REZOL, rezoli, s. m. Produs de condensare al fenolului cu formaldehida, in prezenta unui catalizator bazic, cu aspect de masa sticloasa, galbena sau bruna, casanta si usor de pulverizat, solubil in solventi organici. – Din fr. resol, germ. Resol, rus. rezol.

PRENADEZ s.n. Adeziv pe baza de elastomeri sintetici si solventi organici. (n. com.)

NITROTOLUEN s.n. Nitroderivat al toluenului, care se prezinta ca o substanta galbuie cu miros caracteristic, insolubila in apa, solubila in solventi organici si care se foloseste pentru obtinerea unor amine. [Pron. -lu-en. / < fr. nitrotoluene].

PARALAC s. n. grup de rasini sintetice (ne)modificate de uleiuri vegetale, dizolvate sau nu in solventi organici, folosite la fabricarea liantilor pentru cerneluri de tipar, emailuri, vopsele, a lacurilor etc. (< para¹- + lac)

TIOCOL s. m. 1. produs sintetic, rezistent la uleiuri si la solventi organici, adaos la cauciuc pentru a-i imbunatati calitatile. 2. substanta chimica in tratamentul traheitelor si al bronsitelor. (< fr. thiokol, germ. Thiokol)

CHIHLIMBAR (‹ tc.) s. n. Rasina fosila provenita din unele specii de pin (Pinus succinifera), avind culoare caracteristica galbena ca mierea sau de ceara, fiind uneori brun-rosu sau verde-negru. Se topeste la 300 ºC, arde cu flacara, se dizolva in solventi organici si se electrizeaza prin frecare. Prezinta incluziuni diverse (gazoase, pamintoase, lichide), resturi de insecte sau de plante fosile bine conservate. Se gaseste in nisipurile glauconitice oligocene din Galitia, iar in Romania, indeosebi pe valea Sibiciului si se numeste rumanit si moldavit. Este folosit pentru confectionarea obiectelor de podoaba. Sin.: succin, ambra galbena.

PENTAN s. m. hidrocarbura saturata aciclica din seria parafinelor, obtinuta prin fractionarea gazolinei, solvent in sinteze organice. (< fr. pentane)

CETONE (‹ fr., {s} gr. [a]cetone) s. f. pl. Compusi organici care contin una sau mai multe grupari carbonil legate de cite doi radicali organici diferiti, saturati sau nesaturati, ciclici sau aciclici. Utilizate ca solventi, intermediari in sinteza organica etc.

METILCETONA s. f. Compus organic lichid cu miros caracteristic, utilizat ca solvent si ca intermediar la fabricarea unor medicamente si rasini sintetice; butanona. – Din fr. methylcetone.

HALOGENARE (‹ dupa fr.) s. f. Reactie chimica prin care se introduc unul sau mai multi atomi de halogen in molecula unui compus organic. Se foloseste (in special fluorurarea si clorurarea) la obtinerea unor solventi, freoni, polimeri, coloranti etc.

TETRACLORURA s. f. combinatie a clorului cu un element tetravalent. ♦ ~ de carbon = compus organic lichid, incolor, cu miros placut, in unele aparate de stins incendiile, ca solvent neinflamabil, la fabricarea lacurilor, a insecticidelor etc. (< fr. tetrachlorure)

BENZEN (‹ fr. {i}) s. m. Substanta chimica, cap de serie al hidrocarburilor aromatice; lichid incolor volatil, insolubil in apa, solubil in alcool in orice proportie, obtinut din gazele de cocserie, din gudroanele carbunilor de pamint sau din fractiile petroliere bogate in hidrocarburi aromatice; este materia prima importanta la fabricarea unor compusi organici (anilina, nitrobenzen, stiren, fenol, hexaclorciclohexan etc.), in sinteza colorantilor, a medicamentelor, a parfumurilor; bun solvent. Impropriu este numit benzol.

CLOROFORM s. n. compus organic al clorului, lichid incolor, volatil, cu miros caracteristic si gust dulceag, folosit in medicina, ca solvent etc.; triclormetan. (< fr. chloroforme)

ETER¹ I. s. m. 1. (ant.) al cincilea element consecutiv al cosmosului (alaturi de foc, apa, aer si pamant). 2. compus organic rezultat, prin elimintarea apei, din combinarea unui alcool cu un acid. 3. compus organic obtinut prin fierberea alcoolului etilic cu acid sulfuric, lichid incolor, foarte volatil si inflamabil, cu miros aromatic specific, folosit ca solvent in industrie, in medicina etc. II. s. n. (fig.) aer, atmosfera, cer, vazduh. (< fr. ether, lat. aether, gr. aither, cer)