OPIU s. n. substanta narcotica toxica, din capsulele de mac, somnifer, calmant, analgezic, stupefiant, tranchilizant. (< fr., lat. opium)

HASIS s. n. substanta narcotica extrasa din varfurile inflorite ale unei specii de canepa exotica (Cannabis indica), folosita ca e******t psihic, care, consumata sistematic, da toxicomanii grave. – Din fr. haschisch.

LAUDANUM s. n. substanta narcotica extrasa din opiu, folosita ca medicament. [Pr.: la-u-] – Din fr., lat. laudanum.

TIRIACHIU, -IE, tiriachii adj. (Inv.) Ametit (de bautura sau de substante narcotice). [Pr.: -ri-a-] – Din tc. tiryaki.

EUFORIE, euforii, s. f. Stare care se manifesta printr-o senzatie de buna dispozitie exagerata, de optimism nemotivat si care apare in unele boli nervoase sau este provocata de unele substante narcotice; p. ext. beatitudine. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphorie.

OPIU s. n. substanta narcotica toxica obtinuta prin uscarea latexului extras prin incizie din capsulele necoapte ale unei specii de mac si folosita ca somnifer, calmant, analgezic, stupefiant. [Var.: opium s. n.] – Din fr., lat. opium.

NARCOZA, narcoze, s. f. Stare caracterizata prin pierderea cunostintei, relaxare musculara, diminuarea sensibilitatii si a reflexelor, provocata artificial prin actiunea substantelor narcotice asupra centrilor nervosi, in special in interventiile chirurgicale. – Din fr. narcose, germ. Narkose.

EUFORIE ~i f. 1) Stare de buna dispozitie exagerata, provocata de folosirea excesiva a bauturilor alcoolice, de unele substante narcotice sau care apare la unele boli psihice. 2) Stare de fericire deplina; beatitudine; extaz. [G.-D. euforiei; Sil. e-u-] /<fr. euphorie, gr. euphoria

HASIS ~uri n. substanta narcotica obtinuta din inflorescentele femele ale canepei indiene. /<fr. haschische

HEROINA f. substanta narcotica puternica, cu actiune analgezica si stupefianta, derivata din morfina. [G.-D. heroinei] /<fr. heroine

NARCOZA ~e f. Pierdere temporara a sensibilitatii sau/si a conostintei, provocata, in mod artificial, cu ajutorul substantelor narcotice (mai ales in cazul unor interventii chirurgicale). /<fr. narcose, germ. Narkose

PERONINA f. substanta narcotica cu actiune mai puternica decat morfina. /<fr. peronine

EUFORIE s.f. 1. (Liv.) Stare de fericire, de beatitudine. 2. (Med.) Falsa senzatie de fericire, manifestata ca simptom al unor boli nervoase sau provocata de substante narcotice. [< fr. euphorie, cf. gr. euphoria < eu – bine, phorein – a se simti].

HASIS s.n. substanta narcotica extrasa dintr-o specie de canepa exotica. [< fr. hachisch, cf. ar. hasi – iarba].

EUFORIE s. f. 1. stare de fericire, de beatitudine. 2. falsa senzatie de fericire, manifestata ca simptom al unei boli neuropsihice sau provocata de substante narcotice. (< fr. euphorie, gr. euphoria)

NARCOTROPISM s. n. tropism cauzat de substante narcotice. (< fr. narcotropisme)

OPIU s.n. substanta toxica, narcotica, extrasa din capsulele de mac si folosita in medicina; fumata, provoaca vise placute si stari de halucinatie daunatoare organismului. [Pron. -piu, var. opium s.n. / < fr., lat. opium].

MORFINA f. substanta folosita in medicina ca narcotic, calmant si somnifer, dar care, utilizata abuziv, produce intoxicarea organismului; morfiu. /<fr. morphine

narcotic, -A adj., s.n. (substanta, medicament) care provoaca narcoza. // adj. (Rar; despre stari psihofizice) Provocat de un narcotic; in stare de narcoza, datorat narcozei. [< fr. narcotique].

SOMNIFER, -A, somniferi, -e, adj., s. n. (Medicament, substanta) care provoaca somn; soporific, hipnotic, narcotic. – Din fr. somnifere, lat. somnifer.

narcotic, -A I. adj., s. n. (substanta, medicament) care provoaca narcoza; somnifer, soporific. II. adj. (despre stari psihofizice) provocat de un narcotic; in stare de narcoza. (< fr. narcotique, germ. narkotisch)

narcotic ~ca (~ci, ~ce) si substantival 1) (despre substante) Care provoaca narcoza. 2) (despre stari) Care este provocat de o substanta stupefianta. /<fr. narcotique, germ. Narkotisch

MORFINA s. f. substanta alcaloida extrasa din opiu, intrebuintata drept calmant, narcotic sau stupefiant; morfiu. – Din fr. morphine.

narcotic, -A, narcotici, -ce, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (substanta, medicament) care provoaca narcoza. 2. Adj. (Rar; despre stari fizice) Provocat de un narcotic (1). – Din fr. narcotique, germ. narkotisch.

SOLANINA s. f. substanta toxica din unele plante din familia cartofului, folosita ca sedativ si narcotic. (< fr. solanine)

BARBITURIC I. adj. acid ~ = substanta sintetica obtinuta prin condensarea ureii. II. adj., s. n. (medicament) hipnotic, sedativ sau narcotic, din acest acid. (< fr. barbiturique)

SOLANINA s.f. substanta toxica extrasa din unele plante din familia cartofului, intrebuintata in medicina ca sedativ si narcotic. [< fr. solanine].