pojita, pojite, s.f. (reg.) 1. piele de oaie sau de miel, fara lana, de culoare alba, folosita in cojocarie; mesina. 2. piele de oaie (cu lana pe ea) folosita la confectionarea cojoacelor si a altor obiecte de imbracaminte. 3. sipca de lemn fixata pe grinzile unui pridvor, pe partea din afara.

CAVALET s. n. 1. suport pe care se asaza ambarcatiile sau diferitele obiecte la bordul unei nave ori pe uscat. 2. sipca de lemn care se fixeaza provizoriu pe cofrajul placii unui planseu de beton. (< it. cavalletto)

CAVALET s.m. 1. Postament special pe care se asaza ambarcatiile sau diferitele obiecte si instalatii la bordul unei nave sau pe uscat. 2. sipca de lemn care se fixeaza provizoriu pe cofrajul placii unui planseu de beton. [< it. cavalletto].

JALUZEA ~ele f. Stor confectionat din sipci subtiri de lemn, metal sau plastic, dispuse paralel pe doua chingi verticale, in asa fel incat sa poata fi strans sau desfacut la necesitate. [Art. jaluzeaua] /<fr. jalousie

let, leturi, s.n. (reg.) sipca, fasie de lemn pentru constructii.

sipci, sipcesc, vb. IV (reg.; despre pereti sau tavane de lemn) a bate sipci; a acoperi cu sipci, batute paralel; a sipcui, a susali, a spraitui.

susali, susalesc, vb. IV (reg.; despre pereti sau tavane de lemn) a bate sipci; a sipcui.

PANEL, panele, s. n. Semifabricat de lemn alcatuit dintr-o placa de lemn, un miez de sipci, de scanduri inguste sau de fasii de furnir gros, acoperit pe ambele fete cu cate o foaie de furnir, intrebuintat mai ales la fabricarea mobilelor. – Din germ. Paneel.

PANEL¹ s. n. 1. metoda de investigatie repetitiva in stiintele social-istorice, in cercetarile de marketing etc. pentru urmarirea evolutiei unui fenomen prin solicitari de informatii, la intervale stabilite in prealabil, de la aceleasi grupuri de persoane, unitati de desfacere etc. ◊ reuniune-dezbatere. 2. semifabricat dintr-o placa de lemn cu miez de sipci incheiate intre doua foi de furnir, servind la fabricarea mobilei etc. (< germ. Paneel, /1/ engl. panel)

sipca (-ci), s. f. – lemn subtire si lung de forma paralelipipedica. Bg., sb., slov. sipka, sibka (Tiktin; Candrea), din sl. siba. – Der. sipcui, vb. (a scoate sipci dintr-un trunchi; a umple cu sipci spatiile libere ale unei armaturi).

purici, puricesc, vb. IV (reg.) 1. (despre sipci, cuisoare sau pene de lemn) a bate in peretii sau in barnele unei case, pentru a fixa tencuiala sau lutul; a fixa cu purici (pietre). 2. (despre bucati mici de caramida sau de piatra) a lipi pe peretii noi ai unei case, pentru a le mari rezistenta.

slai, slaiuri, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre cele doua scanduri care leaga talpile unei sanii; oplean. 2. fiecare dintre scandurile care formeaza partile laterale ale unei ambarcatii; scandura care formeaza marginea de sus a unei luntri; usna. 3. polita in perete pe care se tin lucruri de gospodarie 4. fiecare dintre stalpii care sustin podul morii. 5. banca transversala facuta dintr-o scandura lata si fixata in partea dinapoi a unei barci. 6. fiecare dintre tabliile sau dintre cele doua scanduri care leaga tabliile patului. 7. ghizdurile din barne ale unei fantani. 8. marginea de sus sau balustrada unei prispe. 9. scoc prin care se scurge vinul din vasul in care se pun strugurii pentru stors. 10. canal format din trei scanduri, care transporta apa ce cade pe roata ferastraului mecanic. 11. scobitura in forma unui santulet prin care se imbuca si se fixeaza doua piese componente ale unui obiect din lemn. 12. fiecare dintre cele doua sipci care se bat in stalpii unei case, pentru a fixa capetele barnelor. 13. barna de lemn.

PANEL¹ s.n. Placa de lemn formata dintr-un miez de sipci incheiate intre doua foi de furnir. [Pl. -le, -luri. / < rus. paneli, germ. Paneel].

sipca, sipci, s. f. Fiecare dintre bucatile de lemn subtiri si lungi (de forma paralelipipedica) folosite in lucrari de tamplarie sau de dulgherie. – Din bg., scr. sipka.

purecitura s.f. (reg.; cu sens colectiv) sipci subtiri care se bat pe peretii caselor de lemn, pentru a fixa tencuiala sau lutul.

prevesteala, prevesteli, si prevestele, s.f. (reg.) 1. val, ceata (care tulbura vederea), incetosare, impaienjenire; cataracta, leucom. 2. (inv.) diafragma (la corp). 3. peritoneu. 4. membrana care inveleste sub coaja continutul oului. 5. pielita formata deasupra laptelui. 6. seva arborilor de sub coaja. 7. numele unor obiecte folosite la intarit, la fixat, la innadit (sub forma: privisteala); bucata de scandura, sipca adaugata la ceva; (sub forma: privistea, prevestea) pana de lemn.

LEAT ~uri n. Bucata lunga si subtire de lemn (de obicei in patru muchii) folosita in tamplarie si la constructii; sipca. /<ung. lec

PAIANTA, paiante, s. f. Sistem de constructie a peretilor unor case, care consta dintr-un schelet de lemn avand golurile umplute sau acoperite cu diferite materiale (impletituri de nuiele ori sipci tencuite cu lut, chirpici etc.); material care alcatuieste asemenea sistem de constructie. – Din tc. payanda.

PERVAZ, pervazuri, s. n. 1. Cadru de scanduri care acopera rostul dintre perete si tocul unei usi, al unei ferestre etc.; p. ext. partea de jos a tocului unei ferestre. ♦ Deschizatura in care este situata o usa sau o fereastra. 2. sipca sau scandura ingusta, fixata la marginea dinspre perete a unei pardoseli de lemn pentru a acoperi rostul dintre pardoseala si perete. ♦ Piesa de lemn asezata la partea superioara a unui lambriu, pentru a forma o cornisa mica. 3. (Astazi rar) Rama, cadru (din lemn) pentru un tablou, o oglinda, un instrument etc. [Var.: (reg.) privaz s. n.] – Din tc. pervaz.

CAPRIOR (lat. capriolus) s. m. 1. Mamifer artiodactil, rumegator, raspindit in toate padurile de cimpie si deal, mai mic decit cerbul (c. 1 m si 20-30 kg), cu blana roscata vara si surie iarna, corp zvelt, picioare subtiri si agile, coarne pline, caduce; longevitate, 10-12 ani. Masculul caprioarei. 2. Fiecare dintre barele de lemn care sustin invelitoarea unui acoperis si stratul-suport al acesteia (astereala sau sipci).

susa¹, suse, s.f. (reg.) fiecare dintre sipcile care se bat paralel, la mica distanta una de alta, pe peretii sau pe tavanele de lemn, ca sa se prinda muruiala.

parcan, parcane, s.n. (inv. si reg.) 1. intarire, fortificatie din barne, scanduri; zid de aparare, parapet. 2. ingraditura de lemn, palanca facuta pentru zagazuirea apelor. 3. constructie rudimentara cu rol de delimitare sau incadrare (perete, zid, gard, strunga etc.). 4. barna, stalp de constructie. 5. ingramadire de busteni adusi de ape. 6. parti de constructie sau de instalatii cu rol de sprijin, de fixare (toc, pervaz, prag, sipca etc.). 7. numele unor obiecte sau ale unor parti de obiecte de uz casnic (cadru, rama, chenar, dunga, sant). 8. numele mai multor unelte (de sapat santuri de imbinare pe sindrila, cutit special pentru inflorituri in lemn, unealta de zidarie etc.). 9. model de infloritura in lemn. 10. carare printre straturile gradinii.