantului”, zeu al razboiului si al mortii, dar si al magiei si al inspiratiei poetice. Sotul Freyei si tatal lui Thor (Donar). Impreuna cu fratii sai, a construit Universul din cadavrul uriasului primordial Ymir. Locuia in Asgard, impreuna cu ceilalti zei, carora le era conducator. La germani era identificat cu Wodan sau Wotan.

TATIC, tatici, s. m. Diminutiv al lui tata (1); taticut, tatisor, tatuca, tatuta. – tata + suf. -ic.

PORFIROGENET, -A, porfirogeneti, -te, s. m. si f. (De obicei art.) Titlu atribuit principilor bizantini nascuti in timpul domniei tatalui lor. – Din ngr. porfiroghenetos „nascut in purpura”.

TATAIE s. m. (Reg.) Apelativ familiar cu care copii numesc pe tatal lor; tata. ♦ Bunic. – Din tata.

TATAIE s. m. (Reg.) Apelativ familiar cu care copiii numesc pe tatal lor; tata. ♦ Bunic. [Pr.: -ta-ie] – Tata + suf. -aie.

tata-mosul s. m. art., g.-d. art. lui tata-mosul

tata-socrul s. m. art., g.-d. art. lui tata-socrul

tata s. m., art. tata, g.-d. art. tatei/lui tata; art. tatal (numai + atribut sau „Dumnezeu”), g.-d. art. tatalui; pl. tati

tata-mare s. m., art. tata-mare, g.-d. art. lui tata-mare

TATA tati m. 1) (si cuvant de adresare) Barbat considerat in raport cu copiii sai. ◊ ~ bun tata adevarat. ~-socru tatal sotului sau al sotiei, privit in raport cu nora sau cu ginerele. ~ mare, ~-mosu bunic. Din ~ in fiu din generatie in generatie. 2) Barbat de varsta aproximativ egala cu a unui parinte. 3) (si ca termen de adresare a unui tanar catre un om mai in varsta) Barbat respectat si apropiat cuiva. 4) pop. Persoana care a initiat un domeniu de activitate sau o realizare importanta. 5) Persoana care protejeaza pe cineva sau ii acorda un sprijin. 6) (in religia crestina) Creator a tot ce exista; Dumnezeu. ◊ ~l nostru numele unei rugaciuni la crestini. (A sti) ca (pe) „~l nostru” a sti (ceva) foarte bine; a sti pe de rost. [Art. tata; G.-D. tatei, lui tata] /<lat. tata

PORFIROGENET s.m. Nume dat principilor bizantini nascuti in timpul domniei tatalui lor. [< fr. pophyrogenete, gr. porphyrogenetos – nascut in purpura].

PORFIROGENET, -A s. m. f. titlu dar principilor bizantini nascuti in timpul domniei tatalui lor. (< fr. porphyrogenete, gr. porphyrogenetos)

ADAM (in „Vechiul Testament”), primul om; creat de Dumnezeu din lut, dupa chipul si asemanarea lui, in a sasea zi a Creatiei. tatal lui Cain, Abel si Set. Perechea lui este Eva.

BOGDAN II, domn al Moldovei (1449-1451). tatal lui Stefan cel Mare. A invins pe poloni la Crasna (1450). Ucis de Petru Aron.

CHILDERIC, numele a trei regi franci din dinastia Merovingienilor. Mai importanti: 1. Ch. I, rege al francilor salieni (457-481 sau 482). tatal lui Clovis. 2. Ch. III, ultimul rege merovingian (743-751). Inlaturat de Pepin cel Scurt.

ZEUS (in mitologia greaca), divinitate suprema, „tatal zeilor si al oamenilor”, Zeu al cerului, al ploii si al tunetului, apoi al dreptatii si al ordinii sociale stabilite. Fiu al Geei si al lui Cronos, l-a detronat pe tatal sau, instaurand stapanirea zeilor olimpieni. tatal lui Apolo, al Atenei si al lui Artemis, al lui Ares si Hefaistos si a numerosi eroi (semizei), dintre care cel mai cunoscut este Heracles. Reprezentat cu o coroana din frunze de maslin sau stejar, tinand in mana un sceptru cu capul lui Nike (Victoria) si la picioare avand un vultur. I-au fost inchinate temple in Dikte (Creta), Olimpus (Tesalia), Dodona (Epir), Olimpia (elida), unde se tineau Jocurile Olimpice si unde Fidias ii inaltase, in templul sau, o statuie-colos, una dintre cele sapte minuni ale lumii antice. Identificat la romani cu Jupiter.

HAJDEU, Alexandru (1811-1872, n. Cristinesti, Hotin), carturar si scriitor roman. tatal lui B.P. Hasdeu. Acad. (1866). Spirit enciclopedic, avand preocupari de filozofie, istorie, folcloristica, literatura (proza istorica – „Domnia Arnautului”, poezii si prelucrari). Militant pentru cauza politica si culturala a romanilor basarabeni.

HAMILCAR BARCA (Fulgerul) (c. 290-228 i. Hr.), general cartaginez. tatal lui Hannibal. Comandant al fortelor cartagineze din Sicilia in timpul primului razboi punic (247-241 i. Hr.); a inabusit rascoala mercenarilor cartaginezi (241-238 i. Hr.). In 237, a initiat o politica de cuceriri teritoriale in S Pen. Iberice (unde se gaseau bogate mine de argint). A murit in timpul luptei cu triburile celtibere.

IAPET (IAPETOS) 1. (In mitologia greaca) Titan din prima generatie, fiul Geei si al lui Uranus. tatal lui Atlas, Prometeu, Epimeteu. Ridicandu-se impotriva lui Zeus, a fost aruncat, impreuna cu ceilalti titani, in Tartar. Considerat adesea primul stramos al neamului omenesc. 2. Satelit al planetei Saturn, descoperit (1671) de J.D. Cassini. Al saisprezecelea in ordinea distantei fata de planeta (3.560.000 km); al doilea ca marime (diametru c. 1.460 km). Perioada de rotatie: 79,33 zile. Are indreptata aceeasi emisfera catre Saturn.

Acontius, tinar din insula Ceos care, sosind la Delos la sarbatorile date in cinstea zeitei Artemis, s-a indragostit de Cydippe, fiica unui nobil atenian. Pentru a cistiga dragostea tinerei, pe care a urmarit-o pina in templul lui Artemis, Acontius a recurs la un siretlic: el i-a aruncat fetei un mar pe care statea scris: „Jur pe templul lui Artemis sa ma casatoresc cu Acontius”. Citind cu glas tare ceea ce era scris pe mar, Cydippe a rostit in fata altarului zeitei cuvintele care constituiau de fapt un juramint. Reintorcindu-se la Athenae, unde tatal ei dorea s-o marite cu alt barbat, Cydippe a cazut bolnava: era la mijloc mina zeitei, care o pedepsea in felul acesta pentru sperjur. In cele din urma, consultind oracolul, tatal fetei a aflat de juramintul facut de fiica lui si a consimtit sa-i dea lui Acontius mina Cydippei.

Actor 1. Unul dintre insotitorii lui Aeneas. 2. tatal lui Menoetius si bunicul lui Patroclus.

Alcestis, fiica lui Pelias, regele din Iolcus. Era cea mai frumoasa si cea mai cucernica dintre fetele lui si singura dintre surori care n-a participat la omorirea tatalui lor, pusa la cale de Medea. A fost sotia lui Admetus (v. Admetus).

Andraemon 1. Fiul lui Oxylus si sotul Dryopei. 2. tatal lui Thoas. Casatorit cu Gorge, fiica lui Oeneus, regele Calydonului, a urmat la tron dupa moartea socrului sau.

Asclepiades, denumire purtata de Podalirius si de Machaon, fiii lui Asclepius, care mostenisera de la tatal lor darul tamaduirii.

Canace, fiica lui Aeolus si a lui Enarete. S-a indragostit de propriul ei frate, Macareus, si a nascut in taina un copil. Descoperita de tatal ei, Aeolus, Canace a fost silita de catre acesta, drept pedeapsa, sa se sinucida. Dupa o alta versiune, Canace a fost iubita de Poseidon. Cu zeul marii ea a avut mai multi fii, printre care pe Aloeus si pe Triopas.

Capys 1. Unul dintre insotitorii lui Aeneas, care l-a intovarasit pe erou in Italia. Era considerat drept intemeietorul cetatii Capua. 2. tatal lui Anchises.

Chryseis, fiica lui Chryses, preotul lui Apollo (v. si Chryses), luata de Agamemnon drept prada de razboi din Lyrnessus. Nevrind s-o inapoieze tatalui ei, Agamemnon si-a atras asupra-si minia lui Apollo, care a facut sa bintuie o molima in tabara greceasca. Speriati, grecii l-au silit pe Agamemnon s-o elibereze pe Chryseis si s-o redea tatalui sau. Atunci, in locul ei, Agamemnon a cerut-o pe Briseis, sclava lui Achilles (v. Achilles, Briseis). Mai tirziu, Chryseis s-a inapoiat insa la Agamemnon, cu care – se spunea intr-o legenda – ar fi avut doi copii: pe Iphigenia si pe Chryses.

Chryses 1. tatal lui Chryseis si preot al lui Apollo. Cind Agamemnon a refuzat sa-i inapoieze fiica, Chryses l-a rugat pe Apollo sa raspindeasca o molima in rindul grecilor. Zeul i-a implinit ruga. Constrins de greci Agamemnon a eliberat-o pe Chryseis, care s-a inapoiat la tatal sau (v. Chryseis). 2. Fiul lui Chryseis cu Agamemnon, numit astfel in amintirea bunicului sau, Chryses.

Clytia (sau Clytie), una dintre fiicele lui Oceanus si ale lui Tethys. A fost iubita de Apollo, apoi parasita de zeu, care se indragostise intre timp de Leucothea. Din gelozie, Clytia i-a dezvaluit tatalui lui Leucothea dragostea celor doi, atragind in felul acesta moartea rivalei ei. Ca s-o pedepseasca, Apollo a parasit-o definitiv si n-a vrut s-o mai vada niciodata. Indurerata, Clytia s-a transformat intr-o planta numita heliotropium (floarea-soarelui), care cauta, se spune, de atunci mereu soarele si-si intoarce intotdeauna fata dupa el.

Erigone 1. Fiica unui atenian, pe nume Icarius. A fost iubita de zeul Dionysus, care i-a daruit un fiu, Staphylus. Aflind de moartea tatalui ei, ucis cu ciomegele de niste ciobani (v. si Icarius), Erigone, deznadajduita, s-a spinzurat de un copac. Ca sa razbune moartea ei, Dionysus le-a luat mintile fetelor din cetatea Athenae, facindu-le sa se spinzure de crengile copacilor. Minia lui nu s-a potolit decit atunci cind atenienii i-au pedepsit pe ciobanii ucigasi. Erigone a fost dupa moarte transformata in constelatia numita a Fecioarei. 2. Fiica lui Aegisthus si a Clytaemnestrei si sora lui Aletes.

Eumolpus, fiul lui Poseidon si al Chionei (v. si Chione 1.). Aruncat in mare de catre Chione, care voia sa-l piarda pentru ca tatal ei sa nu afle de existenta copilului, Eumolpus este salvat de la inec de catre Poseidon, care-l duce in Aethiopia si-l da in grija Benthesicymei ca sa-l creasca. Mai tirziu se casatoreste cu una dintre fiicele ei, dar este alungat din tara, deoarece incercase sa-si violeze o vara. Pleaca, impreuna cu fiul sau Ismarus, si se stabileste o vreme in Thracia, la curtea regelui Tegirius. De acolo se duce apoi la eleusis, unde infiinteaza Misterele eleusine. Devenit rege al Thraciei, Eumolpus vine in ajutorul eleusinilor in lupta acestora impotriva atenienilor. Cade in lupta, ucis de mina lui Erechtheus (v. si Erechtheus). La cererea lui Poseidon, Zeus ii razbuna moartea.

Haemon 1. Fiul lui Creon, regele cetatii Thebae, si logodnicul Antigonei. Cind a aflat de hotarirea tatalui sau de a o inchide pe Antigone de vie in mormintul labdacizilor, Haemon s-a sinucis (v. si Antigone). 2. Fiul lui Polydorus si nepotul lui Cadmus. 3. tatal lui Thessalus. De la numele lui tinutul Thessalia se numea in vechime Haemonia.

Harpalyce, fiica regelui trac Harpalycus. Crescuta de mica prin tabere, ducind o viata de razboinic, Harpalyce lupta cot la cot cu tatal ei, pe care o data, intr-o incaierare, l-a salvat chiar de la moarte. Obisnuia sa organizeze si sa conduca dese incursiuni de jaf, dar a fost prinsa si ucisa in cele din urma de niste pastori.

Heraclidae se numeau toti descendentii lui Heracles: atit fiii eroului si ai Deianirei, cit si urmasii acestora. Dupa apoteozarea lui Heracles, copiii sai, urmariti de ura lui Eurystheus, au gasit o vreme adapost la curtea regelui Ceyx, din Trachis. Apoi, cum Eurystheus ameninta cu razboiul, ei au fost siliti sa se refugieze din nou, de data aceasta la atenieni. Eurystheus le-a declarat razboi si acestora, dar a fost infrint si ucis in lupta. Dupa victoria repurtata impotriva lui Eurystheus, heraclizii, sub conducerea lui Hyllus, fiul cel mai mare al lui Heracles, s-au indreptat spre Peloponnesus, patria tatalui lor, cu gindul sa se stabileasca acolo (v. si Hyllus). Prima incercare se soldeaza cu un esec: pe drum ei se intilnesc cu armata regelui Echemus, care-i invinge. Insusi Hyllus cade in lupta. Heraclizii mai fac, de-a lungul timpului, cateva tentative de a ajunge in Peloponnesus. Condusi mai tirziu de Aristomachus, sint din nou infrinti si alungati. In schimb, sub conducerea lui Temenus si a fratilor sai – Aristodemus si Cresphontes – izbindesc, reusind in cele din urma sa ia in stapinire si sa-si imparta Peloponnesul.

Hermione (sau Hermiona), unica fiica a lui Menelaus si a Helenei. A fost fagaduita din frageda copilarie drept sotie lui Orestes. Mai tirziu, dupa razboiul troian, tatal ei o casatoreste cu Pyrrhus, fiul lui Achilles. Dar Pyrrhus o iubeste pe Andromacha si, geloasa, Hermione pune la cale uciderea rivalei ei. Intre timp, survenind moartea lui Pyrrhus (v. si Pyrrhus), Hermione se casatoreste cu Orestes, cu care are un fiu, pe Tisamenus.

Alcmaeon, fiul prezicatorului Amphiaraus si al lui Eriphyle. Cind Amphiaraus, constrins de sotia sa, a fost nevoit sa plece in razboiul impotriva cetatii Thebae, de unde stia ca nu se va mai intoarce, el l-a insarcinat pe Alcmaeon sa-l razbune, ucigind-o pe Eriphyle si pornind o noua expeditie impotriva acestei cetati. Alcmaeon indeplineste dorinta tatalui sau. el participa la expeditia epigonilor, iar la intoarcere isi omoara mama. Urmarit de erinii, Alcmaeon se refugiaza la curtea regelui Phegeus si se purifica mai tirziu, casatorindu-se cu fiica acestuia, Arsinoe (sau Alphesiboea), careia-i daruieste colierul si vesmintul Harmoniei, cu care fusese corupta odinioara Eriphyle. Din pricina matricidului savirsit, pamintul tarii a incetat insa sa mai dea rod. Oracolul consultat cere ca Alcmaeon s-o porneasca din nou in pribegie, pentru a obtine purificarea definitiva de la riul Achelous. Zeul riului il purifica dindu-i-o in casatorie pe fiica sa, Callirrhoe. Conditia este insa ca Alcmaeon sa-i aduca lui Callirrhoe darurile facute lui Arsinoe. Intorcindu-se sa le ia, sub pretext ca vrea sa le daruiasca templului de la Delphi, Alcmaeon este descoperit si ucis. Moartea lui va fi razbunata mai tirziu de propriii lui fii, nascuti cu Callirrhoe, care-i omoara la rindul lor pe ucigasi.

Cupido, cunoscut si sub numele de Amor, era, in mitologia romana, zeul dragostei. Era fiul lui Venus. tatal sau se credea ca ar fi fost Iupiter, Mars sau Mercurius (v. si Eros).

PATRONIMIC, patronimice, adj. (In sintagma) Nume patronimic (si substantivat, n.) = a) nume pe care il poarta (dupa tata) toti membrii unei familii; nume de familie; b) (la unele popoare) nume dat membrilor unei familii si format de la numele tatalui cu ajutorul unui sufix social. – Din fr. patronymique.

PATRONIMIC ~ce adj. si substantival 1): Nume ~ nume pe care il poarta (dupa tata) toti membrii unei familii. 2) (la unele popoare) Nume dat membrilor unei familii, format de la numele tatalui cu ajutorul unui sufix. /<fr. patronymique

ARTAGNAN [artanã], Charles de BATZ [ba] d' (1611-1673), nobil gascon, capitan al muschetarilor lui Ludovic XIV, apoi maresal. Devenit celebru prin romanul lui Al. Dumas-tatal „Cei trei muschetari”.

Autolycus, fiul lui Hermes si tatal Anticleei. Era socotit cel mai siret dintre muritori.

Cepheus 1. Fiul lui Aleus, regele din Tegea, si unul dintre argonauti. A pierit intr-o lupta impotriva lui Heracles. 2. Regele Aethiopiei. Era fiul lui Belus si tatal Andromedei. Dupa moarte a fost transformat intr-o constelatie.

Dryas, fiul lui Ares si tatal regelui trac Lycurgus.

TATANEASA s. (BOT.; Symphytum officinale) (reg.) b******c, gavat, tatana, tatin, taltinoaca, tataneasca, tataneata, tatinoaie, zlac, barba-tatei, iarba-lui-Tat(in), iarba-tatalui, iarba-baloasa, iarba-neagra, mierea-ursului, radacina-neagra.

Daphne, nimfa, fiica lui Peneus, zeul apei cu acelasi nume, dupa o versiune, dupa o alta a riului Ladon. Facea parte din ceata de vinatoare a zeutei Artemis, alaturi de care cutreiera muntii si padurile. Ca sa scape de urmarirea lui Apollo, care se indragostise de ea, Daphne isi implora tatal s-o metamorfozeze in dafin. Acesta ii implineste vrerea. De atunci, se spunea, dafinul a ramas planta favorita a lui Apollo.

Demopho(o)n 1. Fiul lui Celeus si al Metanirei si fratele lui Triptolemus. Cind era mic, vrind sa-l faca nemuritor, Demeter il tinea deasupra flacarilor ca sa-l faca sa se lepede de tot ceea ce era muritor in trupul lui. O data, noaptea, in timp ce-l purifica in felul acesta, Demeter a fost surprinsa de mama (de tatal sau de doica) lui Demophon care, in fata acestui spectacol, a scos un tipat. Speriata, zeita a scapat copilul in foc. Dupa o versiune, Demophon ar fi fost mistuit de flacari, dupa alta, ar fi scapat cu zile, dar ar fi ramas muritor. 2. Rege al cetatii Athenae, fiul lui Theseus si al Phaedrei si fratele lui Acamas. A participat la razboiul troian. La intoarcere, a trecut prin Thracia. Acolo a intilnit o tinara fiica de rege, pe nume Phyllis, cu care s-a casatorit. Mai tirziu, Demophon a parasit-o si s-a intors la Athenae. De desperare, Phyllis s-a sinucis.

DAFNE (DAPHNE) (in mitologia greaca), nimfa de o rara frumusete. Urmarita de zeul Apolo, indragostit de ea, a fost transformata de tatal sau, zeul fluviului Peneus, intr-un laur, care a devenit arborele favorit al acestuia si simbol al gloriei.

Antigone (sau Antigona), fiica lui Oedipus, regele cetatii Thebae, nascuta din dragostea incestuoasa a acestuia cu mama sa, Iocasta, si sora cu Ismene, Eteocles si Polynices. Dupa ce oracolul lui Tiresias a dezvaluit crima si incestul savirsit si Oedipus s-a pedepsit singur, scotindu-si ochii si pornind orb in pribegie, Antigone si-a insotit tatal, devenit cersetor. Dupa moartea lui Oedipus la Colonus, ea s-a reintors la Thebae, unde a trait alaturi de sora sa Ismene. Intre timp, cei doi frati, Eteocles si Polynices, murisera in lupta, ucigindu-se reciproc. Incalcind porunca tiranului Creon, care oprise ca Polynices sa fie ingropat, Antigone presara tarina peste trupul neinsufletit al fratelui ei, indeplinind in felul acesta ritualul inmormintarii. Pentru acest gest, ea e condamnata de Creon sa fie ingropata de vie in mormintul labdacizilor. Antigone se spinzura in inchisoare, iar Haemon, logodnicul ei si fiul lui Creon, se sinucide.

ROCKFelLER [rakifelər], familie de oameni de afaceri, filantropi si oameni politici din S.U.A. 1. John Davison (1839-1937), industrias si filantrop american. Continuand afacerile cu petrol ale tatalui sau, a fondat (1862) prima antrepriza petroliera, in 1863 o rafinarie de petrol, apoi (1870) imperiul industrial Standard Oil Company, cu peste 30 de corporatii, care i-a adus venituri imense. Dedicandu-se activitatilor filantropice, a creat Fundatia R. (1913), Universitatea R. din Chicago (1902), Institutul R. pentru cercetari medicale din New York (1901), care a devenit (din 1954) Universitatea R. Prin generozitatea lui a fost refacuta (dupa distrugerile din Primul Razboi Mondial) catedrala Notre-Dame din Reims. 2. John D. Jr. (1874-1960), industrias si filantrop american. Fiul lui R. (1). A continuat donatiile tatalui sau (locul pe care s-a construit sediul Natiunilor Unite), a construit Center R. si a restaurat in stil colonial Williamsburg. 3. Nelson Aldrich (1908-1979), om politic si filantrop american. Nepotul lui R. (1). Vicepresedinte al S.U.A. (1974-1977), in timpul lui G. Ford. Colectionar de arta. A facut donatii la Muzeul de Arta Moderna si a fondat Muzeul de Arta Primitiva, ambele in New York.

tatineasa (-ese), s. f. – Iarba-tatalui (Sumphitum officinale). – Var. tataneasa, iarba lui Tatin. Sl. tatinu „de hoti”, de la tatu „hot” (Candrea, GS, VII, 589).

Aeetes, fiul lui Helios si al lui Perse, frate cu Circe si tatal Medeei. Domnind in Colchis pe vremea cind argonautii, condusi de Iason, au sosit acolo sa caute Lina de Aur, el le-a fagaduit-o cu conditia ca Iason sa iasa biruitor intr-o serie de incercari. Spera ca in felul acesta va reusi sa se sustraga fagaduielii facute. Cu ajutorul Medeei, Iason a biruit insa toate greutatile. Cum Aeetes l-a refuzat atunci in mod deschis, Iason, impreuna cu Medeea, au furat Lina de Aur. Pentru a scapa apoi de urmarirea lui Aeetes, ce venea dupa fugari, Medea – care-l luase cu ea si pe Absyrtus – si-a taiat fratele in bucati si le-a aruncat in mare (v. si Absyrtus).

Aegisthus, fiul lui Thyestes, nascut din unirea acestuia cu propria lui fiica, Pelopia. A fost crescut la curtea lui Atreus, regele cetatii Mycenae si fratele lui Thyestes. Dupa ce, la indemnul tatalui sau, si-a omorit unchiul, Aegisthus a ramas in casa acestuia. Nu a participat la razboiul impotriva Troiei si, in lipsa lui Agamemnon, a sedus-o pe sotia acestuia, Clytaemnestra. La intoarcere, Agamemnon a fost ucis de cei doi (v. si Agamemnon). Aegisthus a domnit timp de sapte ani asupra cetatii Mycenae. In cel de-al optulea an insa, a fost omorit la rindul sau de Orestes, fiul lui Agamemnon, care in felul acesta a razbunat moartea tatalui sau.

electryon, rege al cetatii Mycenae. Era considerat fiul lui Perseus si al Andromedei si tatal Alcmenei (v. si Alcmene).

tetea s. m. – tata. Tig. tetea. Cuvint care se foloseste numai vorbind despre tigani sau vorbind ca ei. Originea cuvintului tig. este incerta, probabil este o creatie spontana, ca tata, sau din gr. τέττα; der. din rom. tata (Graur 192) este improbabila. Uzul popular al lui tetea (Tiktin) nu pare posibil fara intentii ironice.

RADETZKY VON RADETZ [radetski fon radets], Joseph, conte (1766-1858), feldmaresal austriac. S-a remarcat, in 1813-1815, in luptele impotriva Frantei in Razboaiele napoleoniene; ca sef al Statului Major, el a intreprins modernizarea armatei austriece. In calitate de comandant-sef al armatei austriece in N Italiei (1831-1857) a reprimat sangeros miscarea revolutionara. Guvernator general al Regatului Lombardo-Venetian (1849-1857). Cel mai popular comandant de armata al Austriei. L-a inspirat pe J. Strauss-tatal, care a compus celebrul „Mars al lui Radetzky”.

Aepytus 1. Rege mitic al Arcadiei. 2. Fiul lui Cresphontes, regele Messeniei, si al Meropei. tatal sau fiind omorit in cursul unei rascoale, Aepytus a fost crescut printre straini de catre bunicul lui, Cypselus. Mai tirziu el s-a reintors in patrie si l-a ucis pe Polyphontes, uzurpatorul tronului, reluindu-si coroana.

Chalciope 1. Fiica lui Aeetes, regele din Colchis, si sotia lui Phrixus. 2. Fiica lui Eurypylus. Dupa ce i-a ucis tatal, Heracles s-a unit cu Chalciope si i-a daruit un fiu, pe Thessalus.

FILIOQUE s.n. (Bis.) Principiu dogmatic catolic, potrivit caruia „sfantul duh” provine atat de la Dumnezeu-tatal, cat si de la Dumnezeu-fiul. [Pron. -li-oc-ve. / < lat. filioque].

ORIGENISM s. n. doctrina lui Origene care, sustinand ca Fiul este subordonat tatalui, iar Duhul Sfant Fiului, nega caracterul etern al pedepselor de dupa moarte si admitea eternitatea materiei si preexistenta sufletului fata de trup. (< fr. origenisme)

CAROL, numele mai multor regi ai Suediei. Mai importanti: C. XII (1697-1718). Fiul lui Carol XI. A continuat politica absolutista a tatalui sau, a luptat in Razboiul Nordic (1700-1721) impotriva Rusiei, Poloniei si Danemarcei, in care a obtinut victoria de la Narva (1700) asupra rusilor, dar a fost infrint la Poltava (1709) de Petru cel Mare. A murit la asediul cetatii Fredrikshald (1718).

Amulius, al cincisprezecelea rege al Albei. Era fiul lui Procas si frate cu Numitor. Dupa moartea tatalui sau, Amulius reuseste sa-si goneasca fratele, pe Numitor, care mostenise de drept coroana, si sa se inscauneze el rege. Temindu-se de urmasii regelui detronat, el il ucide pe fiul acestuia, Lausus, iar pe fiica lui Numitor, pe nume Rea Silvia, o face vestala pentru a o impiedica sa aiba copii. Iubita in taina de zeul Mars, Rea Silvia naste insa doi gemeni: pe Romulus si pe Remus. Aflind de existenta lor, Amulius o arunca in inchisoare si porunceste ca cei doi copii sa fie inecati in fluviul Tiber. Scapati ca prin minune de la moarte de niste pastori (dupa o alta varianta, de o lupoaica), Romulus si Remus cresc in salbaticie. In cele din urma ei il detroneaza pe Amulius, inscaunind in locul lui din nou pe bunicul lor Numitor (v. si Romulus).

FILIOQUE s. n. Dogma crestina (catolica) potrivit careia „Sfantul Duh” purcede atat de la Dumnezeu-tatal, cat si de la Dumnezeu-Fiul. [Pr.: fi-li-o-cve] – Cuv. lat.

DESPRE prep. 1. (Introduce un complement indirect, un complement circumstantial de relatie sau un atribut) In legatura cu..., privitor la..., referitor la..., de... Intelegea ca este vorba despre ei. ♦ (Inv.) Impotriva..., asupra... ♦ (Pop.) Dupa, dinspre. Var despre tata. 2. (Introduce un complement circumstantial de loc) Din partea, din regiunea, de la. ♦ (Pop.) Spre, inspre, catre. 3. (Introduce un complement circumstantial de timp) Aproape de..., catre....inspre. Era despre ziua. 4. (Introduce un atribut) – Din partea de..., dinspre... Peretele despre curte. 5. (Inv.; introduce un complement de agent, indicand autorul unei actiuni) De, de catre, din partea. – De⁴ + spre.

RAZBUNIC ~ci m. pop. tatal bunicului sau al bunicii in raport cu nepotii lui. /raz- + bunic

ASACHI 1. Gheorghe A. (1788-1869, n. Herta), om de cultura si scriitor roman. Studii de astronomie, arheologie, epigrafie, poetica, pictura la Lvov, Viena si Roma. Intemeietor al invatamintului (Academia Mihaileana, 1835), al presei („Albina romaneasca”, 1929) si al teatrului romanesc (in 1816) in Moldova. A scris sonete (in maniera petrarchista), fabule, balade, poeme fantastice („Turnul lui But”), influentate de clasicism si de preromantism, drame si nuvele istorice, prelucrari. Picturi cu subiect istoric. 2. Dimitrie A. (1820-1868), matematician roman. Fiul lui A. (1.) Autorul primei lucrari originale romanesti de matematica („Asupra inversarii seriilor”) si al primului tratat romanesc de topografie. 3. Alexandru A. (1828-1868), grafician roman. Fiul lui A. (1). A ilustrat cu litografii, naive ca factura, dar insufletite de sentimente patriotice, nuvelele istorice ale tatalui sau. 4. Ermiona A. (1821-1900, n. Viena), traducatoare romana. Fiica lui A. (1), sotia lui Edgar Quinet. Stabilita la Paris. Cronici muzicale, memorialistica („Memoires d’exil”), traduceri, corespondenta (cu. V. Hugo).

CANDOLLE [cãdol] 1. Auguste Pyrame de C. (1778-1841), botanist elvetian. elevul, apoi colaboratorul lui Lamarck. A clasificat plantele pe baza criteriilor naturale, introducind termenul de taxonomie. 2. Alphonse Pyrame de C. (1806-1893), naturalist elvetian. Fiul lui C. (1). Prof. univ. la Geneva. Continuator al operei tatalui sau, a introdus sistemul morfologic pentru clasificarea plantelor.

CRONOS (in mitologia greaca), cel mai tinar dintre Titani, personificarea timpului. Fiul lui Uranus si al Geii. L-a mutilat pe tatal sau si i-a luat locul, devenind astfel stapinul lumii. Si-a devorat pe rind copiii, cu exceptia lui Zeus (salvat printr-un siretlic de Rhea, sotia lui) fiindca i se prezisese ca va fi detronat de unul dintre ei. Identificat cu Saturn, la romani.

Ascanius (sau Iulus), fiul lui Aeneas si al Creusei. A fost luat de tatal sau din Troia incendiata si purtat in peregrinarile acestuia pina in Italia. Acolo, dupa moartea lui Aeneas, a intemeiat cetatea Alba-Longa, peste care a domnit. Era considerat drept intemeietorul gintei Iulia.

Clytaemnestra, fiica Ledei si a lui Tyndareus, regele Spartei, si sora cu Castor, cu Pollux si cu Helena. A fost casatorita mai intii cu Tantalus, fiul lui Thyestes, apoi cu Agamemnon, regele Argosului (v. si Agamemnon). In lipsa sotului ei, plecat sa lupte in razboiul troian, Clytaemnestra il insala, aducindu-l in casa pe varul acestuia, Aegisthus (v. si Aegisthus). Dorind sa-l pastreze pe acesta din urma pe de o parte, geloasa pe Chryseis pe de alta parte si in acelasi timp dornica sa razbune moartea fiicei sale, Iphigenia, la intoarcerea lui Agamemnon, Clytaemnestra isi ucide sotul. Sapte ani mai tirziu insa e si ea, la rindul ei, ucisa de catre propriul ei fiu, Orestes, care in felul acesta razbuna moartea tatalui sau (v. si Orestes).

Euphemus, unul dintre fiii lui Poseidon si ai Europei (v. Europa 2.), inzestrat de tatal sau cu darul de a merge pe apa. A participat la expeditia argonautilor.

BORGIA, familie italiana originara din Spania, cu rol important in istoria Italiei. Mai insemnati: 1. Rodrigo B. (1431-1503), papa (1492-1503), sub numele de Alexandru VI. 2. Cesare B. (c. 1475-1507). Fiul lui B. (1). Politician abil, fara scrupule, bun militar, a urmarit crearea unui principat in centrul Italiei. 3. Lucrezia B. (1480-1519). Fiica lui B. (1). Celebra prin frumusete si cultura, instrument politic al tatalui si fratelui sau.

BRUEGHel (BRUEGel, BREUGHel) [brohəl], familie de pictori flamanzi: 1. Peter B. cel Batrin (numit si B. al Taranilor) (c. 1525-1569). Autor de peisaje panoramice si de scene de gen, in care a evocat viata taraneasca sau teme din folclorul national („Proverbele”, „Anotimpurile”, „Nunta taraneasca”, „Orasul taranesc”, „Parabola orbilor”), tratate cu verva si lirism. 2. Pieter B. cel Tinar (numit si B. al Infernului) (c. 1564-1638). Fiul lui B. (1). Viziuni infernale, scene cu incendii; copii dupa lucrarile tatalui sau („Uciderea pruncilor”, in Muzeul de Arta Nationala a Romaniei). 3. Jan B. (numit si B. de Catifea) (1568-1625). Fiul lui B. (1). Peisaje de mici dimensiuni, dar mai ales naturi moarte, fructe si buchete de flori.

Harpalycus 1. Unul dintre fiii lui Lycaon. 2. Unul dintre insotitorii lui Aeneas, ucis in lupta cu rutulii. 3. Rege al Theaciei, tatal Harpalycei (v. si Harpalyce).

STRABUN, -A, strabuni, -e, adj. s. m. si f. 1. Adj. Stramosesc; stravechi. 2. S. m. si f. tatal ori mama bunicului sau al bunicii, in raport cu stranepotii lor; strabunic (1), razbunic, stramos (2). 3. S. m. si f. Stramos (1). – Stra- + bun.

Acastus, fiul lui Pelias, regele din Iolcus, si unul dintre argonauti. A luat parte la vinatoarea mistretului din Calydon. Dupa ce Pelias a fost ucis de propriile lui fiice la indemnul Medeei, Acastus s-a urcat pe tronul tatalui sau. In timpul jocurilor funebre organizate in amintirea acestuia, sotia lui Acastus, Hippolyte (sau Astydamia), s-a indragostit de Peleus, pe care a incercat sa-l seduca. Respinsa de erou si ca sa se razbune, Hippolyte l-a invinuit ulterior, pe nedrept, in fata sotului ei ca ar fi vrut s-o violeze. Pretextind o vinatoare, Acastus l-a dus pe Peleus pe muntele Pelion si l-a parasit acolo in timp ce dormea, prada fiarelor salbatice. Salvat de centaurul Chiron, Peleus s-a intors in cetate si, drept razbunare, i-a ucis pe Acastus si pe sotia acestuia.

Antilochus, fiul lui Nestor, pe care l-a intovarasit in razboiul troian. S-a distins pe cimpul de lupta prin curaj si vitejie. Prieten cu Achilles, este cel care i-a adus la cunostinta acestuia vestea mortii lui Patroclus. el insusi a fost ucis in lupta, dupa o versiune de catre Memnon, fiul lui Eos (sau de catre Hector), dupa o alta aparindu-si tatal cu trupul sau.

Ganymedes, tinar de o frumusete fara seaman, originar din Phrygia. Era fiul lui Tros si frate cu Assaracus, cu Cleopatra si cu Ilus. Se spunea ca, orbit de frumusetea lui neobisnuita, parintele zeilor s-ar fi indragostit de el. Odata, pe cind se afla pe munte unde pastea oile tatalui sau, Ganymedes a fost rapit de catre Zeus, care luase infatisarea unui vultur, si dus in Olympus. Acolo el a devenit paharnicul zeilor, luind locul zeitei Hebe care le turnase pina atunci nectarul in cupe.

SIN¹ s. m. invar. (Inv. si reg.; particula care preceda prenumele tatalui si intra in componenta numelui de familie al copiilor) Fiu, fiul lui... – Din sl. synu.

Cycnus 1. Unul dintre fiii lui Poseidon. A fost ucis in razboiul troian de catre Achilles si, gratie tatalui sau, a fost metamorfozat dupa moarte intr-o lebada. 2. Fiul zeului Ares si al Pelopiei, una dintre fiicele lui Pelias. Era un tilhar vestit care jefuia la drumul mare trecatorii, pina in ziua cind a fost ucis de catre Heracles. 3. Fiul lui Sthenelus, regele ligurilor, si prieten cu Phaethon. Deplingind moartea acestuia, a fost transformat de Zeus intr-o lebada. Induiosat de soarta lui, Apollo i-a daruit o voce melodioasa si de atunci – se spunea – lebedele cinta inainte de a muri.

CATOLICISM s. n. Confesiune crestina care recunoaste primatul papei, infailibilitatea lui in materie de dogma si de morala, purcederea „Sfantului Duh” de la Dumnezeu-tatal si de la Dumnezeu-Fiul, existenta purgatoriului etc. – Din fr. catholicisme.

Andromacha (sau Andromache), fiica lui Eetion, regele cetatii Thebae din Mysia, si sotia lui Hector, fiul lui Priamus, cu care a avut un copil, pe Scamandrius, zis si Astyanax. Dupa ce si-a vazut intreaga familie – atit tatal cit si cei sapte frati – nimicita de Achilles, Andromacha a asistat la uciderea sotului ei, Hector, sub zidurile Troiei, de catre acelasi Achilles (v. si Achilles). Ulterior, grecii i-au omorit si copilul. Ea insasi, indurerata si neconsolata, a fost luata ca prada de razboi de catre fiul lui Achilles, Neoptolemus (sau Pyrrhus) si dusa in Epirus. Cu acesta din urma Andromacha a avut trei fii: pe Molossus, Pielus si Pergamus. La moartea sa, Neoptolemus a lasat-o pe Andromacha impreuna cu regatul sau lui Helenus, fratele lui Hector. In timpul trecerii lui Aeneas prin Epirus, Andromacha domnea acolo alaturi de Helenus, cu care a avut inca un fiu, pe Cestrinus. In sfirsit, dupa moartea lui Helenus, Andromacha a plecat in Mysia cu fiul ei Pergamus, care a intemeiat acolo cetatea Pergamului.

TETEA s. m. art. (Pop.) Termen pentru tata, bunic sau strabunic; nume pe care si-l dau acestia vorbind cu copiii, nepotii etc. lor, uneori si cu persoane straine. – Cf. rus. teatea.

AMALTEEA (in mitologia greaca), capra care l-a hranit cu laptele ei pe Zeus copil, ascuns intr-o grota din Creta, spre a-l feri de minia tatalui sau, Cronos.

Aeolus 1. Fiul lui Hellen, regele Magnesiei (Thessalia) si unul dintre intemeietorii semintiei hellenilor. A urmat la domnie dupa tatal sau si a avut numerosi fii si fiice, printre care se numarau: Sisyphus, Athamas, Cretheus si Salmoneus. 2. Fiul lui Hippotes (sau, dupa o alta versiune, al lui Poseidon). Salasluia in insulele Aeolice, unde Zeus ii daduse in stapinire vinturile. Aeolus le tinea inchise intr-o pestera sau, dupa altii, intr-un burduf. Cind Odysseus s-a abatut prin insulele Aeolice a fost gazduit de Aeolus. Acesta i-a daruit la plecare burduful in care erau inchise toate vinturile, cu exceptia unuia singur: Zephyrus, care avea sa-l conduca pe erou in patrie. Crezind ca e plin cu vin, tovarasii lui Odysseus au deschis insa burduful, dind drumul si celorlalte vinturi. In felul acesta s-a iscat o groaznica furtuna pe mare (v. si Odysseus).

Anchises, fiul lui Capys si al lui Themis. Inzestrat cu o frumusete extraordinara, el a cistigat dragostea Aphroditei, cu care a avut un fiu, pe Aeneas (v. si Aeneas). Mai tirziu insa, la un ospat, el s-a laudat ca fiul sau are drept mama o zeita si a fost, ca pedeapsa, fulgerat de Zeus, raminind orb (dupa altii schiop) pentru tot restul vietii. Copilul a fost incredintat nimfelor, care l-au crescut pe muntele Ida, si a fost educat de centaurul Chiron. Cind Troia a fost distrusa si incendiata, Aeneas l-a luat cu sine in pribegie pe batrinul sau tata, care pe atunci avea optzeci de ani. Anchises a murit la scurt timp dupa sosirea lui Aeneas in Sicilia si a fost inmormintat pe muntele Eryx.

OBRENOVIC [obrenovitʃ], dinastie de cneji (1815-1842, 1858-1882) si regi (1882-1903) ai Serbiei. 1. Milos O., cneaz al Serbiei (1815-1839, 1858-1860), intemeietor al dinastiei. A participat la rascoala antiotomana (1804-1813), si apoi a condus-o pe cea din 1815. Silit sa abdice, din cauza politicii sale despotice, in favoarea fiului sau Mihail, a fost rechemat in 1858 de catre Skupstina sarba. Este considerat creatorul Serbiei moderne. 2. Mihail O., cneaz (1839-1842, 1860-1868). Fiul lui O. (1). Promovand o politica autoritara, a fost detronat in 1842. Rechemat, a continuat politica nationala a tatalui sau, reorganizand armata si orientandu-se spre o alianta cu Rusia, indreptata impotriva Imp. Otoman. Asasinat. 3. Milan O., cneaz (1868-1882), apoi rege al Serbiei, sub numele de Milan I (1882-1889). A initiat doua razboaie impotriva Turciei (1876, 1877), in urma carora Serbia a obtinut independenta, recunoscuta pe plan international prin Congresul de la Berlin (1878). A abdicat in favoarea fiului sau Aleksandru. 4. Aleksandru O., rege al Serbiei (1889-1903). Fiul lui O. (3). Asasinat. Familia O. s-a aflat in lupta pentru putere cu reprezentantii familiei Karageorgevic care i-a si inlocuit.

Eurysthenes, fiul lui Aristodemus si al Argiei si frate geaman cu Procles. A urmat la tronul Spartei dupa moartea tatalui sau.

ocinas (ocinase), s. n. – tatal nostru, rugaciune duminicala. – Var. inv. ocenas. Sl. otce nasu (Tiktin). Sec. XVI, astazi in Trans. (il foloseste Rebreanu).

Corythus 1. Fiul lui Zeus si al electrei, fiica lui Atlas. A avut la rindul sau doi fii, numiti Iasius si Dardanus. Era socotit intemeietorul cetatii Cortona din Italia. 2. Fiul lui Paris si al unei nimfe de pe muntele Ida. Se spunea ca, intrecindu-l in frumusete pe tatal sau, a fost indragit de catre Helena. Mistuit de gelozie, Paris si-a ucis fiul.

Hades (sau Pluto), zeul imparatiei subpamintene, fiul lui Cronus si al Rheei. Ca si ceilalti frati ai sai, cind s-a nascut, Hades a fost inghitit de tatal sau, apoi dat afara (v. si Cronus). Mai tirziu a participat la lupta dusa de olimpieni impotriva titanilor. Cind s-a facut impartirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Poseidon – Marea, iar lui Hades – Lumea subpaminteana. Hades salasluia in imparatia umbrelor, pe care o cirmuia alaturi de sotia sa, Persephone (in legatura cu rapirea Persephonei v. si Demeter). el nu ingaduia nimanui, o data ajuns acolo, sa mai vada lumina zilei. Cind Heracles a trecut hotarele Infernului s-a lovit de impotrivirea lui Hades, pe care l-a ranit cu o sageata, silindu-l sa se refugieze in Olympus. Numele lui Hades era evitat de cei vechi, care se fereau sa-l pronunte, socotundu-l aducator de nenorociri. De cele mai adeseori el era invocat sub numele de Pluto („Zeul cel bogat”), aluzie la bogatiile nemasurate care se ascundeau in maruntaiele pamintului.

OCEAN (OKEANOS) (in mitologia greaca), divinitate marina, zeul „fluviului Ocean”, cel mai in varsta din Titani; fiul Gaiei si al lui Uranus. Imaginat ca un fluviu ca inconjura intreg Pamantul, fiind izvorul primordial al tuturor apelor. Casatorit cu Thetis, va deveni tatal oceanidelor.

POSTUM, -A, postumi, -e, adj. 1. (Despre opere literare, stiintifice etc.) Publicat dupa moartea autorului. ♦ (Substantivat, f.) Postumele lui Eminescu. 2. (Despre aprecieri, distinctii etc.) Care se acorda, se atribuie sau se recunoaste cuiva dupa moarte. 3. (Jur.; despre copii) Nascut dupa moartea tatalui. – Din fr. posthume, lat. posthumus.

URANUS (ORANUS) (in mitologia greaca), zeul cerului. Sotul Geei, zeita Pamantului si tatal Titanilor si Ciclopilor. Stiind ca va fi detronat de unul dintre copiii sai, ii tinea inchisi in Tartar. Totusi, fiul sau Cronos il va detrona, castrandu-l cu o secera si luandu-i locul de stapan al Universului. Din sangele sau raspandit pe Pamant s-au nascut Furiile, iar din cel cazut in spuma marii s-a nascut Afrodita. Personaj central in „Teogonia” lui Hesiod si in orfism.

BECQUERel [becrel] 1. Antoine Cesar B. (1788-1878), fizician francez. Contributii in electricitate (teoria pilelor, galvanometrie), electrochimie (unul dintre fondatorii disciplinei), telegrafie, meteorologie. 2. Edmond B. (1820-1891), fizician francez. Fiul lui B. (1). Lucrari in domeniile spectrografiei, magnetismului, opticii. 3. Henry Antoine B. (1852-1908), fizician francez. Fiul lui B. (2). A descoperit fenomenul de radioactivitate la uraniu (1896). Premiul Nobel (1903), impreuna cu P. Curie si Maria Sklodowska-Curie. 4. Jean B. (1878-1953), fizician francez. A continuat lucrarile tatalui sau, B. (3), si a studiat proprietatile optice si magnetice ale cristalelor.

Aegaeon, unul dintre giganti, monstru cu o suta de brate si cincizeci de capete. tatal sau era Uranus, iar mama sa Gaea. Dupa o veche traditie, Aegaeon, numit si Briareus, impreuna cu fratii sai, Gyges si Cottus, ar fi venit in ajutorul lui Zeus in lupta acestuia cu titanii.

Amphilochus, unul dintre fiii lui Amphiaraus si frate cu Alcmaeon. A participat la expeditia organizata de epigoni impotriva cetatii Thebae si a luptat in razboiul troian. Se spunea ca ar fi mostenit de la tatal sau darul profetiei (v. si Amphiaraus).

bucatica f., pl. ele (dim. d. bucata). Bucata mica. Fig. Iron. Buna bucatica, bun tacim, buna pramatie: acest baiat e o buna bucatica. Bucatita rupta, leit, aidoma: acest baiat e bucatica rupta tata-su. Pl. Lucruri bune (de mincare). – In nord si bi-.

vitreg (-ga), adj. – 1. Se zice despre anumite grade de rudenie prin afinitate. – Mama vitrega. – Frate vitreg. – 2. Contrarm dusman, ostil. – Var. vitrig. Lat. vῑtricus (nu vitricus) „tata vitreg” (Cipariu, Gram., 30; Puscariu 1914; REW 9400), cf. logud. bidrigu, bitricu, calabr. vitrico, alb. vitruk, viter, vitkur. Pentru valoarea exacta a vocalei accentuate, cf. Tagliavini, Melanges N. Roques, III, 255-64; nu se justifica observatia lui Domasckhe, Jb., XXII, 151 si Tiktin, care considerau acest cuvint drept cultism. Comun in Munt., Mold. si Trans. de N (ALR, I, 254). – Der. vitregie, s. f. (dusmanie, ostilitate, rautate). – Din rom. provine bg. vitrig (Capidan, Raporturile, 230).

Amalthea, capra care l-a hranit in copilarie pe Zeus cu laptele ei. Mai tirziu Zeus a daruit nimfelor care l-au crescut unul dintre coarnele Amaltheei. Dupa o alta legenda, Amalthea ar fi fost o nimfa care, ascunzindu-l pe Zeus de furia tatalui sau Cronus, l-a crescut in taina pe muntele Ida, hranindu-l cu laptele unei capre. Zeus i-a dat Amaltheei in dar unul din coarnele caprei. Acest Corn al Amaltheei, denumit si Cornul Abundentei, avea darul sa ofere posesorului lui orice si-ar fi dorit acesta. Originea Cornului Abundentei e legata – intr-o alta versiune – si de legenda lui Achelous (v. si Achelous).

MATUSA, matusi, s. f. 1. Sora tatalui sau a mamei unei persoane; (mai rar) verisoara unuia dintre parinti sau sotia unchiului; tanti, tata, tusa². 2. (Pop.) Termen de respect cu care se adreseaza cineva unei femei in varsta sau folosit cand vorbeste despre ea; lele; p. gener. femeie in varsta; baba. – Lat. amita.

LANDI, Stefano (pe numele adevarat Stefano Pirandello) (1895-1972), scriitor italian. Fiul lui L. Pirandello. Versuri („Formele”) si romane („Zidul casei”), dar mai ales piese de teatru care prezinta, intr-o atmosfera de mare tensiune dramatica, viata de familie („Casa cu doua etaje”, „O treapta mai jos”, „Scoala tatilor”) precum si aspecte vizand nedreptatea si suferinta („Cel mai mare sacrilegiu”).

DUMNEZEU (lat. dom(i)ne deus) s. m. (cu regim de nume propriu) 1. (In religiile monoteiste) Fiinta suprema personala, cauza transcendenta primordiala, principiu fundamental al existentei si ordinii universale, creator, proniator si judecator al lumii. Monoteismul iudaic si cel islamic il separa pe D. de lume (deism), pe cand cel crestin imbina prezenta si activitatea lui D. in lume prin energiile sale divine necreate (imanenta), cu realitatea Sa infinita si vesnica de dincolo de lumea timpului si spatiului (transcendenta). Crestinismul mai afirma ca D., unu in fiinta, este intreit in persoane (ipostasuri): tatal, Fiul si Duhul Sfant. 2. Divinitate, zeu. ◊ Expr. A nu avea (sau a fi fara) nici un Dumnezeu = a nu avea (sau a fi fara) niciun sens, valoare, gust.

Eriphyle, fiica lui Talaus, regele Argosului, si sora lui Adrastus. S-a casatorit cu Amphiaraus care, datorita ei, si-a gasit moartea in expeditia impotriva cetatii Thebae (v. Amphiaraus). Dorind sa obtina intii colierul, apoi vesmintul Harmoniei (v. Harmonia), Eriphyle si-a trimis si fiul, pe Alcmaeon, sa lupte in rindul epigonilor impotriva tebanilor. La intoarcere insa Alcmaeon isi ucide mama (v. si Alcmaeon), razbunind in felul acesta moartea tatalui sau.