CUNUNA, cununi, s. f. 1. Impletitura in forma circulara, facuta din flori, frunze sau ramuri (care se pune pe cap). ◊ Expr. A sta cununa imprejurul cuiva = (despre un grup de persoane) a sta imprejurul cuiva, formand un cerc inchis. Cununa de raze (sau de lumina) = aureola. Cununa de munti (sau de dealuri, de paduri) = lant, sir de munti sau de dealuri, de paduri, dispuse in cerc. 2. Coroana care se acorda in antichitate invingatorilor (in razboi si la concursurile sportive sau literare). ♦ Fig. Glorie, faima, renume. 3. Coroana care se asaza pe capul celor care se casatoresc dupa ritualul religios. 4. Funie, impletitura de ceapa, de usturoi etc. 5. Grinda principala cu care se inchide in partea de sus un perete de lemn si pe care se reazema celelalte grinzi ale tavanului si ale acoperisului. – Lat. corona.

LANT ~uri n. 1) Obiect constituit dintr-un sir de verigi, asamblate consecutiv intre ele si folosit pentru legare, suspendare, tractiune etc. 2) Unealta constituita din mai multe vergele metalice puse cap la cap si folosita la masurarea pamantului. 3) fig. Succesiune de elemente omogene; sir; rand; serie. ◊ ~ de munti sistem muntos; sir de munti. Reactie in ~ succesiune de reactii elementare, care continua de la sine, una din alta. A se tine ~ a urma unul dupa altul fara intrerupere. In ~ in sir continuu. /<bulg. lanec

furcatura s.f. (reg.) bifurcarea unui sir de munti.

POARTA porti f. 1) Deschizatura intr-un gard sau zid care face posibila intrarea intr-un spatiu imprejmuit si iesirea din el. 2) Panou mobil (simplu sau dublu) care inchide aceasta deschizatura. ◊ Din ~ in ~ din casa in casa; la fiecare casa. ~-n ~ peste drum; vizavi. A se uita (sau a sta, a ramane) ca vitelul la ~ noua a ramane dezorientat, uluit in fata unei situatii neasteptate. A bate la toate portile a se adresa tuturor dupa ajutor. 3) Loc de intrare (special amenajat) intr-un oras sau intr-o cetate. 4) Cadru cuprins intre doua bare verticale unite in partea de sus printr-o orizontala si inchis printr-o plasa, in care se trimite mingea sau pucul la unele jocuri sportive. 5) inv. Curtea sultanului turcesc. ◊ ~a Otomana Imperiul Otoman. 6) Vale ingusta intre doua siruri de munti (prin care trece o apa curgatoare). [G.-D. portii] /<lat. porta

scovardatura, scovardaturi, s.f. (inv. si reg.) 1. adancitura, scobitura; depresiune, vale. 2. (in forma: scofordatura) inaltime de proportii mai mici in sirul unor munti.

BRAU, braie, s. n. I. 1. (Adesea fig.) Cingatoare lata, de lana, de piele, de matase etc., pe care o poarta taranii. ◊ (Placinte) poale-n brau = placinte facute din bucati patrate de aluat, la care colturile se intorc peste umplutura de branza. ◊ Expr. A sta cu mainile in brau = a nu face nimic. ♦ Cingatoare lata pe care o poarta preotii ca semn al unui grad ierarhic; cingatoare la fel cu odajdiile purtata in timpul slujbei de preoti si arhierei. 2. Partea corpului pe care o incinge braul (1); mijloc. 3. Ornament colorat sau in relief care inconjura usile si ferestrele sau incinge un zid; p. ext. dunga. ♦ Fasie de teren acoperita cu iarba care strabate un perete de stanca. 4. sir, lant. Braul muntilor. II. (Cor.) Braulet (2). – Comp. alb. bres, brezi.

PAS² ~uri n. Cale naturala de trecere intre doi munti sau intre doua siruri muntoase; trecatoare; defileu. /<germ. Pass, fr. pas

TRECATOARE ~ori f. Cale naturala de trecere intre doi munti sau intre doua siruri muntoase; defileu; pas. /a trece + suf. ~atoare

abrupt, -a adj. (lat. abruptus, fr. abrupt). Prapastios: munte abrupt. Fig. Fara sir, aspru: stil abrupt. Adv. A scrie abrupt.

C********A s. f. lant de munti cu lungimea foarte mare, din mai multe siruri paralele. (< fr. c********e, sp. c********a)

sir, siruri, s. n. 1. Grup, multime de fiinte sau de lucruri dispuse in succesiune, desfasurate in linie (dreapta); rand, sirag (1). ◊ Loc. adv. si adj. In sir = in rand unul dupa altul. ♦ sirag (2). ♦ (Inv.) Rand scris sau tiparit. ♦ Lant de munti; masiv muntos. ♦ Dara formata de un lichid care se prelinge pe ceva. 2. Succesiune de fapte, evenimente, unitati de timp etc. sir de intamplari. ◊ Loc. adj. si adv. In sir = pe rand, succesiv, neintrerupt, necontenit. 3. Desfasurare continua si regulata, inlantuire logica a ideilor, a faptelor intr-o expunere, intr-o relatare; fir. ◊ Loc. adj. si adv. Fara sir = lipsit de legatura logica, incoerent. 4. (Mat.) Multime infinita, ordonata, ale carei elemente pot fi puse in corespondenta cu multimea numerelor naturale. – Refacut dupa sire (pl. lui sira).

C*********I, muntii ~, cel mai lung lant muntos de pe glob (c. 18.000 km), situat de-a lungul tarmurilor vestice ale Americii de Nord si de Sud (Anzi), constituit din doua siruri paralele. Alt. max.: 6.193 m (vf. McKinley), in America de Nord si 6.959 (vf. Aconcagua)., in America de Sud. Latime max.: c. 1.600 km in America de Nord si c. 900 km in America de Sud. Supr. totala: c. 90 mii km². Formeaza cumpana de ape dintre oceanele Atlantic si Pacific. Circa 80 de vulcani activi. In depr. intramontane se afla deserturi si semideserturi intinse. Bine impaduriti. Expl. de min. de cupru, aur, argint, cositor, plumb, platina, salpetru, petrol si carbune.

sir ~uri n. 1) Grup de obiecte sau de fiinte aranjate unele langa altele in linie; rand. ◊ In ~ in rand. ~uri-~uri unii dupa altii. A se tine ~ a urma unul dupa altul. 2) Serie de cuvinte care formeaza o linie orizontala intr-un text; rand. 3) Succesiune de elemente omogene; rand; serie. ~ de munti. ~ de case. 4) Inlantuire logica a faptelor sau a ideilor intr-o relatare. ◊ Fara ~ fara nici o legatura logica. /<lat. sira