CROCODIL, crocodili, s. m. 1. Reptila uriasa din ordinul crocodilienilor, care traieste in fluviile din tarile tropicale, cu corpul acoperit de placi osoase, cu coada lunga si cap alungit, cu falci lungi si dinti puternici (Crocodilus niloticus). ◊ Expr. (Fam.) Lacrimi de crocodil = plans prefacut, ipocrit. 2. Dispozitiv metalic fixat pe sinele de cale ferata si folosit pentru a transmite comenzile de semnalizare, actionand fluierul locomotivei in mers. 3. Cleste cu care, in laborator, se da dopurilor de pluta elasticitatea necesara folosirii lor. 4. Clema de forma unui clestisor cu falci dintate, folosit pentru realizarea unor legaturi electrice temporare si demontabile. – Din fr. crocodile, lat. crocodilus.

CONTRAsina, contrasine, s. f. sina de cale ferata asezata paralel cu sinele de cale ferata obisnuita pentru a reduce uzura rotilor, a evita deraierile la curbele prea pronuntate sau pentru a ridica soseaua (in dreptul trecerilor de nivel) la inaltimea sinelor. – Contra¹ + sina (dupa fr. contre-rail)

TRAVERSA, traverse, s. f. Grinda de fier, de lemn, de beton armat etc., asezata transversal pe axa longitudinala a unei constructii sau a unui sistem tehnic si folosita ca piesa de rezistenta la construirea scheletului unei cladiri, al unui pod, al unei masini etc. ♦ Bara de lemn, de metal sau de beton armat care se asaza transversal sub sinele de cale ferata si de care acestea se fixeaza prin crampoane sau suruburi. ♦ Parama sau grinda transversala fata de directia unei nave, pe care se sprijina puntea. ♦ Fasie de panza care se pune deasupra covorului pentru a-l proteja. – Din fr. traverse.

CRAMPON, crampoane, s. n. 1. Piron de otel cu sectiune patrata, cu care se fixeaza pe traverse sinele de cale ferata. 2. Bucata mica de talpa groasa, de cauciuc sau de material plastic care se aplica pe talpa unor bocanci de sport, pentru a asigura stabilitatea jucatorilor pe teren. 3. Radacina adventiva a unei plante agatatoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc. – Din fr. crampon.

CRAMPON ~oane n. 1) Cui de otel cu care se fixeaza pe traverse sinele de cale ferata. 2) Bucata mica de piele, cauciuc, lemn sau cuie de metal fixate pe talpa unor bocanci de sport pentru a impiedica alunecarea. 3) Radacina adventiva a plantelor agatatoare, cu ajutorul careia se agata de corpurile din apropiere. /<fr. crampon

TRAVERSA ~e f. 1) Bara de rezistenta asezata transversal pe axa longitudinala a unei constructii sau a unui sistem tehnic. 2) Fiecare dintre barele transversale instalate sub sinele de cale ferata de care se fixeaza prin suruburi. /<fr. traverse

TRAVERSA s.f. 1. Grinda transversala folosita ca piesa de rezistenta in construirea scheletului unui pod, a unei cladiri etc. ♦ Piesa, de obicei de lemn, care se asaza transversal sub sinele de cale ferata. ♦ Bara de metal, drug, parghie. 2. (Mar.) Parama transversala fata de directia unei nave. 3. (Mil.) Mica ridicatura de pamant amplasata pe santurile de tragere. [Pl. -se. / < fr. traverse].

TRAVERSA s. f. 1. grinda transversala ca piesa de rezistenta in construirea scheletului unui pod, a unei cladiri etc. ◊ piesa transversala sub sinele de cale ferata. ◊ baza de metal, drug, parghie. 2. (mar.) parama fixata transversal fata de directia navei. 3. (mil.) mica ridicatura de pamant amplasata pe santurile de tragere. 4. fasie de panza care se pune deasupra covorului pentru a-l proteja. (< fr. traverse)

LONGRINA, longrine, s. f. Grinda de lemn, de otel sau de beton armat, folosita drept cofraj lateral pentru o imbracaminte rutiera de beton, in cursul executarii acesteia. ◊ Longrina de deraiere = sina de otel fixata paralel cu sinele caii ferate, pe poduri si la curbe, pentru a reduce pericolul de deraiere. – Din fr. longrine.

LONGRINA s.f. (Constr.) Grinda care sustine un cofraj, o sina fixa pe traverse paralel cu sinele caii ferate, pentru a reduce pericolul de deraiere. [< fr. longrine].

LONGRINA s. f. 1. grinda care sustine un cofraj, o galerie de mina etc. 2. sina fixa pe traverse, montata paralel cu sinele caii ferate, pentru a reduce pericolul de deraiere. (< fr. longrine)

balast n., pl. uri (fr. ballast, d. engl. ballast, care e din aceiasi rad. cu germ. last. V. lest). Lest, savura. Petrisu pe care se pun sinele caii ferate.

JOANTA, joante, s. f. 1. Legatura facuta la capetele sinelor de cale ferata pentru a asigura continuitatea caii de circulatie. 2. Legatura intre doua bare de otel din armatura unui element de beton armat. – Din fr., engl. j***t.

ECARTAMENT, ecartamente, s. n. Distanta dintre urmele lasate pe teren de rotile aceleiasi osii ale unui vehicul; distanta dintre fetele interioare ale celor doua sine de cale ferata. – Din fr. ecartement.

TIRFON, tirfoane, s. n. Surub mare de otel folosit in fixarea sinelor de cale ferata pe traverse. – Din fr. tire-fond.

SABOT, saboti, s. m. 1. (Mai ales la pl.) Incaltaminte facuta dintr-o bucata de lemn scobit sau dintr-o talpa de lemn cu fete de piele groasa. 2. Imbracaminte metalica de protectie fixata la capatul unui pilon care trebuie infipt in pamant; papuc. 3. Organ al franei care serveste la micsorarea vitezei sau la oprirea unei masini. ♦ Dispozitiv care se monteaza pe o sina de cale ferata pentru a frana sau a opri vagoanele. – Din fr. sabot.

LUBRIFICATOR, lubrificatoare, s. n. Dispozitiv de ungere a coroanei sinelor de cale ferata, pentru a reduce uzura. – Din fr. lubrificateur.

CIUPERCA, ciuperci, s. f. 1. (La pl.) Increngatura de plante inferioare, lipsite de clorofila, care traiesc ca parazite sau ca saprofite si se raspandesc prin spori; (si la sg.) planta din aceasta increngatura, de obicei in forma de palarie carnoasa cu picior. ◊ Expr. Doar n-am mancat ciuperci! = doar n-am innebunit! Paguba-n ciuperci! = nu e nimic, putin imi pasa! 2. Obiect de lemn in forma de ciuperca (1), pe care se intinde ciorapul cand se carpeste. ♦ (Ir.) Palarie veche, adesea mototolita si turtita. 3. (In sintagma) Ciuperca sinei = partea superioara si ingrosata a unei sine de cale ferata, pe care se sprijina rotile vehiculelor, cand ruleaza. – Din bg. cepurka, scr. pecurka.

LOM, lomuri, s. n. Ranga speciala de otel, folosita la lucrarile de asezare a sinelor de cale ferata. – Din rus. lom.

RESABOTA, resabotez, vb. I. Tranz. A rectifica inclinarea sinelor de cale ferata (dupa un anumit timp de exploatare). – Re¹- + sabota.

CIUPERCA ~ci f. 1) la pl. Increngatura de plante inferioare, fara clorofila, care se inmultesc prin spori. 2) Planta din aceasta increngatura, cu corpul carnos, in forma de palarie si cu picior. ~ci otravitoare. ~ci comestibile. ◊ ~ de fermentare microorganism in forma de ciuperca folosit ca ferment. Doar n-am mancat ~ci doar nu mi-am iesit din minti. A rasari ca ~cile (dupa ploaie) a aparea in numar mare si in timp scurt. 3) Obiect din lemn de forma speciala pe care se imbraca ciorapul cand se tese sau se carpeste. 4) fig. iron. Palarie sau caciula veche si mototolita. 5): ~ca sinei partea de sus mai larga a unei sine de cale ferata, pe care ruleaza rotile trenului. [G.-D. ciupercii] /<bulg. tepurca, sb. peturka

ECARTAMENT ~e n. 1) Distanta dintre rotile situate pe aceeasi osie ale unui vehicul. 2) Distanta dintre sinele unei cai ferate. /<fr. ecartement

JOANTA ~e f. 1) Legatura facuta intre capetele sinelor de cale ferata. 2) Legatura rigida de armatura dintre doua piese metalice sau de lemn alaturate. /<fr. j***t

SABOT ~ti m. 1) mai ales la pl. Obiect de incaltaminte confectionat dintr-o bucata de lemn scobit sau dintr-o talpa de lemn cu fata de piele groasa. 2) Invelis metalic fixat pe varful ascutit al unui pilon (de lemn sau de beton) pentru a-l proteja si pentru a patrunde mai usor in pamant. 3) Piesa care serveste ca organ principal la o frana cu frictiune. ~ de frana. 4) Dispozitiv montat pe o sina de cale ferata pentru franarea vagoanelor. /<fr. sabot

TIRFON ~oane n. Surub mare care se foloseste la fixarea sinelor de cale ferata pe traverse. /<fr. tire-fond

CONTRAsina s.f. sina asezata paralel cu sina unei cai ferate pentru a usura trecerea rotilor la curbe si pentru a ridica soseaua la inaltimea sinelor in dreptul trecerilor de nivel. [Pl. -ne. / < contra- + sina, dupa fr. contre-rail].

CRAMPON s.n. 1. Piron cu care se fixeaza de traversa sina de cale ferata. 2. Mica bucata de talpa sau de cauciuc care se aplica pe talpa bocancilor de sport pentru a impiedica alunecarea. 3. Radacina adventiva a unei plante agatatoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc. ♦ Pedicel de fixare situat pe fata interioara a talului lichenilor. [< fr. crampon].

ECARTAMENT s.n. Distanta dintre axele urmelor celor doua roti de pe aceeasi osie a unui vehicul rutier. ♦ Distanta dintre muchiile interioare ale sinelor unei cai ferate. [< fr. ecartement].

ECLISA s.f. 1. Placa de lemn sau de metal care serveste la innadirea a doua piese (mai ales a sinelor de cale ferata). 2. (La pl.) Peretii laterali ai unui instrument cu coarde. [< fr. eclisse].

FERIBOT s.n. Nava pe care sunt instalate sine de cale ferata, folosita la transbordarea vagoanelor sau a trenurilor de la un mal la altul al unei ape. [< fr., engl. ferry-boat].

JOANTA s.f. Legatura rigida dintre doua piese metalice sau de lemn alaturate. ♦ Legatura intre capetele sinelor de cale ferata. [Pron. joan-. / < fr. j***t].

REFACTIE s.f. 1. Reducere a pretului unei marfi in caz ca aceasta, la livrare, nu corespunde conditiilor convenite. 2. Reconstruirea unei linii de cale ferata cand sinele acesteia au suferit o uzura peste limita admisibila. [Gen. -iei. / < fr. refaction].

TIRFON s.n. Surub de otel cu pasul mare, taiat in spirala, avand capul jumatate rotund, continuat cu o prisma patrata, care se foloseste la fixarea sinelor de cale ferata pe traverse. [< fr. tirefond].

CRAMPON s. n. 1. piron cu care se fixeaza de traversa sina de cale ferata. 2. mica bucata de talpa sau de cauciuc care se aplica pe talpa bocancilor de sport pentru a impiedica alunecarea. 3. radacina adventiva a unei plante agatatoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc. ◊ pedicel de fixare situat pe fata interioara a talului lichenilor. 4. (fig.) persoana insistenta si inoportuna. (< fr. crampon)

ECARTAMENT s. n. distanta care separa cele doua roti de pe aceeasi osie a unui vehicul rutier, a sinelor unei cai ferate. (< fr. ecartement)

FERIBOT s. n. nava cu sine de cale ferata, destinata a transborda vagoane, locomotive etc. peste un fluviu, un canal sau o stramtoare, fara ca pasagerii sa-si paraseasca locurile. (< fr., engl. ferry-boat)

JOANTA s. f. 1. legatura rigida dintre doua piese metalice sau de lemn, alaturate. 2. legatura intre capetele sinelor de cale ferata. (< fr., engl. j***t)

LUBRIFICATOR s. n. dispozitiv de ungere a coroanei sinelor de cale ferata. (< fr. lubrificateur)

RESABOTA vb. tr. a rectifica inclinarea sinelor de cale ferata, dupa un anumit timp de exploatare. (dupa fr. resabotage)

CIUPERCA (‹ bg.) s. f. 1. (La pl.) Increngatura de talofite lipsite de clorofila, heterotrofe (saprofite sau parazitare) uni- sau pluricelulare, care se reproduc prin spori si au ca aparat vegetativ un tal. Se cunosc c. 10.000 de specii. Au importanta in circuitul elementelor minerale in natura, in fermentatii (drojdia de bere); unele sint comestibile (zbirciogul, hribul) altele sint otravitoare (palaria-sarpelui); din ele se extrag antibiotice (penicilina din Penicillium), iar altele (parazite) produc pagube importante in agricultura (malura, taciunele). Multe dintre ele produc micoze la om. Sin. fungi. 2. Obiect de lemn, de forma unei ciuperci (1), pe care se intinde ciorapul cind se cirpeste. 3. Ciuperca sinei = partea superioara, ingrosata, a unei sine de cale ferata pe care ruleaza rotile. 4. C. eoliana = forma de relief eolian rezultata in urma procesului de coraziune. (ex.: Babele din masivul Bucegi, Tigaile din masivul Ciucas s.a.).

SABOTA vb. I. tr. 1. A impiedica, a submina, a frana in ascuns realizarea unui lucru, a unei actiuni; a impiedica intentionat buna desfasurare a unei activitati, a procesului de productie. 2. A ciopli, a cresta oblic traversele de cale ferata pentru fixarea sinelor. [< fr. saboter].

SABOTA vb. tr. 1. a impiedica, a submina, a frana intentionat buna desfasurare a unei activitati, a procesului de productie. 2. a ciopli, a cresta traversele de cale ferata pentru fixarea sinelor. (< fr. saboter)

sina s. v. bara, cale ferata, drum-de-fier, lingou, linie ferata.

CONTRAsina s. f. portiune de sina care dubleaza sina curenta a unei cai ferate in curbe, pe poduri, in dreptul trecerilor de nivel. (dupa fr. contre-rail)

ferata adj.f. cale ferata = drum special amenajat cu sine de otel, pe care circula trenurile; drum de fier. [Dupa fr. (voie) feree].

ferata adj. cale ~ = drum amenajat cu sine, pe care circula trenurile. (dupa fr. /voie/ feree)

AC ace n. 1) Obiect mic de metal, ascutit la un capat si prevazut la celalalt cu o gaura, prin care trece ata, care serveste la cusut. ◊ ~ tiganesc ac mare, pentru cusut panza groasa. A sta (sau a sedea) ca pe ace a fi foarte nerabdator. A calca ca pe ace a umbla incet pentru a nu face zgomot. A scapa ca prin urechile ~ului a scapa cu mare greutate. A gasi (a avea) ~ de cojocul cuiva a-i veni cuiva de hac. 2) Obiect asemanator cu aceasta piesa alungita, avand diferite intrebuintari. ~ de siguranta. ~ de par. ~ul ceasornicului. 3) Organ de aparare la unele insecte si animale. ~ul albinei. 4) Frunza subtire si ascutita a coniferelor. 5) sina mobila pentru dirijarea vehiculelor de cale ferata de pe o linie pe alta; macaz. 6): ~-de-mare peste marin in forma de andrea. /<lat. acus

MACAZ ~uri n. sina mobila pentru dirijarea vehiculelor de cale ferata de pe o linie pe alta; ac. ◊ A schimba macazul a) a orienta in alta directie cursul evenimentelor; b) a-si schimba parerile, conceptiile, ideile. /<turc. makas

DECOVIL, decovile, s. n. cale ferata ingusta, provizorie, alcatuita din panouri de sine care se asaza direct pe teren si care pot fi usor montate sau demontate, folosita pentru exploatari locale si temporare. ♦ (Impr.) Tren care circula pe o asemenea linie. ♦ (Impr.) cale ferata ingusta stabila. [Pl. si: decoviluri] – Din fr. decauville.

cale s. 1. drum, (inv. si reg.) poteca. (Ii sta in ~.) 2. cale ferata = drum-de-fier, linie-ferata, (pop.) sina, (Transilv., Bucov. si Ban.) strec. (Se deplaseaza pe ~.) 3. (ANAT.) cale aferenta v. cale motoare; cale motoare = cale aferenta. 4. directie, linie, sens. (Ce ~ va urma aceasta dezvoltare?) 5. v. mod. 6. filiera, intermediu, mijlocire. 7. (ASTRON.) calea lactee = calea-laptelui, (pop.) calea-robilor, drumul-robilor, (reg.) braul-Cosanzenii, braul-lui-Dumnezeu, braul-popii, calea-lui-Troian, calea-orbilor, calea-schiopilor, calea-tiganului, drumul-laptelui, paiele-tiganului; calea-Laptelui v. calea Lactee.

CONTRAsina ~e f. sina montata paralel cu linia principala a caii ferate, in special la curbe, pentru a evita deraierile, si la treceri de nivel, pentru a ridica terasamentul soselei. /contra- + sina

ferata, ferate, adj. (In sintagma) cale (sau linie) ferata = drum special amenajat prevazut cu sine, pe care circula trenurile; drum-de-fier. – Din fr. [voie] ferree.

LINIE s.f. 1. Figura continua cu o singura dimensiune, descrisa de un punct prin deplasare sau obtinuta prin intersectia a doua suprafete. 2. Trasatura imaginara care arata o directie data, o limita etc. 3. Descendenta, filiatie. 4. Sistem de fortificatii. ◊ Nava de linie v. nava. ♦ Sirul luptatorilor intr-o batalie; sir de transee; directia generala a pozitiilor trupelor. 5. Cele doua sine paralele pe care merge trenul; totalitatea instalatiilor unei cai ferate. 6. Legatura aeriana sau maritima intre doua puncte. ♦ Legatura de telecomunicatii intre doua puncte. 7. (La pl.) Trasaturile caracteristice ale unui obiect, ale fetei cuiva; contur, profil. ♦ Tinuta. 8. (Fig.) Orientare; directie. 9. (Poligr.) Rand intr-o pagina. ♦ Placa subtire de metal cu care se imprima liniile sau se distanteaza randurile. 10. Rigla. 11. (Mar.) Ecuator. [Pron. -ni-e, gen. -iei. / < lat., it. linea, cf. germ. Linie].

LINIE s. f. 1. figura continua cu o singura dimensiune, descrisa de un punct prin deplasare sau obtinuta prin intersectia a doua suprafete. 2. trasatura imaginara care arata o directie data, o limita etc. 3. descendenta, filiatie. 4. sistem de fortificatii. ◊ sirul luptatorilor intr-o batalie; directia generala a pozitiilor trupelor. 5. cele doua sine paralele pe care merge trenul; totalitatea instalatiilor unei cai ferate. 6. legatura aeriana sau maritima intre doua puncte. ◊ legatura de telecomunicatii intre doua puncte. 7. (pl.) trasaturile caracteristice ale unui obiect, ale fetei cuiva; contur, profil. ◊ tinuta. 8. (fig.) orientare; directie. 9. (poligr.) rand intr-o pagina. ◊ placa subtire de metal cu care se imprima liniile sau se distanteaza randurile. 1⁰. rigla. 1¹. (mar.) ecuator. 1². gama de produse (cosmetice). (< lat. linea, germ. Linie, fr. ligne)

MARCA¹, marci, s. f. 1. Semn distinct aplicat pe un obiect, pe un produs, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele, pentru a-l recunoaste etc. ♦ Tip, model, inscriptie (care indica sursa) de fabricatie. Marca de automobil. ◊ Loc. adj. De marca = de calitate superioara. ♦ (Inv.) Stema; blazon, emblema. ◊ Loc. adj. (despre oameni) de seama; marcant, distins. 2. Fisa de metal cu numar de ordine, cu care lucratorii isi dovedesc prezenta la lucru sau pe care o lasa in schimbul uneltelor primite. 3. Piatra sau bucata de sina vopsita in alb, asezata transversal intre doua linii de cale ferata care se intretaie, pentru a indica ramificatia liniei ferate si locul pana unde pot inainta vehiculele fara pericol de ciocnire. 4. Fig. Semn distinctiv, trasatura specifica, insusire caracteristica; particularitate. – Din ngr. marka, fr. marque. Cf. germ. Marke.

MONORAI s.n. cale ferata terestra sau, mai ales, suspendata, alcatuita dintr-o singura sina; monosina. [< fr. monorail].

PLACA s. f. 1. foaie de metal, lemn, sticla, ebonita etc. ♦ ~ aglomerata = placa din aschii de lemn presate cu diferiti lianti; ~ fotografica = placa de sticla acoperita pe una din fete cu o emulsie fotosensibila; ~ de acumulator = fiecare dintre electrozii unui acumulator, pe care se afla o pasta de materie activa. 2. disc muzical. ♦ a schimba (sau a intoarce) a = a schimba subiectul unei discutii sau comportarea fata de cineva. 3. ~ turnanta = disc de otel sau de fonta, prevazut cu sine, care, rotindu-se pe un pivot, serveste la intoarcerea vehiculelor usoare de cale ferata; (fig.) raspantie, incrucisare de drumuri. 4. ~ de fundatie = fundament de beton al unei cladiri; placa de baza. 5. tabla pe care este scris, sapat ceva. 6. proteza dentara. 7. ~ continentala = bucata relativ independenta a scoartei terestre, de forma unei calote sferice, care se misca in raport cu altele. (< fr. plaque)

sina, sine, s. f. 1. Fiecare dintre barele de otel laminate dupa un anumit profil si folosite drept cale de rulare pentru un vehicul cu roti (tren, tramvai) sau de ghidare pentru anumite piese mobile dintr-o instalatie tehnica. ♦ P. ext. cale ferata. 2. Cerc de otel care se monteaza pe rotile de lemn ale unui vehicul pentru a le feri de uzura. ♦ Banda de metal care se fixeaza pe unele obiecte de lemn (usi, lazi, butoaie etc.) pentru a le mari rezistenta la uzura. – Din pol. szyna, germ. Schiene.

VAGON, vagoane, s. n. 1. Vehicul de mari dimensiuni (propulsat sau autopropulsat), care circula pe sine si care serveste la transportul persoanelor, al marfurilor etc. ◊ Vagon de dormit = vagon cu cabine in care sunt instalate paturi pentru dormit; wagon-lit. Casa (sistem) vagon = casa ale carei incaperi se insira una dupa alta, ca vagoanele unei garnituri de tren. ◊ Compuse: vagon-restaurant = vagon amenajat pentru a servi ca restaurant; vagon-cisterna = recipient de forma cilindrica montat pe sasiu, folosit pentru transportul lichidelor pe calea ferata. 2. Cantitate de marfuri, de materiale care intra intr-un vagon (1) si care serveste ca unitate de masura. – Din fr. wagon.