AMFIBRAH, amfibrahi, s. m. Unitate ritmica formata, in metrica antica, dintr-o silaba lunga precedata si urmata de doua silabe scurte. ♦ Unitate ritmica alcatuita, in metrica moderna, dintr-o silaba accentuata precedata si urmata de doua silabe neaccentuate. – Din fr. amphibraque, lat. amphibrachus.

DACTIL, dactili, s. m. (In metrica moderna) Picior de vers format dintr-o silaba accentuata urmata de doua silabe neaccentuate; (in metrica greco-latina) picior compus din trei silabe, prima lunga si celelalte doua scurte. [Pl. si: (n.) dactile] – Din fr. dactyle, lat. dactylys.

ANAPEST, anapesti, s. m. (In versificatia greco-latina) Unitate metrica formata din doua silabe scurte urmate de una lunga; (in metrica moderna) unitate metrica alcatuita din doua silabe neaccentuate urmate de una accentuata. – Din fr. anapeste, lat. anapaestus.

DACTIL s.m. Picior de vers format dintr-o silaba accentuata, urmata de doua silabe neaccentuate; picior de vers greco-latin format dintr-o silaba lunga, urmata de doua silabe scurte. // (Si in forma dactilo-) Element prim si secund de compunere savanta, cu semnificatia „in legatura cu degetele”, „deget”; „in legatura cu masina de scris”. [Pl. -li, (s.n.) -le. / < lat. dactylus, gr. daktylos, cf. fr. dactyle].

ANAPEST s.m. Picior de vers format din doua silabe scurte si una lunga sau din doua silabe neaccentuate urmate de o silaba accentuata. [Cf. fr. anapeste, lat. anapaestus, gr. anapeistos].

AMFIBRAH, amfibrahi, s. m. Unitate ritmica formata (in metrica antica) dintr-o silaba lunga precedata si urmata de doua silabe scurte sau (in metrica moderna) dintr-o silaba accentuata precedata si urmata de doua silabe neaccentuate. – Fr. amphibraque (lat. lit. amphibrachus).

ANAPEST, anapesti, s. m. (In versificatia greco-latina) Unitate metrica, formata din doua silabe scurte urmate de una lunga; (in metrica moderna) picior de vers alcatuit din doua silabe neaccentuate urmate de una accentuata. – Fr. anapeste (lat. lit. anapaestus).

DACTIL (< fr., lat., gr. daktylos „deget“) s. m. Picior de vers format dintr-o silaba accentuata urmata de doua silabe neaccentuate (in metrica moderna) sau dintr-o silaba lunga urmata de doua scurte (in metrica antica).

CLAUZULA, clauzule, s. f. Fiecare dintre silabele accentuate de la sfarsitul unui vers care, prin dispunerea lor armonioasa impreuna cu silabele neaccentuate, creeaza un ritm expresiv. ♦ Cuvintele finale ale unei fraze in proza, ale unei strofe sau ale unui vers, dispuse astfel incat sa produca un efect expresiv. [Pr.: cla-u-] – Din lat. clausula.

ANACRUZA, anacruze, s. f. 1. Nota sau grup de note care formeaza o masura incompleta la inceputul unei compozitii muzicale. 2. Prima silaba neaccentuata a unui vers. – Din fr. anacrouse.

ANACRUZA s.f. 1. (Lit.) silaba neaccentuata la inceputul unui vers, care nu conteaza ca parte a acestuia. 2. (Muz.) Masura incompleta la inceputul unei compozitii muzicale; auftact. [< fr. anacrouse, cf. gr. ana – inainte, krousis – accent].

ARSIS s.n. (op. tesis) silaba neaccentuata in versificatia antica ; ridicare a vocii. ♦ Accent tonic. [< fr., lat., gr. arsis].

CLAUZULA s.f. Organizare ritmica a cuvintelor la sfarsitul unui vers, al unei strofe sau al unei fraze, astfel incat sa se realizeze o agreabila impresie acustica. ♦ silaba accentuata impreuna cu silabele neaccentuate de la sfarsitul unui vers; vers final al unei strofe. [Pron. cla-u-. / cf. it., lat. clausula].

FEMININ, -A adj. De femeie, propriu femeii, femeiesc. ♦ (Despre parti de vorbire) Cu forma specifica numelor care denumesc fiinte de s*x femeiesc. ♦ (Despre rime) Care rimeaza pe penultima silaba neaccentuata. [< lat. femininus, cf. fr. feminin].

ANACRUZA s. f. 1. silaba neaccentuata care preceda primul picior complet al unui vers. 2. (muz.) sunet precedand primul timp tare al unei masuri. (< fr. anacrouse)

ATON adj. 1. v. atonic. 2. (FON.) neaccentuat. (Vocala, silaba ~.)

ANAPEST ~sti m. Picior de vers din doua silabe scurte (neaccentuate) si una lunga (accentuata). /<fr. anapeste, lat. anapaestus

ANAPEST s. m. picior de vers din doua silabe scurte (neaccentuate) si una lunga (accentuata). (< fr. anapeste, lat. anapaestus)

IAMB s. m. 1. picior de vers dintr-o silaba scurta (neaccentuata) si una lunga (accentuata). 2. (la greci) satira populara de expresie familiara. (< fr. iambe, lat. iambus)

POSTPUNERE s. f. atasare a unui cuvant, a unei silabe, particule neaccentuate la cuvantul precedent; encliza, postpozitie. (< postpunere)

SINCOPA s. f. 1. pierdere brusca a cunostintei datorita intreruperii activitatii inimii, insotita de intreruperea respiratiei. 2. (muz.) efect ritmic cu caracter dinamic, prin deplasarea accentului unei masuri de pe un timp tare pe timpul slab anterior. 3. disparitie a unei vocale sau a unei silabe intregi (neaccentuate) intre doua consoane ale unui cuvant. 4. intrerupere, pauza. (< fr. syncope)

CLAUZULA (‹ fr., lat.) s. f. Partea finala, incepind cu ultima silaba accentuata, rimata sau nerimata, a unei strofe, perioade oratorice sau vers. Poate fi: c. masculina (cind ultima silaba este neaccentuata); c. feminina (specifica versului alb); c. dactilica (ultimele doua silabe sint neaccentuate).

RITM, ritmuri, s. n. 1. Asezare simetrica si periodica a silabelor accentuate si neaccentuate intr-un vers sau in proza ori a accentelor tonice intr-o fraza muzicala; cadenta, tact; p. ext. efect obtinut prin aceasta asezare. ♦ Vers. 2. Desfasurare gradata, treptata a unei actiuni, evolutie mai rapida sau mai lenta a unei activitati, conditionata de anumiti factori. ♦ Periodicitate a unei miscari, a unui proces, a unei activitati. ♦ Miscare regulata; tempo, cadenta. 3. Repetare periodica a unor elemente de arhitectura sau de decoratie, la o constructie. – Din ngr. rithmos, fr. rythme, lat. rhythmus.

PROZODIE f. 1) Ramura a poeticii care se ocupa cu studiul tehnicii versificatiei. 2) Sistem de pronuntare a silabelor (accentuate si neaccentuate, lungi si scurte). /<ngr. prosodia, fr. prosodie

TROHEU, trohei, s. m. Picior de vers alcatuit dintr-o silaba lunga si una scurta (in metrica poeziei antice) sau dintr-o silaba accentuata si una neaccentuata (in poezia moderna). – Din fr. trochee.

TROHEU s.m. Picior de vers format, in poezia antica, dintr-o silaba lunga si una scurta si, in poezia moderna, dintr-o silaba accentuata si una neaccentuata. V. coreu. [< fr. trochee, cf. lat. trochaeus, gr. trochaios].

neaccentuat, -A, neaccentuati, -te, adj. 1. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu poarta accent, care nu este scos in relief. 2. Fig. Lipsit de culoare, de stralucire; sters. [Pr.: ne-ac-cen-tu-at] – Ne- + accentuat.

ENCLIZA, enclize, s. f. Atasare a unui cuvant, a unei silabe sau a altui element neaccentuat la cuvantul precedent; postpunere. – Din fr. enclise, germ. Enklise.

DACTIL ~i m. 1) (in versificatia antica) Picior de vers format dintr-o silaba lunga si doua scurte. 2) (in versificatia moderna) Picior de vers format dintr-o silaba accentuata, urmata de doua neaccentuate. /<fr. dactyle, lat. dactylus.

CRETIC, -A adj. ritm ~ = ritm ternar, inversul amfibrahului, in care silaba de la mijloc este neaccentuata. (< fr. cretique, lat. creticus)

ENCLIZA s. f. asezare a unui cuvant, a unei silabe sau a unui element neaccentuat in pozitie enclitica; postpunere. (< fr. enclise, germ. Enklise, gr. enklisis, inclinatie)

AMFIBRAH ~i m. Picior de vers format din trei silabe, prima si ultima fiind scurte (neaccentuate). /<lat. amphibrachus, fr. amphibraque

AMFIMACRU s. m. picior de vers dintr-o silaba scurta incadrata de doua lungi (neaccentuate). (< fr. amphimacre)

TROHEU s. m. picior de vers dintr-o silaba lunga (accentuata) si una scurta (neaccentuata); coreu. (< fr. trochee)

AMFIBRAH s. m. picior de vers format dintr-o silaba lunga (accentuata) incadrata de doua scurte (neaccentuate). (< fr. amphibraque, lat. amphibrachus)

IAMB s.m. 1. Unitate ritmica a versului compusa dintr-o silaba scurta si una lunga sau dintr-una neaccentuata si una accentuata. 2. (La greci) Satira populara de expresie familiara. [Cf. fr. iambe, lat. iambus, gr. iambos].

AMFIBRAH s.m. Picior de vers format din trei silabe, dintre care prima si ultima sunt scurte sau neaccentuate. [Cf. fr. amphibraque, lat., gr. amphibrachys].

IAMB, iambi, s. m. Picior de vers compus din doua silabe, dintre care, in prozodia antica, prima este scurta si a doua lunga, iar in prozodia moderna, prima este neaccentuata, iar cea de-a doua accentuata. – Din fr. iambe, lat. iambus.