OSMAN¹ ~a (~i, ~e) ist. Care apartinea populatiei de baza a statului feudal turc. /Din osmanlau

OSMAN² ~i m. si adjectival ist. Persoana care facea parte din populatia de baza a statului feudal turc sau era originara de acolo; otoman. /Din osmanlau

OTOMAN¹ ~a (~i, ~e) ist. Care facea parte din populatia de baza a statului feudal turc sau era originar de acolo; osman. /<lat. othomannus, fr. ottoman, it. ottomano

OTOMAN² ~a (~i, ~e) m. si f. ist. Persoana care face parte din populatia de baza a statului feudal turc; osman. /<lat. othomannus, fr. ottoman, it. ottomano

BACAU 1. Municipiu in E Romaniei, pe riul Bistrita, resed. jud. cu acelasi nume; 199.769 loc. (1991). Termocentrala si doua hidrocentrale (Bacau I si II). Aeroport. Combinat chimic; intrepr. de masini (constr. si reparatii de avioane, constr. de masini unelte, de utilaje pentru ind. alim., de utilaje agricole), de prelucr. a lemnului (cherestea, mobila), de celuloza si hirtie (prima fabrica de hirtie din Moldova, 1841), textile (tesaturi de lina, conf.), de piel. si incalt., mat. de constr., alim. (preparate din carne si lapte, panificatie, bauturi alcoolice, bere etc.); poligrafie. Universitate, teatru dramatic si si de papusi, orchestra simfonica, muzee. Prima mentiune documentara dateaza din 1408, ca oras si punct vamal, existenta sa fiind insa anterioara intemeierii statului feudal Moldova; important centru comercial. Alexandru, fiul lui Stefan cel Mare, construieste in 1491 o curte domneasca cu biserica (Precista), pentru a-i servi ca resed. Sediul episcopatului catolic din Moldova. Declarat municipiu in 1968. 2. Jud. in E Romaniei, in partea centrala a Moldovei, pe cursul mijlociu al Siretului; 6.606 km²; (2,78 la suta din supr. tarii); 743.323 loc. (1991), din care 49,0 la suta in mediul urban; densitate: 103,7 loc./km². Resed.: municipiul Bacau. Orase: Buhusi, Comanesti, Darmanesti, Moinesti, Onesti (municipiu), Slanic-Moldova, Tirgu Ocna. Comune: 79. Relief variat, format dintr-o zona muntoasa in V (extremitatile sudice ale M-tilor Gosmanu si Tarcau, cele estice ale M-tilor Ciuc si Nemira si prelungirile nordice ale M-tilor Vrancei), una deluroasa in partea centrala, cuprinzind dealurile subcarpatice si depr. aferente (Depr. Tazlau-Casin, culmile Berzunt, 990 m, Pietricica, 746 m alt., Ousoru, 753 m alt. s.a.) si o a treia in E, inglobind lunca larga a Siretului si Colinele Tutovei (parte componenta a Pob. Birladului). Clima temperat-continentala cu variatii mari de temperatura si precipitatii. Temp. medie anuala oscileaza intre 2ºC in zona montana inalta si 8-9ºC in reg. subcarpatica si pe valea Siretului. Precipitatiile insumeaza 550 mm anual in zonele colinare si peste 1.100 pe culmile muntoase. Vinturi predominante dinspre N, NV si NE. Reteaua hidrografica apartine bazinului mijlociu al Siretului, care colecteaza toate apele din zona carpatica si subcarpatica prin intermediul Trotusului si Bistritei inf. Numeroase lacuri artificiale au fost construite, in scopuri hidroenergetice, pentru alimentare cu apa si irigatii, pe riurile Bistrita (Girleni, Lilieci, Serbanesti), Tazlau (Belci), Uz (Poiana Uzului) etc. Resurse naturale: paduri de conifere, zacaminte de titei, (Zemes, Lucacesti, Solont, Modirzau, Moinesti, Tescani, Geamana, Dofteana etc.), de carbune brun (Asau, Comanesti, Darmanesti, Leorda), de gaze naturale (Gaiceana, Gavanesti, Huruiesti), de sare gema (Tirgu Ocna) si saruri de potasiu (Arsita, Solont, Stanesti, Galeanu); exploatari de gresii (Goioasa, Comanesti, Salatruc s.a.), de calcar (Solont, Stefan cel Mare) si tufuri vulcanice (Cleja, Biribesti, Gura Ratacaului). Izv. minerale carbogazoase, slab sulfuroase, clorurate, bicabornatate sodice, calcice (Slanic-Moldova, Tirgu Ocna, Moinesti). Economia: In 1989, activitatea industriala se desfasura in 48 de intreprinderi, concentrate cu precadere in arealul vaii Trotusului. Cele mai importante ramuri ind. (1989): ind. combustibililor (35,6 la suta din prod. globala a jud.), apoi ind. chimica si de prelucr. petrolului, 16,5 la suta (combinatul chimic de la Borzesti, combinatul de cauciuc sintetic de la Onesti, rafinariile de la Darmanesti si Onesti), ind. energiei electrice si termice (termocentralele Onesti, Comanesti, Darmanesti si hidrocentralele de la Buhusi, Racova, Girleni, Bacau I si II de pe Bistrita, cea de la Galbeni pe Siret si cea de la Poiana Uzului pe Uz), ind. constr. de masini si de prelucr. metalelor (11,3 la suta), care produce utilaje pentru ind. chimica, usoara si alim. (Bacau, Onesti, Buhusi), masini unelte, utilaje agricole, avioane, repere pentru utilaj petrolier (Bacau), ind. textila (Bacau, Buhusi), ind. de expl. si prelucr. lemnului (Agas, Tirgu Ocna, Bacau, Comanesti), ind. piel. si incalt. (Bacau), celulozei si hirtiei (Bacau), alim. (zahar, produse lactate, preparate din carne, bauturi alcoolice, bere etc.). Agricultura, complexa si echilibrata, se bazeaza in principal pe pomicultura si pe culturi de cimp, imbinate cu cresterea animalelor. In 1989, terenurile arabile, (178.628 ha) erau cultivate cu porumb (64.964 ha), griu si secara (53.550 ha), plante de nutret (20.567 ha), sfecla de zahar plante uleioase, cartofi, legume etc. Pomicultura se practica in special in depr. Tazlau-Casin (meri, pruni, ciresi, peri etc.), iar viticultura pe pantele culmii Pietricica si pe terasele Trotusului si Tazlaului (Parava, Orbeni, Sascut, Urechesti Valea Seaca etc.). In 1990, sectorul zootehnic cuprindea 362,1 mii capete ovine, 191,2 mii capete bovine, 274,4 mii capete porcine, 3.766,4 capete pasari crescute in cadrul unor ferme moderne; apicultura. Cai de comunicatie (1990): reteaua feroviara insumeaza 226 km (191 km linii electrificate), iar cea a drumurilor publice 2.301 km, dintre care 510 km modernizate; aeroport la Bacau. Unitati de invatamint, cultura si arta (1989-1990): 535 scoli generale, 25 licee, un institut de invatamint superior (universitate), teatru dramatic, teatru de papusi, orchestra simfonica (la Bacau), muzee, 552 biblioteci, 220 cinematografe, care memoriale etc. Turism. Jud. B. are un potential turistic ridicat, determinat de varietatea si atractivitatea peisajului geografic si antropic (valea Trotusului cu o succesiune de defilee si bazinete, valea si defileul Uzului cu lacul de acumulare Poiana Uzului, valea Bistritei cu peisajul urbanistic al municipiului Bacau etc.), de monumentele si locurile istorice (cimpurile de lupta de la Oituz, manastirile Casin, Ciresoaia, biserica din Borzesti – ctitorie din 1493-1494 a lui Stefan cel Mare, biserica Precista din Bacau etc.), de monumente ale naturii codrul secular de la Runc, parcul dendrologic de la Hemeius, unde se afla si un relict tertiar – Ginkobiloba), precum si de prezenta statiunilor balneoclimaterice Slanic-Moldova, Tirgu Ocna s.a. Indicativ auto: BC.

CEHO-SLOVACIA, Republica Federativa Ceha si Slovaca, stat in Europa Centrala; 127,9 mii km²; 15,64 mil. loc. (1989). Limbi oficiale: ceha si slovaca. Cap.: Praga. Orase pr.: Bratislava, Brno, Ostrava, Pizeň, Kosice, Olomouc. Este formata din doua republici federale: Cehia si Slovacia. Impartita in 10 reg. si doua orase autonome. Relieful de podis cuprinde 4/5 din supr. tarii. Trei reg. geografice sint bine conturate: Cehia, Moravia si Slovacia. Cehia cuprinde Pod. Boemiei cu alt. de 350-550 m, incadrat de M-tii Sudeti, Metalici, Padurea Boemiei Sumava, si in E Colinele Moraviei. Moravia, in partea centrala a tarii, este formata din depr. Ostrava (la N) si bazinul Moraviei (in S), culoar de trecere intre Oder si Dunare. Slovacia este predominant muntoasa: Carpatii Mici, Tatra Inalta (vf. Gerlachovka, 2.663 m alt. max. din C.) si Tatra Joasa, Beskizii de Vest si de Est, M-tii Metaliferi ai Slovaciei; in S Slovaciei se afla C. Dunarii si a Tisei. Ape importante: Dunarea (172 km) cu afl. sau Morava, Vah, Hron, apoi Oder si Labe (Elba) cu afl. sai Ohre si Vltava. Lacuri alpine in Tatra. Clima temperat-continentala cu influente oceanice in V. Resurse importante de carbune (mai ales lignit); rezerve mici de de min. de fier, metale neferoase, caolin, uraniu, nisipuri cuartoase s.a. C. are dezvoltata ind. energetica (carbuni 119 mil. t. 1989), a energiei electrice (86,1 miliarde Kw/h, 1989), siderurgica (15,5 mil t. otel si 10,1 mil. t. fonta, 1989), electrotehnica, material feroviar, avioane, autovehicule (279.600 buc., din care 188,4 mii autoturisme, 1989), masini-unelte, instalatii si utilaje ind., produse chimice, ciment (10,9 mil t. 1989); traditie in prod. de portelanuri, ceramica, sticlarie, prelucr. lemnului (creioane), textila, alim. (bere, zahar, carne, lactate), poligrafica, marochinarie, incalt. Terenuri arabile (39 %), pasuni si finete (12,9 %), paduri (36 %). Se cultiva griu (6,4 mil t. 1989), orz (3,55 mil t. 1989), secara, porumb (1 mil t., 1989), sfecla de zahar (6,4 mil. t. 1989), cartofi (3,2 mil. t. 1989), in, hamei, tutun, plante furajere. Pomicultura si viticultura. Crestere intensiva a animalelor: porcine (7,4 mil. capete, 1989), bovine (5,1, il. capete, 1989), ovine (1 mil. capete, 1989), pasari. Cf.: 13,3 mii km (dintre care 3.798 km electrificate, 1988). Cai rutiere non-urbane: 73.112 km (489 km autostrazi, 1989). Cai navigabile interioare: 483 km. Flota fluviala: 615.000 trb (1988). Moneda: 1 koruna (coroana) = 100 haleru. Exporta masini, utilaje si mijloace de transport (c. 60%), produse metalurgice, textile, incalt., bere, produse ceramice, coloranti si importa petrol si gaze naturale, produse chimice, masini si utilaj ind., min. de fier, produse siderurgice s.a. – Istoric. Locuit din timpuri stravechi de triburi celtice, terit. C. a fost ocupat in sec. 1 d. Hr. de triburi germanice: incepind din sec. 5 s-au asezat aici triburi ale slavilor de apus. In 623 a aparut primul stat al acestora (destramat in 658). In sec. 9 s-au pus bazele statului feudal, cunoscut in istorie sub numele statul Marilor Moravi, care a existat pina in anul 906, cind s-a destramat in urma atacurilor triburilor maghiare. In prima jumatate a sec. 11, Slovacia a fost inclusa in componenta statului ungar. Statul ceh, aparut la sfarsitul sec. 9, sub conducerea dinastiei Premysl, a devenit nucleul in jurul caruia s-a constituit, in a doua jumatate a sec. 12, regatul Cehiei (Boemiei), intrat ulterior in componenta „Sfintului Imperiu Roman”. In prima jumatate a sec. 15, in Cehia a avut loc miscarea cunoscuta sub numele de razboaiele husite (1419-1434). In sec. 16-17 Cehia si Slovacia au ajuns in stapinirea Habsburgilor. Infringerea rascoalei antihabsburgice (1618-1620), prolog la Razboiul de 30 de ani (1618-1648) a dus la pierderea totala a independentei Cehiei (care se bucurase de o oarecare autonomie in statul habsburgic). Lupta popoarelor ceh si slovac pentru independenta, impotriva asupririi feudale, s-a intensificat in sec. 17-19, culminind cu revolutia de la 1848-1849, reprimata cu cruzime. La 14 nov. 1918, dupa infringerea Austro-Ungariei in primul razboi mondial si ca urmare a luptei de eliberare nationala a popoarelor ceh si slovac, s-a format Republica Cehoslovaca independenta (presedinte Tomas Masaryk). In sept. 1938, in urma acordului de la Munchen, C. i-au fost rapite regiunile sudete, iar in nov. 1938 partea de sud a Slovaciei a fost anexata de Ungaria; in mart. 1939 tara a fost ocupata de Germania fascista. Hitleristii au infiintat pe terit. ceh asa numitul „Protectorat al Cehiei si Moraviei”, Slovacia fiind proclamata stat „independent”. In anii celui de-al doilea razboi mondial s-a desfasurat o puternica miscare de rezistenta, culminind cu insurectiile armate din Slovacia (1944) si Praga (1945). In luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei, alaturi de armata sovietica au participat si trupele romane. La 9 mai 1945, in urma insurectiei nationale, cu sprijinul armatei sovietice, Praga a fost eliberata de sub ocupatia germana. Edvard Benes (aflat in exil intre 1940 si 1945) a revenit in tara, preluind prerogativele prezidentiale (detinute pina in 1948). In alegerile generale din 1946, partidul comunist s-a plasat pe primul loc (38% din voturi). Guvernul de coalitie, prezidat de C. Gottwald s-a dezagregat prin demisia ministrilor ce s-au opus interventiilor sovietice in politica tarii si a metodelor brutale ale comunistilor. Criza politica a fost solutionata prin actiunile de forta ale partidului comunist, care si-a asigurat controlul puterii („Lovitura de la Praga” din 25 febr. 1948). Regimul comunist s-a caracterizat prin masuri represive, care au avut un larg spectru politic (de la executarea fostului secretar general al partidului comunist, R. Slansky, la arestarea arhiepiscopului de Praga, monseniorul Beran). Dificultatile economice si tensiunile politice au determinat schimbari majore in conducerea de partid si de stat. Noul secretar general al P.C.C., Al Dubcek (ales la 5 ian. 1968) a initiat o politica de reforma („Socialismul cu chip uman”), care a alertat Pactul de la Varsovia. Membrii acestuia, cu exceptia Romaniei, au invadat C. in noaptea de 20/21 aug. 1968 punind capat „Primaverii de la Praga”. La 1 ian. 1969, Republica Socialista Cehoslovaca a devenit stat federal compus din doua republici egale: Republica Socialista Ceha si Republica Socialista Slovaca. Politica represiva si stagnarea economica au provocat mari nemultumiri, care si-au gasit expresia in miscarea contestatara „Carta 77”. In 1989, in cadrul modificarilor majore petrecute in viata politica internationala si ca urmare a intensificarii nemultumirii poporului au avut loc manifestatii de strada in urma carora regimul comunist a fost inlaturat („revolutia de catifea”, nov. 1989). Alegerile generale din 1990 au fost cistigate in Cehia de Forumul Cetatenesc si in Slovacia de Opinia Publica impotriva Violentei, Vaclav Havel devenind presedintele republicii. Puterea executiva este detinuta de presedinte si un cabinet de ministri, iar cea legislativa de Adunarea Federala. Alegerile parlamentare din 5-6 iun. 1992 au fost castigate de Partidul Democrat Cetatenesc al lui Vaclav Klaus si de Miscarea pentru o Slovacie Democrata a lui Vladimir Meciar. Dupa patru runde de negocieri bilaterale (19-20 iun.) s-a semnat un acord politic care prevede declansarea procesului de separare a Ceho-Slovaciei in doua state independente incepind cu 1 ian. 1993. Presedintele Vaclav Havel, nereusind sa stopeze acest proces de destramare a statului federal, a demisionat la 20 iul. 1992.

BIR, biruri, s. n. 1. Impozitul principal perceput in statele feudale romanesti de la tarani si mestesugari; p. gener. (pop.) impozit. ◊ Expr. A da bir cu fugitii = a disparea, a fugi (in mod las) dintr-un loc. 2. (Inv.) Tribut. – Din magh. ber.

CALIFAT, califate, s. n. 1. Forma de stat feudal-teocratica intemeiat de arabi pe teritoriile stapanite de ei, dupa moartea lui Mahomed. 2. Rangul de calif. 3. Durata guvernarii unui calif. – Din fr. califat.

BIR s. (IST.) 1. dare, impozit, (rar) contributie, impunere, (pop.) dajdie, (inv. si reg.) portie, slujba, (Maram.) sazolic, (Ban.) staier, (inv.) adau, adet, dabila, madea, mirie, nevoie, obicei, oranduiala, randuiala, seama. (~ catre statul feudal.) 2. v. tribut.

CRAI ~ m. 1) inv. (in unele state feudale) Conducator absolut al tarii; riga; rege; monarh; suveran; imparat. 2) fig. Barbat usuratic, care se tine de chefuri si de aventuri amoroase; craidon. 3) reg. (la jocul de carti) Figura care are imprimata pe ea chipul unui barbat cu coroana; rege; popa. /<sl. krali

IMAM ~i m. 1) Sef suprem religios, politic si militar al unui stat feudal arab. 2) Conducator al rugaciunii colective intr-o moschee; preot mahomedan. /<turc. imam

TATAR¹ ~a (~i, ~e) m. si f. 1) Persoana care face parte din populatia de baza a Tatariei sau este originara din Tataria. 2) ist. Persoana care facea parte din unul din triburile ce au format statul feudal Hoarda de Aur (sec. XII-XV) si hanatele de mai tarziu. /<tat., turc. tatar

TATARESC ~easca (~esti) 1) Care apartine Tatariei sau populatiei ei; din Tataria. 2) Care apartinea fostelor state feudale ale tatarilor sau populatiei lor; din fostele state feudale ale tatarilor. /tatar + suf. ~esc

MARCA³ s.f. Provincie in unele state feudale condusa de un margraf sau de un principe si care avea rolul de a intari granitele marilor imperii din evul mediu. [< germ. Mark].

DIETA² s. f. (in unele state feudale si capitaliste) adunare legislativa; (p. ext.) adunare politica reprezentativa. (< fr. diete, lat. dieta)

PREFECT s. m. 1. demnitar care conducea o prefectura la romani sau diverse unitati teritoriale in unele state feudale. 2. comandant al unei armate, al unei legiuni la romani. 3. sef administrativ si politic al unui judet (sau district). 4. preot sau calugar in institutele pedagogice ale iezuitilor, care conduce si supravegheaza cate un sector al activitatii elevilor. 5. (in trecut) elev, intr-un colegiu (religios), responsabil cu disciplina. (< lat. praefectus)

ALFONS (ALFONSO), numele mai multor suverani din statele feudale spaniole Aragon, Asturia, Galicia, Catalonia, Leon si Navarra (sec. 9-15).

BRITANNIA 1. Denumirea conventionala data insulei britanice in perioada anterioara cuceririi romane si a invaziei anglo-saxone (sec. 5-6). Incepind cu sec. 6, ins. s-a impartit in trei reg. istorice: Anglia, Tara Galilor si Scotia si in mai multe state feudale. 2. Prov. romana (52 i.Hr.-sec. 5 d. Hr.).

CALIFAT (‹ fr.) s. n. 1. (In sec. 7-13 in Orientul Mijlociu, in Nordul Africii si in Spania) forma de stat feudal-teocratica, instituita in teritoriile stapinite de arabi. 2. Demnitatea de calif (intre 1517 si 1924, sultanii Imp. Otoman aveau si titlul de calif). 3. Durata guvernarii unui calif.

CNEAZ (‹ sl.) s. m. 1. Titlu purtat de conducatorul unei formatiuni statale feudale; persoana avind acest titlu. In ev. med. la romani, categorie sociala constituita inainte de formarea statelor feudale printr-un proces de dezvoltare social-economica si alcatuita din stapini de pamint si sateni. Cu timpul a cunoscut un proces de diferentiere sociala; o parte dintre ei au intrat in rindul starilor privilegiate, iar altii, majoritatea, au ramas oameni liberi, fara privilegii, intermediind intre stapinii feudali taranimea saraca sau dependenta. C. din Transilvania au avut un important rol militar in lupta impotriva turcilor. In Banat ei s-au mai numit si chineji. 2. (In ec. 16-17 in Tara Romaneasca) Om liber de servitute; primar; jude.

HAFSIZI, dinastie berbera intemeiata de seicul Abu Hafs Umar ibn Iahia al-Hintati. A condus (1228-1574) statul feudal din N Africii (care includea Tunisia, N Algeriei, N Marocului si NV Libiei de astazi) cu capitala la Tunis.

RAJAH ~i m. (in India antica si feudala) 1) Conducator al statului. 2) Descendent al unei familii regale; print indian. /<fr. rajah

DINAST s. m. 1. (ant.) sef de trib, suveran al unui stat mai mic. ◊ feudal suzeran sau vasal. 2. intemeietor al unei dinastii. (< fr. dynaste, gr. dynastes)

BOIER, boieri, s. m. 1. Mare stapan de pamant (care detinea, uneori, si o functie inalta in stat); persoana din aristocratia feudala; nobil; p. ext. stapan. ♦ (Fam.) Persoana cu atitudini, obiceiuri sau pretentii de aristocrat. 2. (Inv.) Titlu de politete (echivaland cu „domnule”), adresat persoanelor instarite, celor cu functii administrative etc. – Din sl. boljarinu (pl. boljare).

DOMENIU, domenii, s. n. 1. Proprietate funciara feudala intinsa, care a stat la baza societatii medievale in Europa Apuseana. 2. Sector al unei stiinte, al unei arte; sfera de activitate. 3. (Mat.) Multime de puncte situate pe o dreapta, pe o suprafata, in spatiu, caracterizata prin aceea ca pentru fiecare punct exista o vecinatate a lui cuprinsa in multime si prin faptul ca oricare pereche de puncte din multime se pot uni printr-o linie poligonala cuprinsa in acea multime. 4. (Fiz.) Interval de valori pentru care poate fi folosit un instrument dat de masura. – Din fr. domaine. Cf. lat. dominium.

DINAST s.m. Sef de trib sau suveran al unui stat mai mic din antichitate. ♦ feudal suzeran sau vasal. [< fr. dynaste, gr. dynastes].

VASAL s. m. f. (in oranduirea feudala, in apusul Europei) persoana, stat care, in schimbul unor beneficii sau feude, datorau suzeranului de care depindeau omagiu, fidelitate si unele obligatii civile si militare; (p. ext.) om, grup dependent de un altul. ◊ (adj.) supus, tributar. (< fr. vassal)

BLAZON, blazoane, s. n. Semn conventional distinctiv al unui stat, oras sau (in oranduirea feudala si capitalista) al unei familii nobile; stema. – Fr. blason.

STAT¹, state, s. n. 1. Organizatie politica a clasei economiceste dominante, care are ca scop apararea ordinii economice existente si reprimarea impotriva altor clase; teritoriul si populatia asupra carora isi exercita autoritatea aceasta organizatie; tara. ◊ Stat socialist = stat de tip nou, infaptuit si condus de clasa muncitoare, a carui esenta o formeaza dictatura proletariatului si care are ca scop desfiintarea exploatarii si construirea societatii fara clase. ◊ Loc. adj. De stat = a) care emana de la stat; b) care e condus si controlat de stat, care apartine statului; oficial; c) care angajeaza statul, care se refera la stat. ♦ Om (sau barbat) de stat = persoana cu rol important in conducerea treburilor tarii. 2. (La pl., in oranduirea feudala). Denumire a organelor reprezentative din anumite tari. Statele generale din Franta – Fr. etat (lat. lit. status).

ARISTOCRATIE, aristocratii, s. f. (In oranduirea sclavagista si feudala) Clasa sociala conducatoare, care detine puterea de stat si asupreste celelalte clase sociale; (in oranduirea capitalista, ca ramasita a oranduirilor anterioare) patura superioara a claselor exploatatoare, care se bucura de diferite privilegii si avantaje datorita obarsiei si bogatiei sale; nobilime, boierime. ♦ Varfurile privilegiate ale unei clase sau ale unui grup social exploatator. – Fr. aristocratie (< gr.).

ARISTOCRATIE s.f. Clasa sociala conducatoare care detine puterea de stat si asupreste celelalte clase (in oranduirea sclavagista si feudala); patura restransa care se bucura de diferite privilegii; nobilime. ♦ (Fig.) Varfurile privilegiate ale unei clase sau ale unui grup social, care s-au desprins de clasa din care fac parte si se bucura de avantaje speciale. [< fr. aristocratie, it. aristocrazia, gr. aristokratia < aristos – nobil, kratos – putere].

ARISTOCRATIE s. f. clasa sociala conducatoare care detine puterea de stat si asupreste celelalte clase (in oranduirea sclavagista si feudala); patura restransa a claselor exploatatoare, care beneficiaza de mari privilegii; nobilime. ◊ varfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte si se bucura de avantaje speciale. (< fr. aristocratie, gr. aristokratia)

SUZERANITATE s.f. Drept al seniorului feudal suzeran asupra vasalilor sai. ♦ Drept de stapanire al unui stat fata de alt stat care, desi are un guvern propriu, nu are autonomie completa. [Cf. fr. suzerainete].

ANGHELOS, dinastie de imparati bizantini (1185-1204), intemeiata de Isac II (1185-1195). In timpul ei s-a inasprit exploatarea fiscala si s-a consolidat puterea marilor feudali. In urma rascoalei valahilor si bulgarilor (1185-1186) s-a creat statul condus de dinastia Asanestilor, iar participantii la cea de-a patra cruciada (1202-1204) au cucerit capitala bizantina (apr. 1204), ceea ce a marcat sfirsitul dinastiei, precum si crearea Imperiului latin de Constantinopol.

BOIERIE ~i f. (in societatea feudala) 1) Rang de boier. 2) Situatie de boier. 3) Functie inalta in ierarhia administrativa a statului. 4) fig. fam. Comportare ca de boier. [Art. boieria; G.-D. boieriei; Sil. bo-ie-ri-e] /boier + suf. ~ie

SUZERAN s.m. Mare senior feudal care poseda o feuda de care depindeau alte feude, socotite ca vasale. // adj. (Despre state, natiuni etc.) Care nu depinde de nimeni, care exercita o autoritate asupra altui stat (vasal), amestecandu-se in treburile lui interne. [Cf. fr. suzerain].

SUZERAN, -A I. s. m. mare senior feudal care poseda o feuda de care depindeau alte feude, socotite ca vasale. II. adj. (despre state, natiuni) care nu depinde de nimeni, care exercita o autoritate asupra altui stat. (< fr. suzerain)

BOIER, boieri, s. m. 1. (In oranduirea feudala a unor tari) Reprezentant al clasei exploatatoare, facand parte din randul marilor proprietari de pamant (si care detinea o functie inalta in stat); (in regimul burghezo-mosieresc) persoana apartinand claselor dominante; (in special) mosier; p. ext. stapan. ◊ (In oranduirea feudala) Boier de divan (sau cu barba) = boier de rang inalt care facea parte din divanul domnesc. Boier mare ( sau velit) = boier de rangul intai. ♦ (In regimul burghezo-mosieresc) Persoana cu atitudini si obiceiuri de aristocrat. ◊ Expr. A face pe boierul = a adopta o atitudine de dispret fata de lumea muncitoare; (in special) a se feri de munca; a astepta sa fie servit. 2. (Inv.) Titlu de politete (echivaland cu „domnule”). – Slav (v. sl. boljarinu, pl. boljare).

PLEBE s. f. 1. (In Roma antica) Categorie sociala de oameni liberi fara o activitate permanenta, care traiau din castiguri intamplatoare si din distributii facute de stat. 2. (In evul mediu) Patura cea mai saraca a populatiei orasenesti din apusul Europei, aflata in afara ierarhiei feudale si care, alaturi de taranime, a avut un rol important in revolutiile din sec. XVI-XVII. 3. (Livr.) Patura sociala fara drepturi, asuprita si exploatata; p. ext. multime, gloata. ♦ Fig. Categorie sociala declasata; drojdia societatii. – Din fr. plebe, lat. plebs, -bis.

VECIN, -A, vecini, -e, adj., subst. I. 1. Adj. Care este, se afla, sta alaturi, in apropiere de cineva sau de ceva. 2. S. m. si f. Persoana care traieste, locuieste, se afla alaturi sau in apropiere de cineva ori de ceva; popor, stat etc. care este vecin (I1) cu alt popor, cu alt stat etc. ◊ Loc. adv. Prin (sau in) vecini = prin (sau in) apropiere, (pe undeva pe) alaturi. II. S. m. Taran aservit stapanului feudal din Moldova medievala, obligat sa faca acestuia prestatii in munca sau sa dea contributii in natura ori in bani; ruman, iobag. – Lat. vicinus.

APANAJ s.n. 1. Domeniu feudal acordat fiilor caselor domnitoare (fara insa a trece in proprietatea lor) pentru a le asigura existenta ; proprietate, venit acordat din bunurile statului unui membru al familiei domnitoare. 2. Bun material sau spiritual care se atribuie cuiva sau este acaparat de cineva ; (fig.) ceea ce este propriu cuiva. [Var. apanagiu s.n. / < fr. apanage, cf. lat. ad – la, panis – paine].

BURGHEZIE s.f. 1. (In oranduirea feudala) Locuitorii de la orase; populatia oraselor, targoveti, orasenime. 2. Clasa sociala care, in oranduirea capitalista, poseda mijloacele de productie si detine puterea de stat. [Gen. -iei. / cf. fr. bourgeoisie, it. borghesia].

CENS s. n. 1. (In statul roman) Recensamant al cetatenilor si al averii lor, efectuat din cinci in cinci ani, pentru a servi ca baza la recrutare, la fixarea impozitelor, la exercitarea drepturilor politice etc. 2. (In oranduirea feudala) Renta in bani sau in natura datorata seniorului de catre posesorul pamantului. 3. (In unele tari capitaliste) Catimea de impozit prevazuta de legile electorale restrictive ale epocii, necesara pentru acordarea dreptului de alegator sau de ales si pentru delimitarea colegiilor electorale din care faceau parte cetatenii. – Lat. lit. census.

stat¹ s.n. 1. Organizatia politica a clasei economiceste dominante in societate, care are drept scop apararea ordinii economice si politice existente si reprimarea impotriva claselor opuse; tara. 2. Unitate administrativ-teritoriala autonoma in unele republici din America si in Australia. 3. (La pl.; in oranduirea feudala) Denumire a organelor reprezentative din anumite tari. [Pl. -te, -turi. / < lat. status, it. stato, fr. etat].