STERS², STEARSA, stersi, -se, adj. 1. (Despre cuvinte, fragmente dintr-un text etc.) Care nu se vede bine; care a fost ras, taiat cu o linie, suprimat. 2. Lipsit de culoare, de stralucire; neclar, spalacit, palid. ♦ Fig. (Despre oameni) Lipsit de expresivitate; neremarcabil; fara calitati, mediocru. 3. Care si-a pierdut forma, aspectul; tocit. ♦ Estompat, vag. 4. Fig. (Despre sunete, glas) Lipsit de rezonanta; stins. – V. sterge.

INTREtaia vb. a se interfera, a se intersecta, a se incrucisa, (rar) a se strataia, a se taia. (Linii care se ~.)

ELICE, elice, s. f. 1. Organ de masina (avand forma unor aripi sau a unor lopeti fixate pe un ax rotativ) care serveste la punerea in miscare a unui avion, a unei nave etc. 2. linie curba care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. [Var.: helice s. f.] – Din fr. helice, lat. helix, -icis.

A RADIA² ~ez tranz. jur. (cuvinte, inscriptii etc.) A face sa dispara (dintr-un registru, dintr-o lista), rozand cu o radiera sau taind cu o linie. ~ dintr-o evidenta. [Sil. -di-a] /<fr. radier

A STERGE sterg tranz. 1) (lichide sau alte substante) A indeparta (de pe o suprafata) prin frecare usoara (cu ceva). ~ praful. 2) (urmat uneori si de un complement indirect cu prepozitia de) A face sa devina curat sau uscat. ~ ghetele de praf. ◊ ~ putina (sau a o ~) a pleca grabit si pe neobservate. Cat te-ai ~ la ochi intr-o clipa. 3) (texte scrise sau desene) A taia cu o linie, considerand neadecvat sau inutil. 4) fig. A face sa se stearga. ◊ ~ de pe fata pamantului a distruge; a omori. ~ urmele a face sa dispara orice urma. 5) A lovi cu repeziciune; a da o lovitura cu iuteala. ~ o palma. 6) pop. (lucruri marunte) A fura cu abilitate; a sterpeli. /<lat. extergere

DIAGONAL, -A, diagonali, -e, s. f., adj. I. S. f. 1. Segment de dreapta care uneste doua unghiuri (sau varfuri) nealaturate ale unui poligon sau doua varfuri ale unui poliedru aflate pe fete diferite. ◊ Loc. adv. In diagonala = pe directia unei drepte inclinate fata de un punct de referinta; de-a curmezisul. ♦ Curea purtata de-a curmezisul pieptului la unele uniforme (militare). 2. Portiune de linie de cale ferata sau de tramvai care taie oblic mai multe linii paralele dintr-o statie, pentru a permite trecerea vagoanelor de pe o linie pe alta. 3. Bara inclinata care leaga doua noduri ale talpilor opuse ale unei grinzi cu zabrele. II. Adj. Care uneste varfurile a doua unghiuri nealaturate ale unui poligon sau doua varfuri ale unui poliedru aflate pe fete diferite; care este in forma de diagonala; curmezis; crucis. [Pr.: -di-a-] – Din fr. diagonal.

RASCROI, rascroiesc, vb. IV. Tranz. A taia un material de croitorie urmand linia gatului sau a bratelor; p. gener. a croi un material dupa masura. – Ras- + croi.

DECUPA, decupez, vb. I. Tranz. A taia bucati dintr-o hartie, dintr-o stofa etc. urmand linia unui desen sau conturul unui model; a taia o parte dintr-un intreg. – Din fr. decouper.

TAIETURA ~i f. 1) Loc taiat. 2) Rana produsa de un obiect taios. 3) Portiune de padure cu copacii taiati. 4) Parte de text scoasa dintr-o publicatie. 5) linie care de-limiteaza forma unui obiect. 6) Croiala a unei haine. 7) Fel de a taia. 8) fig. Senzatie de durere acuta. /a taia + suf. ~atura

INTRERUPE vb. 1. v. inceta. 2. a conteni, a inceta, a (se) opri, a parasi. (Au ~ lucrul in semn de protest.) 3. v. suspenda. 4. a se opri, (inv.) a se zaticni. (S-a ~ din mancat.) 5. v. curma. 6. (inv.) a prerumpe. (Scuza-ma ca te ~.) 7. a curma, (fig.) a rupe. (A ~ tacerea.) 8. v. opri. 9. a se curma, a inceta, a se opri, (fig.) a se frange. (Cantecul s-a ~ brusc.) 10. a (se) curma, a (se) opri, (fig.) a (se) taia. (I s-a ~ respiratia de emotie.) 11. a se frange. (Liniile se ~ in acel punct.)

BRAZDA brazde f. 1) Fasie de pamant taiata si rasturnata cu plugul. 2) Urma lunga care ramane in linie dreapta dupa rasturnarea pamantului cu brazdarul. ◊ A da (sau a se da) la brazda a se indrepta; a se schimba in bine; b) a se acomoda; a se deprinde cu ceva. Din (sau de) brazda vite injugate la plug dinspre brazda; din dreapta. 3) Bucata de pamant, de obicei de forma paralelipipedica, desprinsa cu iarba cu tot de pe un teren pentru a fi rasadita in alt loc (ca ornament, drept protectie etc.). 4) Fasie de iarba sau de cereale cosite, avand latimea unei apucaturi de coasa sau de cositoare; polog. 5) fig. Incretitura a pielii (mai ales la fata); rid; cret; zbarcitura; cuta. 6) fig. Urma longitudinala lasata pe o suprafata. [G.-D. brazdei] /<sl. brazda

TANGENT, -A adj. (Despre drepte, planuri) Care atinge intr-un singur punct o linie, o suprafata sau alta figura geometrica, fara a o taia. [Cf. fr. tangent, lat. tangens].

TANGENT, -A I. adj. (despre drepte, plane) care atinge intr-un singur punct o linie, o suprafata sau o alta figura geometrica, fara a o taia. II. s. f. 1. dreapta care atinge o curba intr-un singur punct. 2. functie trigonometrica, catul dintre sinus si cosinus. ♦ (fig.) in (sau prin) ~ = tangential. (< fr. tangent/e/, lat. tangens)

INTREtaia, intretai, vb. I. Refl. recipr. (Despre linii, drumuri etc.) A se intersecta, a se incrucisa. [Pr.: -ta-ia] – Intre¹- + taia (dupa fr. entrecouper).

INTREtaia vb. I. tr., refl. (Despre linii, drumuri etc.) A face o intersectie; a (se) incrucisa, a (se) intersecta. [< intre + taia, dupa fr. entrecouper].

BIE s. n. linie, directie oblica. ◊ Loc. adj. si adv. In bie = oblic. ♦ (Concr.) Fasie de material textil taiata oblic, utilizata in croitorie. – Din fr. biais.

TAIETURA, taieturi, s. f. 1. Actiunea de a taia; (concr.) locul unde s-a taiat ceva; spec. rana provocata de un instrument taios. ♦ Suprafata rezultata dintr-un corp dupa ce a fost taiat. ♦ Fel, mod de a taia. 2. Drum (adancit) sapat de o apa in curgerea ei. ♦ Povarnis drept, prapastios; perete stancos. 3. Croiala unei haine. ♦ Fig. linie, trasatura, contur. 4. Teren despadurit pe care se mai vad inca butucii. 5. Fig. (La pl.) Senzatie de durere asemanatoare cu aceea provocata de o taiere; junghiuri. 6. Stersatura; fragment, text sters sau anulat. 7. Portiune, articol decupat dintr-o tiparitura. [Pr.: ta-ie-] – Taia + suf. -atura.

ROTUNJI, rotunjesc, vb. IV. 1. Tranz. A face rotund, a da unui obiect forma rotunda. ♦ A prelucra muchiile si colturile unui corp (prin taiere, aschiere etc.) pentru a obtine suprafete cat mai rotunde. ♦ A fixa hotarul unei regiuni in asa fel incat linia hotarului sa fie cat mai putin sinuoasa. 2. Refl. A capata forma rotunda, a se ingrasa, a se implini. 3. Tranz. (Adesea fig.) A completa; a intregi, a mari. ♦ A elimina subdiviziunile unui numar, ale unei sume etc.; a face intreg. [Var.: (reg.) ratunji, rotunzi vb. IV] – Din rotund.

A SE INTREtaia pers. 3 se intretaie intranz. (despre drumuri, linii) A veni din directii diferite, intalnindu-se intr-un punct; a se incrucisa; a se intersecta. /intre- + a taia

BUZA ~e f. 1) Fiecare dintre cele doua parti carnoase, proeminente care marginesc gura din exterior. ◊ ~ de iepure buza usor despicata (ca la iepure), constituind o anomalie congenitala. A intoarce ~a pe dos a se supara tare, mai ales fara motiv; a se bosumfla. A-si linge ~ele dupa ceva a dori ceva foarte tare; a ravni ceva. A-si musca ~ele a regreta amarnic. A ramane cu ~ele umflate a ramane dezamagit; a fi deceptionat de ceva. 2) linie care margineste suprafata unor vase, obiecte, organe etc.; margine. ~a urciorului. ~a unei rani. 3) Partea ascutita a unui obiect de taiat; ascutis; tais. ~a toporului. [G.-D. buzei] /Cuv. autoht.

EXTERN, -A, externi, -e, adj., s. m. si f. I. Adj. Care se afla asezat in afara; din afara, exterior², strain. ◊ Politica externa = politica unui stat fata de celelalte state. Ministerul Afacerilor Externe sau Ministerul de Externe = minister care aplica linia politica a unui stat in problemele privitoare la relatiile internationale. ♦ Unghi extern = unghi format de o latura a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de doua drepte taiate de o secanta si aflat in afara dreptelor. ♦ (Despre medicamente) Care se aplica numai pe suprafata corpului. II. S. m. si f. 1. Elev, ucenic care locuieste si ia masa in afara scolii sau a locului unde invata meseria. 2. Student in medicina care, in urma unui examen, este admis sa faca practica in spital. – Fr. externe (lat. lit. externus).

CARARE, carari, s. f. 1. Drum ingust pe care se poate umbla numai cu piciorul; p. ext. drum. ◊ Loc. adv. Pe toate cararile = in tot locul, pretutindeni, la tot pasul. ◊ Expr. A umbla pe doua carari = a umbla clatinandu-se, a fi beat. (Reg.) A taia (sau a inchide) cuiva cararea (sau cararile) = a inchide cuiva calea, a opri pe cineva din drum. A-si indrepta cararile (intr-o directie) = a apuca intr-o directie. A-i scurta (cuiva) cararile = a omori. 2. linie obtinuta prin despartirea in doua a parului de pe cap. – Lat. carraria.

CARARE, carari, s. f.1. Drum ingust pe care se poate umbla numai cu piciorul; p. gener. drum. ◊ Loc. adv. Pe toate cararile = in tot locul, pretutindeni, la tot pasul. ◊ Expr. A umbla pe doua carari = a se clatina in mers; a fi beat. A-i taia (sau a-i inchide) cuiva cararea (sau cararile) = a opri pe cineva sa faca sau sa continue un drum. A-si indrepta cararile = a apuca intr-o directie. A-i scurta (cuiva) cararile = a omori (pe cineva) 2. linie obtinuta prin despartirea in doua a parului de pe cap. – Lat. carraria.

MUCHIE, muchii, s. f. 1. linie de intersectie a doua fete ale unui corp geometric. ◊ Loc. adv. Pe muchie = la limita, la extrema. 2. Margine, dunga a unui lucru, a unei suprafete. ◊ Expr. Batuti pe muchie = (despre o suma de bani) din care nu lipseste nimic, care este intreaga, exacta. 3. Marginea din afara, portiune laterala a unor obiecte. ♦ Marginea palmei dinspre degetul cel mic. ♦ Partea opusa taisului unor unelte de taiat. ♦ Expr. (Ca sau cat) (de) o muchie de cutit = foarte ingust, foarte subtire; foarte putin. Pe muchie de cutit = intr-o situatie critica, in primejdie. 4. Partea cea mai inalta, ascutita si prelungita, a unui munte, a unui deal, a unei stanci; creasta, coama, culme; p. ext. coasta a unui munte sau a unui deal; panta, povarnis. [Pr.: -chi-e. – Var.: muche s. f.] – Probabil lat. *mutila (= mutulus).